Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2057/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1287
Ședința publică de la 31 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror .
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 31 august 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a apreciat ca la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatei, întrucât din datele existente la dosarul cauzei a rezultat că ar fi împiedicată o bună desfășurare a procesului penal, concluzie trasă din modalitatea concretă de comitere a faptelor, natura și gravitatea faptei, care conturează un pericol social ridicat al faptei pentru care este cercetată inculpata, în condițiile în care comercializarea de ovule feminine (ovocite) este interzisă deoarece reprezintă o formă de exploatare a femeilor și o nesocotire a valorilor etice, existând mai multe persoane care au donat în repetate rânduri ovocite care au fost implementate unor femei diferite, rezultând astfel, în final, copii care (genetic) sunt frați.
Totodată, instanța a avut în vedere și riscurile pe care le prezintă tratamentul urmat și manoperele de recoltare, pentru sănătatea fizică și psihică a donatoarele, indiferent de împrejurarea că donatoarele, chiar dacă și-au exprimat acordul cu privire la donarea de ovocite, inculpata, împreună cu ceilalți inculpați cercetați, au profitat de faptul că acestea aveau o situație materială extrem de precară, majoritatea erau persoane fără educație care nu aveau reprezentarea în concret a consecințelor tratamentului la care se supuneau, urmărind numai realizarea unui folos material care de altfel, era extrem de mic raportat la ceea ce se întâmpla în realitate.
Probele directe și indiciile temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabila că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată și se au în vedere aici declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, procesele-verbale de percheziții domiciliare și declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată conduc la concluzia că se impune menținerea inculpatei în stare de arest în scopul de aoî mpiedica să săvârșească alte infracțiuni ori să îngreuneze bunul mers al urmăririi penale. Deși apărătorul ales al inculpatei a susținut că în prezent clinica este închisă, aparatura este sigilată și păzită de organul de poliție și, deci, inculpata nu ar putea să își mai continue activitatea infracțională, Tribunalul a atras atenția că activitatea infracționala nu se raportează doar cu privire la acest aspect, ci se are în vedere un întreg complex de împrejurări cu consecințe grave asupra sănătății fizice și psihice a donatoarelor și primitoarelor de ovule. S-ar crea sentimentul de impunitate inculpatei prin punerea sa în libertate la acest moment procesual, privarea sa de libertate în continuare determinând-o sa reflecteze asupra comportamentului sau infracțional.
Punerea în libertate a inculpatei ar produce o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite de textul de lege prin incriminarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, în sensul că s-ar crea o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere in actul de justiție. Pe de altă parte, obligațiile ce s-ar stabili în sarcina inculpatei, prin admiterea unei astfel de cereri nu este o măsură suficientă pentru garantarea atingerii scopului procesului penal, și pentru ocrotirea siguranței și ordinii publice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că încheierea este practic o reluare a încheierii de arestare preventivă, instanța neanalizând în nici un fel condițiile care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar. S-a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, invocându-se și aspecte ce țin de încadrarea juridică a faptei, în raport de împrejurarea că prin Ordinul 1290 din 26 noiembrie 2006, emis în aplicarea Legii 95/2006 a fost acceptată posibilitatea obținerii de profit de către organizator.
Analizând încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Având în vedere că, pe parcursul deliberării, s-au conturat două idei care, deși conduceau la soluția de admitere a recursului și de acordare a liberării provizorii sub control judiciar, argumentele erau total diferite și imposibil de conciliat, Curtea va proceda în continuare la prezentarea ambelor opinii care susțin soluția pronunțată.
În opinie majoritară, se rețin următoarele:
Inculpata este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 158 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, în sarcina acesteia reținându-se că din luna august 2007 și până în prezent, în calitate de secretară la SC "" SRL că a racolat în mod direct ori prin persoane interpuse tinere cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani care consimțeau să fie supuse unor proceduri medicale având drept scop stimularea ovariană, sens în care acestea își puneau corpul la dispoziția personalului de specialitate din cadrul policlinicii private a SC " SRL; că a supravegheat în mod constant etapele ce presupuneau realizarea procedurii efective de stimulare ovariană și de prelevare de ovocite; că avea sarcina gestionării stării funcționale a întregii instituții, sens în care remitea diferite sume de bani atât membrilor grupului infracțional precum și donatoarelor pentru prestațiile corelative ale acestora, constituind în sens real interfața între interesele membrilor grupului infracțional organizat, pe de o parte și donatoare ori ceilalți medici, respectiv personalul de specialitate cu pregătire medie implicat în mod necesar în activitățile ce presupuneau prelevarea de ovocite, reprezentând în fapt "o extensie" în plan practic a persoanei numitului, fiindu-i transferate în mod implicit dreptul de decizie în mai multe situații.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 20.07.2009 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pentru o perioada de 30 de zile, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. și ale art. 148 lit. f proc.pen. Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea de ședință din 14.08.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 1601.proc.pen. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, acestea putându-se acorda, conform art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dar nu în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Instanța de recurs constată corectă concluzia primei instanțe în sensul că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, neexistând argumente care să conducă spre soluția de respingere a cererii, în raport de dispozițiile anterior invocate.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată este de maxim 10 ani, iar circumstanțele personale ale acesteia nu justifică în nici un fel temerea că ar putea comite alt gen de infracțiuni, în condițiile în care continuarea aceleiași activității infracționale este practic imposibilă clinica fiind închisă, personalul disponibilizat iar toată aparatura medicală sigilată.
