Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 124/
Ședința publică din 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:
Grefier:
- Biroul Teritorial Pitești, reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii nr.16 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.16 din 11 februarie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 01.09.1980 în T, jud. T, domiciliat în Rm., str.
- - nr. 22, -. B,. 44, jud., CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, constând în aceea că a aderat și sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul în scopul comiterii de infracțiuni din sfera criminalității informatice, pentru obținerea de foloase materiale.
Din probele administrate până la acest moment s-a reținut că inculpatul alături de coordonatorul grupului și inculpatul, a desfășurat activități de licitații frauduloase pe internet. Astfel, inculpatul primea datele mai multor transferuri frauduloase de la cei doi în vederea retragerii sumelor de bani provenite din infracțiuni. Inculpații și primeau la rândul lor datele transferurilor frauduloase de la mai mulți indivizi din Rm.V care lansau oferte de vânzare bunuri, creând astfel prejudicii patrimoniale și obținând beneficii materiale în folos propriu.
Învestit cu propunerea de arestare preventivă, Tribunalul Vâlceaa admis-o prin încheierea nr. 57 din 23 octombrie 2008, reținându-se în esență că există în cauză indicii temeinice și probe că săvârșit infractiunile pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dovedit prin gravitatea infracțiunilor, impactul social deosebit și că cercetarea sa în stare de libertate în această fază ar echivala cu încurajarea tacită la săvârșirea de infracțiuni de același gen și ar duce la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă justiției, întreținând un climat infracțional și creând impresia că se poate persista în sfidarea legii.
Față de toate actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni de o gravitate ridicată, reflectată și de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, periculozitate ce denotă și din modul în care a înțeles să săvârșească faptele în cadrul unui grup amplu.
Mai mult, în condițiile în care nu toți participanți la săvârșirea infracțiunilor au fost găsiți de către organele de urmărire penală, că față de unii dintre ei s-au emis mandate de arestare în lipsă și față de modalitatea de participare la săvârșirea infracțiunilor, rezultă necesitatea de a-l împiedica pe
inculpat să zădărnicească aflarea adevărului și să continue activitatea infracțională prin săvârșirea acelorași gen de infracțiuni. Lăsarea în libertate a inculpatului, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este în opinia primei instanțe, inoportună în acest moment, o eventuală punere în libertate a inculpatului creând cadrul în care acesta ar zădărnici aflarea adevărului.
Apărarea inculpatului în sensul că suferă de ocluzie intestinală și nu se poate trata în mod corect în Arestul IPJ nu poate fi primită.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă într-adevăr că acesta suferă de ocluzie intestinală dar, cu toate acestea, i se poate administra tratament medicamentos și, mai mult, poate primi mâncare gătită de acasă. Cu atât mai mult, se mai reține și că poate fi transferat la Spitalul Penitenciar, respectiv Colibași atunci când necesită un tratament mai special.
De altfel, ar fi greșită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întemeiată pe afecțiuni medicale, întrucât, în cazul în care s-ar dovedi ( pe bază de acte medicale) că inculpatul nu suportă regimul de arest preventiv de la Arestul IPJ V s-ar putea lua măsuri de transferare a acestuia la un Spital Penitenciar din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau s-ar putea dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Formularea unei cereri de liberare provizorie presupune preexistența măsurii arestării preventive care, la rândul său, necesită existența de indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, în caz contrar fiind revocarea măsurii arestării și nu acordarea liberării provizorii. Admiterea cererii este în acest moment inoportună, având în vedere tocmai rațiunile pentru care se impune în continuare menținerea detenției inculpatului.
Dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, reglementează situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, respectiv în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Așa cum s-a arătat mai sus, în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute în textul art.1602alin.2 Cod pr.penală, instanța are facultatea și nu obligația, așa cum s-a
menționat mai sus prin invocarea textului art.1602alin.1 Cod pr.penală, de a dispune liberarea sub control judiciar.
