Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2056/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1288
Ședința publică de la 31 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror .
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 31 august 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din data de 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul acesta fiind obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a apreciat ca la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, întrucât din datele existente la dosarul cauzei rezultă că ar fi împiedicată o bună desfășurare a procesului penal, concluzie trasă din modalitatea concretă de comitere a faptelor, natura și gravitatea faptelor, care conturează un pericol social ridicat al faptei pentru care este cercetat inculpatul, în condițiile în care comercializarea de ovule feminine (ovocite) este interzisă deoarece reprezintă o formă de exploatare a femeilor și o nesocotire a valorilor etice, existând mai multe persoane care au donat în repetate rânduri ovocite care au fost implementate unor femei diferite, rezultând astfel, în final, copii care (genetic) sunt frați.
Totodată, instanța a avut în vedere și riscurile pe care le prezintă tratamentul urmat și manoperele de recoltare, pentru sănătatea fizică și psihică a donatoarele, indiferent de împrejurarea că donatoarele, chiar dacă și-au exprimat acordul cu privire la donarea de ovocite, inculpatul, împreună cu ceilalți inculpați cercetați, au profitat de faptul că acestea aveau o situație materială extrem de precară, majoritatea erau persoane fără educație care nu aveau reprezentarea în concret a consecințelor tratamentului la care se supuneau, urmărind numai realizarea unui folos material care de altfel, era extrem de mic raportat la ceea ce se întâmpla în realitate.
Probele directe și indiciile temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și se au în vedere aici declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, procesele-verbale de percheziții domiciliare și declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată conduc la concluzia că se impune menținerea inculpatului în stare de arest în scopul de a-1 împiedica să săvârșească alte infracțiuni ori să îngreuneze bunul mers al urmăririi penale. Deși apărătorul ales al inculpatului a susținut că în prezent clinica este închisă, aparatura este sigilată și păzită de organul de poliție, personalul concediat și, deci, inculpatul nu ar putea să își mai continue activitatea infracțională, Tribunalul a atras atenția că activitatea infracționala nu se raportează doar cu privire la acest aspect, ci s-a avut în vedere un întreg complex de împrejurări cu consecințe grave asupra sănătății fizice și psihice a donatoarelor și primitoarelor de ovule. S-ar crea sentimentul de impunitate inculpatului prin punerea sa în libertate la acest moment procesual, privarea sa de libertate în continuare determinându-1 sa reflecteze asupra comportamentului sau infracțional.
Deși inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, totuși nu este de neglijat aspectul că acesta și-a folosit experiența profesională de o viață în scopul arătat mai sus, ceea ce este și mai grav, independent de susținerea sa ca mobilul care 1-a determinat să acționeze astfel a fost salvarea cuplurilor de infertilitate.
Punerea în libertate a inculpatului ar produce o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite de textul de lege prin incriminarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în sensul că s-ar crea o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere in actul de justiție. Pe de altă parte, obligațiile ce s-ar stabili în sarcina inculpatului, prin admiterea unei astfel de cereri nu este o măsură suficientă pentru garantarea atingerii scopului procesului penal, și pentru ocrotirea siguranței și ordinii publice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că încheierea este practic o reluare a încheierii de arestare preventivă, instanța neanalizând în nici un fel condițiile care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar. De asemenea s-a arătat că prin Ordinul 1290 din 26 noiembrie 2006, emis în aplicarea Legii 95/2006 este acceptată posibilitatea obținerii de profit de către organizator, împrejurare ce ar conduce la reținerea în sarcina inculpatului a unei infracțiuni cu un grad de pericol social mult mai redus, legată de desfășurarea activității de fertilizare in vitro fără autorizație.
Analizând încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Având în vedere că, pe parcursul deliberării, s-au conturat două idei care, deși conduceau la soluția de admitere a recursului și de acordare a liberării provizorii sub control judiciar, argumentele erau total diferite și imposibil de conciliat, Curtea va proceda în continuare la prezentarea ambelor opinii care susțin soluția pronunțată.