Referitor la zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori, Curtea constată că nu există niciun indiciu care să susțină concluzia parchetului, în sensul că inculpata, datorită faptului că ea era cea care asigura legătura cu donatoarele, ar putea să le influențeze declarațiile persoanelor care urmează să fie audiate. Asemenea date nu au fost conturate nici cu privire la alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, iar o atare posibilitate nici nu există, în condițiile în care, cu ocazia efectuării perchezițiilor, au fost ridicate toate documentele și celelalte mijloace materiale de probă, acestea aflându-se în prezent în posesia organelor de urmărire penală.
Este adevărat însă că, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța urmând a aprecia în ce măsură scopul arestării preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Din încheierea recurată, Curtea reține că, sub acest aspect, analiza instanței de fond s-a rezumat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, natura și gravitatea acestora, după carea fost preluată în integralitate motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă,privind existența indiciilor temeinice și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, arătându-se că privarea de libertate o va determina pe acesta să reflecteze asupra comportamentului infracțional și că obligațiile ce s-ar putea stabili în sarcina sa nu sunt o suficiente pentru garantarea atingerii scopului procesului penal și pentru ocrotirea siguranței și ordinii publice.
Sub acest aspect hotărârea este criticabilă pentru următoarele considerente:
În primul rând este de precizat faptul că liberarea provizorie implică o menținere a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, întrucât schimbarea sau încetarea acestora atrage incidența altor instituții, respectiv înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive. De aceea, instanța de fond nu trebuia să se raporteze la existența acestor temeiuri, ci să analizeze și să aprecieze, în raport de circumstanțele cauzei, dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În condițiile în care legea nu prevede în mod expres care sunt criteriile în funcție de care se face această analiză a temeiniciei cererii de liberare provizorie, practica judiciară s-a raportat la elemente privind gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpata este cercetată, urmările produse, persoana acesteia (preluate din art. 136 alin. ultim proc.pen.).
În ceea ce privește natura și gradul de pericol social al infracțiunii (singurul criteriu analizat ce către prima instanță), având în vedere că acestea reprezintă și o condiție de admisibilitate a cererii, infracțiunile pentru care inculpata este cercetată neintrând în categoria celor considerate de către legiuitor grave (prin raportare la limitele de pedeapsă) și care nu ar putea permite liberarea provizorie, analiza urmează a avea în vedere circumstanțele concrete în care faptele au fost comise și respectiv urmările acestora.
Din această perspectivă, Curtea reține că activitatea de recoltare și implantare a ovocitelor a fost efectuată de către personal medical de specialitate în domeniul tehnicilor de reproducere asistată, că aceasta se desfășura într-un spațiu propice având o bază material-logistică adecvată și că nu au existat accidente sau consecințe asupra stării de sănătate a donatoarelor sau beneficiarelor, (decesul înregistrat urmare a complicațiilor survenite printr-o întrerupere de sarcină efectuată în cadrul cliniciineavând nicio legătură cu faptele pentru care aceasta este cercetată). Este adevărat că inculpata avea atribuții organizatorice, având un contact direct cu donatoarele cărora le remitea diverse sume de bani, însă aceasta deținea numai funcția de secretară în cadrul clinicii, nefiind implicată în realizarea procedurilor ce conduceau la recoltarea ovulelor și implantarea acestora altor femei, fiind evident că gradul de pericol social concret al faptelor imputate acesteia nu este în nici un caz mai ridicat decât cel al faptelor imputate personalului de specialitate medicală (cercetat în stare de libertate).
În aprecierea gradului de pericol social generic al faptei, apărarea a invocat și împrejurarea că încadrarea juridică este greșită, având în vedere că, imediat după apariția Legii 95/2006, prin normele metodologice, textul art. 158 alin. 1 fost modificat, în art. 6 prevăzându-se că "prin excepție de la prevederile art. 158 alin.1(ce stabilea că organizarea și/sau efectuarea prelevării de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umana pentru transplant, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infracțiunea de trafic de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană)unitățile publice sau private autorizate de Agenția Națională de sau de Ministerul Sănătății Publice pot obține profit pentru organizator".
