Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
2842/2009
Decizia penală nr. 1718 bis
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.77.963/11.XII.2009, depusă la fila 4 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că argumentele instanței de fond, care, de altfel, sunt cuprinse în câteva rânduri, nu privesc instituția procedurală a liberării provizorii sub control judiciar, atâta timp cât se referă la natura și gravitatea faptei penale, prin împrejurările și modalitatea comiterii, precum și prin rezultatul produs, care nu au relevanță juridică asupra instituției procedurale a liberării provizorii sub control judiciar, când trebuie analizate cerințele prevăzute de art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, referitoare la împiedicarea inculpatului de a comite alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părților sau probatoriului, ori, în speță, nu există asemenea date, astfel că olicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozițiile art.160/2, alin.2, Cod procedură penală nu conduc automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ci conferă o vocație, astfel că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere toate elementele de fapt, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu va zădărnici aflarea adevărului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 25.XI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat -, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat
În motivare, instanța de fond a arătat că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art.160/2, Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie nu trebuie admisă în mod automat, ci trebuie verificată, pe lângă legalitate, temeinicia acesteia, ori natura și gravitatea faptei penale, prin împrejurările și modalitatea comiterii, precum și prin rezultatul produs, impun continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv.
În termen legal, petentul-inculpat a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, a arătat că argumentele instanței de fond, care, de altfel, sunt cuprinse în câteva rânduri, nu privesc instituția procedurală a liberării provizorii sub control judiciar, atâta timp cât se referă la natura și gravitatea faptei penale, prin împrejurările și modalitatea comiterii, precum și prin rezultatul produs, care nu au relevanță juridică asupra instituției procedurale a liberării provizorii sub control judiciar, când trebuie analizate cerințele prevăzute de art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, referitoare la împiedicarea inculpatului de a comite alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părților sau probatoriului, ori, în speță, nu există asemenea date.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 9.2009, din Dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis nr.210//9.2009, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, litera a, Cod penal și art.41, alin.2, Cod penal, iar, prin Rechizitoriul din data de 2.XII.2009, din dosarul nr.144/D/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus trimiterea acestuia în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, litera a, Cod penal, art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în perioada iunie 2009-octombrie 2009, împreună cu inculpații -, zis "", și -, zis "", ofițer de poliție, au deținut și cultivat în imobilul din B,--49, bloc "",.B,.149, Sectorul I, în scopul vânzării, iar pe data de 8.2009, la percheziția domiciliară efectuată în imobilul din B,-, Sectorul I, unde locuiește, a fost găsită cantitatea de 0,34 grame de.
Curtea apreciază că motivarea instanței de fond, deși mult prea sintetică, este coerentă și corectă.
Într-adevăr, art.160/2, alin.2, Cod procedură penală condiționează liberarea provizorie sub control judiciar de inexistența unor date privind posibilitatea ca inculpatul să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau probatoriului, însă lipsa acestor elemente nu conduce, în mod necesar, automat, la punerea în libertate a inculpatului, atâta timp cât reprezintă încă un pericol real pentru ordinea publică, astfel că instanța de judecată este obligată să aibă în vedere nu numai criteriile formale prevăzute de norma procedurală, cât, mai ales, periculozitatea acestuia, precum și oportunitatea punerii sale în libertate, în funcție de stadiul procesului penal. Ori, inculpatul, în vârstă de 30 de ani, are 8 clase și susține că este organizator de petreceri ocazional și, tot ocazional, consumă, este cunoscut cu antecedente penale încă din minorat, când a fost condamnat definitiv, prin două sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și la regimul circulației rutiere, și cu amenda penală, pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației rutiere, apoi a fost condamnat definitiv, prin trei sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, de înșelăciune, la regimul circulației rutiere și de evadare, cu liberarea sa condiționată pe data de 4.XI.2008. Prin urmare, având în vedere toate aceste elemente care caracterizează pe inculpat, Curtea apreciază că lăsarea sa în libertate nu este, nicidecum, oportună în acest moment procesual al culegerii de probe de către procuror, după aproximativ o lună și J de la arestarea sa preventivă.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.:jud.
Trib. - Secția a I-a penală: jud. escu.
2 ex.
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