În opinie majoritară, se rețin următoarele:
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și de organizare și efectuarea prelevării de celule de origine umană pentru transplant, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 158 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. în fapt în sarcina acestuia reținându-se că, în calitate de medic specialist ginecolog și conducător "de facto" al policlinicii private "", a pus bazele unei entități infracționale alcătuită din două componente care avea drept scop obținerea unor sume consistente de bani prin încălcarea legislației ce reglementează procedura prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic. În acest sens, beneficiind de sprijinul fiului său, în persoana numitului, în calitate de asociat unic al policlinicii private "", precum și de conexiunile pe care le avea cu medici din Israel, specialiști în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, în persoana numiților, și alți, inculpatul a constituit împreună cu aceștia un grup infracțional care avea drept scop atât racolarea unor cupluri, cu preponderență din străinătate, aflate în dificultate de a procrea pe calea naturală și care, în schimbul unor sume considerabile de bani, doreau să fie beneficiarele tehnicii de reproducere umană asistată, precum și, în paralel, racolarea unor persoane de origine română cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani care, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 800-1000 lei, consimțeau să doneze ovocitele necesare realizării tehnicii de fertilizare "in vitro" () și, implicit, să se supună procedurii medicale ce implică stimularea ovariană pe cale artificială și recoltarea ovocitelor.
Acesta a fost arestat preventiv la data de 20.07.2009 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pentru o perioada de 30 de zile, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. și ale art. 148 lit. f proc.pen. Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea de ședință din 14.08.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 1601.proc.pen. în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, acestea putându-se acorda, conform art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dar nu în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Instanța de recurs constată corectă concluzia primei instanțe în sensul că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, neexistând argumente care să conducă spre o soluție contrară. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, aceasta este de maxim 10 ani închisoare, iar circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică în nici un fel temerea că acesta ar putea comite alt gen de infracțiuni, în condițiile în care continuarea aceleiași activității infracționale este practic imposibilă, clinica fiind închisă, personalul disponibilizat iar toată aparatura medicală sigilată.
Referitor la zădărnicirea aflării adevărului, Curtea constată că susținerile parchetului făcute cu ocazia dezbaterii recursului, în sensul neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 1602alin. 2.proc.pen. în raport de faptul că inculpatul ar fi contactat-o telefonic la data de 21 iulie 2009 pe numita cerându-i să îl viziteze la arest în vederea discutării situației dosarului, sunt total nefondate, din depoziția acesteia nerezultând că scopul vizitei ar fi fost cel precizat de către parchet. Cu privire la această susținere, inculpatul a arătat că, la 48 de ore după ce arestat preventiv a sunat-o pe numita pentru a rezolva problema apărării sale, întrucât la acel moment nu avea apărător, împrejurări confirmate de actele dosarului, inculpatul beneficiind, cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii de arestare preventivă, de alți apărători.
Din dosarul de urmărire penală mai rezultă că, după arestarea inculpatului, s-a dispus interceptarea convorbirilor avute de către acesta în mediul ambiental, în cauză introducându-se și un investigator sub acoperire cu nume de cod " ". Deși datele obținute cu acest prilej nu au fost invocate pentru a se susține inadmisibilitatea cererii de liberare provizorie, Curtea va face o analiză a acestor probe, pentru a verifica în ce măsură acestea pot conduce la concluzia că în cauză inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
Cu privire la acestea, este de notat faptul că se constată diferențe semnificative între aspectele pe care le relatează investigatorul sub acoperire (vol.9 filele 35-37), din care ar putea transpare concluzia că inculpatul încearcă să-i determine pe coinculpații și să ascundă adevărul cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, și transcrierea înregistrării audio din mediul ambiental (vol. 9 filele 45-49). Astfel, investigatorul sub acoperire " " asistă o discuție ce a avut loc în momentul în care inculpații ar fi fost conduși la sediul Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 27.07.2009, relatând că, inculpatul o îndemna pe inculpata să declare că nu a participat la nicio racolare, că banii îi plătea din ordinul său, și că aceștia reprezentau cheltuieli pentru drum și mâncare care trebuiau plătite donatoarelor (fila 36 vol. 9 ). Din procesul verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental (același dialog din data de 27.07.2009 când inculpații au fost prezentați la sediul Curții de APEL BUCUREȘTI ), Curteareține că între inculpați nu a avut loc o atare discuție referitoare la ceea ce trebuia declarat în legătură cu donatoarele și sumele de bani pe care le-au încasat,împrejurări care ridică serioase semne de întrebare în privința investigatorului sub acoperire. Inculpatul o sfătuiește pe să nu semneze procesele verbale prezentate de către procuror decât în prezența avocaților, și își asumă responsabilitatea faptelor, spunându-i inculpatei, că, dacă va fi întrebată, să recunoască faptul că a lucrat urmare a dispozițiilor sale, împrejurări ce nu pot fi considerate ca o încercare a zădărnicirii adevărului.