Nici particularitățile personale referitoare la faptul că lăsat în libertate ar putea beneficia de ajutorul familiei, că nu este recidivist, nu poate fi primită în apărare și nu pot constitui temeiul liberării provizorii a inculpatului în raport de faptele pentru care este cercetat, modalitatea săvârșirii acestora, inculpatul înțelegând să nu acționeze singur, ci prin aderare la un grup infracțional.
Mai mult, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă o periculozitate deosebită în prezent întrucât, dezvoltarea unei economii de piață este de neconceput fără garantarea securității tranzacțiilor purtate la distanță prin mijloace electronice, a sistemelor de date și a transferurilor electronice de fonduri bănești.
Încheierea a fost atacată cu recurs de inculpatul, susținând aceleași aspecte pe care le-a invocat și în fața primei instanțe legate de starea precară a sănătății sale care nu poate fi tratată corespunzător în locul de detenție unde este încarcerat.
Se arată pe de altă parte că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, este o persoană integrată în familie și în societate, prezentând suficiente garanții ale unui comportament ireproșabil odată ce va fi pus în libertate.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică cerințelor impuse de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie, cât și a temeiurilor ce au determinat arestarea inculpatului.
Curtea precizează în raport cu practica ei constantă că liberarea provizorie sub control judiciar, ori pe cauțiune, presupune analiza atât a dispozițiilor art.1602Cod procedură penală ce reprezintă cadrul general în materie cât și a temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive, pentru a stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.
Curtea reține ca indiscutabil din perspectiva arătată faptul existenței unor indicii convingătoare că inculpatul a fost implicat în comiterea unor fapte pentru care este acum cercetat, aspecte ce rezultă din vol.3, filele 168, 169; vol.41, filele 97-170; vol.32, filele 215, 216, 223, 224, 253, 265, 277; vol.33, filele 2, 111, 129, unde se evidențiază convorbiri telefonice și mesaje de la și pentru inculpatul, conducătorul grupului infracțional, în legătură cu tranzacții frauduloase pe internet.
Art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție permite arestarea unei persoane atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului, acesta se degajă din consecințele pe care o faptă periculoasă le propagă în mediul public, încălcând ordinea de drept și liniștea socială.
Faptele ce fac obiectul acestui dosar pun problema conjugării eforturilor unui grup de persoane, în interesul comun al fraudării unui număr mare de părți vătămate, din acest grup făcând parte și inculpatul.
Acest lucru face ca situația lui juridică să fie în permanență raportată la activitatea grupului, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv sub aspectul incidenței măsurilor preventive.
Pe lângă faptul că infracționalitatea de grup are o puternică influență asupra opiniei publice, în ultimii doi ani pe raza județelor A și V au fost trimise în judecată alte 4 grupuri infracționale cu mod de acțiune similar, o asemenea grupare fiind identificată de curând în municipiul
Astfel de evoluții reprezintă indicatorul pericolului pentru ordinea publică, determinat de lăsarea în libertate a inculpaților implicați, reclamă reacții ferme din partea organelor judiciare și nu se diminuează câtă vreme faptele redevin actuale în memoria oamenilor.
Curtea apreciază prin urmare, în acord cu prima instanță că temeiul arestării inculpatului nu a dispărut justificând și pe viitor arestarea sa preventivă, astfel că liberarea provizorie nu se justifică.
În legătură cu problemele de sănătate pe care le invocă recurentul în sprijinul cererii sale, curtea arată că acestea nu determină liberarea sa provizorie, pentru că potrivit art.1391Cod procedură penală, în asemenea ipoteze, administrația locului de deținere dispune efectuarea sub pază permanentă a tratamentului medical în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății dacă unitățile din cadrul ANP, nu oferă aceste posibilități.
Curtea apreciază așadar, nefondat recursul inculpatului și conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E I D
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr.16/F din data de 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
2 ex.
Jud.fond: a.
9.03.2009.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Raluca Elena Șimonescu