Cu toate că cererea nu poate fi cenzurată în acest cadru procesual, totuși, având în vedere ceea ce se tinde să se demonstreze, Curtea nu poate să nu observe faptul că, deși art. 6 din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Legea 95/2006 nu poate modifica conținutul art. 158 alin. 1, textul ridică problema predictibilității legii, din perspectiva posibilității sau nu obținerii de profit pentru organizator (singura variantă ce poate fi reținută în sarcina inculpatei, având în vedere că infracțiunea se comite numai cu intenție directă, calificată prin scopul său, fiind astfel exclusă ideea reținerii infracțiunii în varianta desfășurării activității în scopul obținerii de profit pentru donator), rezolvarea acestei probleme putând conduce la reținerea unei alte infracțiuni cu un grad pe pericol social mult mai redus.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat anterior, în stabilirea temeiniciei cererii trebuiau analizate și datele care caracterizează persoana inculpatei,instanța de fond ignorându-le total. Importanța analizei acestor date a fost în mod constat subliniată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta stabilind că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Neumeister Austriei), autoritățile fiind obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative care să garanteze prezentarea persoanei respective la proces(cauza Vencev, Jaworski Poloniei).
Curtea constată că inculpata beneficiază de circumstanțe personale favorabile, fiind o tânără de numai 25 de ani, necunoscută cu antecedente penale, cu un bun comportament în societate, profilul său socio-moral nerelevând în niciun caz o periculozitate a acesteia.
Scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 136 alin. 1.proc.pen. îl reprezintă asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, respectiv împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepseiși nu reflectarea asupra comportamentului infracțional, cum motivează prima instanță, și care constituie una din funcțiile pedepsei.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute anterior, și constatând și faptul că nu se poate susține existența unei necesități reale de interes public în măsură să justifice îndepărtarea de la principiul respectării libertății individuale, Curtea apreciază că acest scop poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, prin supunerea inculpatei obligațiilor prevăzute de art. 1602alin.3 și 31. proc.pen.
În opinie separată, concordantă sub aspectul soluției pronunțată asupra fonduluicauzei (jud. ),s-a apreciat că recursul este întemeiat însă pentru următoarele considerente:
Calificarea unei fapte ca infracțiune presupune întrunirea tuturor trăsăturilor prevăzute de lege. Lipsa unui element constitutiv determină lipsa infracțiunii ca formă ilicitului penal, lipsind astfel baza luării unei măsuri preventive
Art. 158 din Legea 95/2006, presupune ca o condiție sine qua non a actului de conduită ideea obținerii unui profit. Noțiunea de profit trebuie înțeleasă în sens tehnic juridic, pentru activitatea de prelevare și transplant de ovocite, iar nu exclusiv ca plată pentru serviciile medicale ori ca profit general al societății comerciale.
Organul de urmărire penală nu a susținut cu mijloace de probă elementele privitoare la obținerea unui profit, acest aspect neputând fi prezumat. Aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea societății comerciale presupune desfășurarea unei activități medicale pe 6 specialități (chirurgie generală, dermato-venerice, endocrinologie, obstetrică-ginecologie, oftalmologie, stomatologie) care au aptitudinea de a produce un beneficiu financiar considerabil.
În concluzie, în conținutul juridic al infracțiunii de trafic de celule umane se prevede condiția urmăririi unui anumitscop, acesta fiind cel care definește actul ilicit ca având conotația penală menționată.
Pentru considerentele mai sus expuse, astfel cum acestea au fost dezvoltate în ambele opinii, Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze în totalitate încheierea recurată și rejudecând:
În baza art. 1608aalin. 2.proc.pen. va admite cererea formulată de inculpată, va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acesteia, iar în baza art.1602alin. 3 și 31.proc.pen. pe timpul liberării provizorii inculpata va fi obligată să respecte următoarele:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B, fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Conform art. 160 alin. 32.proc.pen. va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În raport de soluția de admitere a recursului, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând: în baza art. 160/8a alin. 2 Cod procedură penală, admite cererea formulată de inculpata. Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 156/P/2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
In baza art. 160/2 al.3 și 3/1 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii inculpata este obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B, fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Conform art. 160/2 alin. 3/2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prezenta decizie se comunică inculpatei, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR-12.10.2009/ - opinia concordantă
Dact.EA-14.09.2009/2ex
II.P - Jud.
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Andreea Cioată, Lucia Rog