Este adevărat însă că, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța urmând a aprecia în ce măsură scopul arestării preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Din încheierea recurată, Curtea reține că, sub acest aspect, analiza instanței de fond s-a rezumat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, natura și gravitatea acestora, după carea fost preluată în integralitate motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului,privind existența indiciilor temeinice și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, arătându-se că privarea de libertate îl va determina pe acesta să reflecteze asupra comportamentului infracțional și că obligațiile ce s-ar putea stabili în sarcina sa nu sunt o suficiente pentru garantarea atingerii scopului procesului penal și pentru ocrotirea siguranței și ordinii publice.
Sub acest aspect hotărârea este criticabilă pentru următoarele considerente:
În primul rând, este de precizat faptul că liberarea provizorie implică o menținere a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, întrucât schimbarea sau încetarea acestora atrage incidența altor instituții, respectiv înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive. De aceea, instanța de fond nu trebuia să se raporteze la existența acestor temeiuri, ci, astfel cum s-a arătat anterior, să analizeze și să aprecieze, în raport de circumstanțele cauzei, dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În condițiile în care legea nu prevede în mod expres care sunt criteriile în funcție de care se face această analiză a temeiniciei cererii de liberare provizorie, practica judiciară s-a raportat la elemente privind gradul de pericol social concret al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările produse, persoana inculpatului (preluate din art. 136 alin. ultim proc.pen.).
În ceea ce privește natura și gradul de pericol social al infracțiunii (singurul criteriu analizat ce către prima instanță), având în vedere că acestea reprezintă și o condiție de admisibilitate a cererii, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat neintrând în categoria celor considerate de către legiuitor grave (prin raportare la limitele de pedeapsă) și care nu ar putea permite liberarea provizorie, analiza urmează a avea în vedere circumstanțele concrete în care faptele au fost comise și respectiv urmările acestora.
Din această perspectivă, Curtea reține că activitatea de recoltare și implantare a ovocitelor a fost efectuată de către personal medical de specialitate în domeniul tehnicilor de reproducere asistată, că aceasta se desfășura într-un spațiu propice, având o bază material-logistică adecvată și că nu au existat accidente sau consecințe asupra stării de sănătate a donatoarelor sau beneficiarelor (decesul înregistrat urmare a complicațiilor survenite printr-o întrerupere de sarcină efectuată în cadrul cliniciineavând nicio legătură cu inculpatul sau cu faptele pentru care acesta este cercetat). De asemenea Curtea constată că inculpatul demarase procedurile de obținere a autorizație din partea Agenției naționale de transplant încă din anul 2006.
Referitor la aspectele accentuate de către prima instanță, legate de donarea repetată de ovocite, care a condus la copii ce din punct de vedere genetic sunt frați, instanța de recurs apreciază că această problema nu poate fi privită din punct de vedere penal, ci doar moral, căci, același lucru s-ar fi întâmplat și dacă activitatea de recoltare și implantare s-ar fi desfășurat în condițiile legii, având în vedere că nu există dispoziții care să interzică donarea repetată.
Tot în aprecierea gradului de pericol social generic al faptei, apărarea a invocat și împrejurarea că încadrarea juridică este greșită, având în vedere că, imediat după apariția Legii 95/2006, prin normele metodologice, textul art. 158 alin. 1 fost modificat, în art. 6 prevăzându-se că "prin excepție de la prevederile art. 158 alin.1(ce stabilea că organizarea și/sau efectuarea prelevării de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umana pentru transplant, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infracțiunea de trafic de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană)unitățile publice sau private autorizate de Agenția Națională de sau de Ministerul Sănătății Publice pot obține profit pentru organizator".
Cu toate că cererea nu poate fi cenzurată în acest cadru procesual, totuși, având în vedere ceea ce se tinde să se demonstreze, Curtea nu poate să nu observe faptul că, deși art. 6 din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din Legea 95/2006 nu poate modifica conținutul art. 158 alin. 1, textul ridică problema predictibilității legii, din perspectiva posibilității sau nu a obținerii de profit pentru organizator (singura variantă ce poate fi reținută în sarcina inculpatului, având în vedere că infracțiunea se comite numai cu intenție directă, calificată prin scopul său, fiind astfel exclusă ideea reținerii infracțiunii în varianta desfășurării activității acestuia în scopul obținerii de profit pentru donator), rezolvarea acestei probleme putând conduce la reținerea unei alte infracțiuni cu un grad pe pericol social mult mai redus (aspecte care urmează să fie dezlegate cu ocazia soluționării fondului cauzei).
Pe de altă parte, astfel cum s-a și arătat anterior, în stabilirea temeiniciei cererii trebuiau analizate și datele care caracterizează persoana inculpatului, instanța de fond ignorându-le total. Importanța analizei acestor date a fost în mod constat subliniată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta stabilind că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia(cauza Neumeister Austriei), autoritățile fiind obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative care să garanteze prezentarea persoanei respective la proces (cauza Vencev, Jaworski Poloniei).
Curtea constată că inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile, este necunoscut cu antecedente penale, având un bun comportament în societate anterior săvârșirii faptei, este medic, în vârstă de aproximativ 69 de ani, cu grave probleme de sănătate (afecțiuni cardiace), astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, profilul său socio-moral nerelevând în niciun caz o periculozitate a acestuia.
Scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 136 alin. 1.proc.pen. îl reprezintă asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, respectiv împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei, șinu reflectarea asupra comportamentului infracțional, cum motivează prima instanță, și care constituie una din funcțiile pedepsei.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute anterior, și constatând că nu se poate susține existența unei necesități reale de interes public în măsură să justifice îndepărtarea de la principiul respectării libertății individuale, Curtea apreciază că acest scop poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, prin supunerea inculpatului obligațiilor prevăzute de art. 1602alin.3 și 31. proc.pen. și prin interzicerea, pe durata liberării provizorii, și a exercitării profesiei de medic de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
În opinie separată, dar concordantă sub aspectul soluției pronunțată asupra fondului cauzei (jud. ),s-a apreciat că recursul este întemeiat însă pentru următoarele considerente:
Calificarea unei fapte ca infracțiune presupune întrunirea tuturor trăsăturilor prevăzute de lege. Lipsa unui element constitutiv determină lipsa infracțiunii ca formă ilicitului penal, lipsind astfel baza luării unei măsuri preventive
Art. 158 din Legea 95/2006, presupune ca o condiție sine qua non a actului de conduită ideea obținerii unui profit. Noțiunea de profit trebuie înțeleasă în sens tehnic juridic, pentru activitatea de prelevare și transplant de ovocite, iar nu exclusiv ca plată pentru serviciile medicale ori ca profit general al societății comerciale.
Organul de urmărire penală nu a susținut cu mijloace de probă elementele privitoare la obținerea unui profit, acest aspect neputând fi prezumat. Aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea societății comerciale presupune desfășurarea unei activități medicale pe 6 specialități (chirurgie generală, dermato-venerice, endocrinologie, obstetrică-ginecologie, oftalmologie, stomatologie) care au aptitudinea de a produce un beneficiu financiar considerabil.
În concluzie, în conținutul juridic al infracțiunii de trafic de celule umane se prevede condiția urmăririi unui anumitscop, acesta fiind cel care definește actul ilicit ca având conotația penală menționată.
Pentru considerentele mai sus expuse, astfel cum acestea au fost dezvoltate în ambele opinii, Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze în totalitate încheierea recurată și rejudecând:
În baza art. 1608aalin. 2.proc.pen. va admite cererea formulată de inculpat, va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 155/P/2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art.1602alin. 3 și 31.proc.pen. pe timpul liberării provizorii inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B, fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu exercite profesia de medic;
- să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Conform art. 160 alin. 32.proc.pen. va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În raport de soluția de admitere a recursului, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând:
In baza art. 160/8a alin. 2 Cod procedură penală, admite cererea formulată de inculpatul. Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 155/P/2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
In baza art.160/2 al.3 și 3/1 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B, fară încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu exercite profesia de medic;
- să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Conform art. 160/2 alin. 3/2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prezenta decizie se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-12.10.2009/ - opinia concordantă
Dact.EA-16.09.2009/2ex
II.P - Jud.
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Andreea Cioată, Lucia Rog
