Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.18
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații inculpați, asistat de avocat ales, iar, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul, potrivit motivelor scrise de casare, iar cu referire la dispozițiile art.3856alin.3 Cod pr.penală, apreciază, în esență, că față de cei doi inculpați nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev.de art.160 alin.1 și 2 Cod pr.penală, pentru a fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât există date că inculpații, odată puși în libertate, ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea celorlalți coinculpați, a martorilor, considerente pentru care, după admiterea recursului, casarea încheierii, în rejudecare, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare sub control judiciar, și menținerea arestului preventiv față de cei doi, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun privarea de libertate, în continuare, a inculpaților.
Apărătorii celor doi inculpați, având pe rând cuvântul, apreciază că recursul declarat este nefondat, întrucât instanța de fond, judicios, a acordat liberarea sub control judiciar, stabilind că scopul arestării și, implicit, buna desfășurare a procesului poate fi realizat și prin această instituție procesuală, ce presupune respectarea unor obligații, suficient de restrictive pentru cei în favoarea cărora a fost aplicată.
Ca și apărătorii lor, cei doi inculpați apreciază că recursul declarat este nefondat, solicitând să fie respins, ca atare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj,
După ce a respins cererea procurorului privind menținerea arestării preventive față de inculpații, "" fiul lui și, născut la data de 10.07.1988 în C, domiciliat în C,-, - 62,.1,.4, județul D CNP - și - fiul lui și, născut la data de 27.09.1984 în C, județul D, domiciliat în C,-, - 61,.1,.17, județul D, CNP -,
A admis în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, apoi, pe fond, în baza art.1608aalin.2 Cod pr.penală, a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților și, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.46, respectiv 47 din 25 august 2009, emise de către Tribunalul Dolj.
În baza art.1608aalin. 3 Cod pr.penală, raportat la art. 1602al. 3 Cod pr.penală, a dispus ca, pe timpul liberării provizorii, inculpații să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială fixată, cea a municipiului C, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat ci supravegherea conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură direct sau indirect cu următoarele persoane:,.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispoz. art.16010lit. b Cod pr.penală, privind revocarea liberării sub control judiciar.
S-a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art.136 al. 1 lit. b și c Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații sunt arestați de la data de 25 august 2009, fiind trimiși în judecată la data de 18.11.2009, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni, după cum urmează: - onstituire unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prev. de art.7 pct.1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, înșelăciune, faptă prev de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal, cu art. 41 alin 2 Cod penal, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev.de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic, cu art. 41 alin.2 Cod penal și rt. 49 din Legea nr. 161/2003, cu art. 41 alin 2 Cod penal, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal și - constituire unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, complicitate la înșelăciune, faptă prev de art.26 Cod penal, rap la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cod penal, cu art.41 alin 2 Cod penal, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic, cu art.41 alin 2 Cod penal, și art.26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu art. 41 alin 2 Cod penal, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.
La termenul din 11 ianuarie 2010, obligată potrivit art.160 Cod pr.penală, să verifice periodic, însă nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive față de inculpații și, instanța de fond, sesizată cu soluționarea cauzei, a apreciat, implicit, căîn prezent nu se mai justifică menținerea arestării, în raport cu stadiul procesului în curs, cu perioada de detenție preventivă, garanțiile prezentate de inculpați, măsură care a fost oportună la luarea ei.
Cu o motivare amplă, chiar redundantă, în care s-a făcut frecvent trimitere la jurisprudența CEDO, judecătorul de fond, însușind cererile celor doi inculpați, formulate cu ocazia verificării, făcută în cadrul procedurii prevăzute de art.160 rap.la art.3002Cod pr.penală, a apreciat că acele condiții de admisibilitate arătate în art.1602sunt îndeplinite, acordând, în consecință, liberarea provizorie sub control judiciar inculpaților și, prin încheierea din 11 ianuarie 2010.
, în aplicarea dispozițiilor art.1602alin.3 rap.la art.1608aalin.3 Cod pr.penală, față de cei doi, pe perioada liberării provizorii, au fost instituite unele obligații, inculpaților atrăgându-li-se atenția că, în caz de încălcare cu rea credință a acestora, vor fi din nou arestați, cum astfel prevede art.1602alin.32Cod pr.penală.
Împotriva încheierii instanței de fond, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, iar cu referire la dispozițiile art.3856alin.3 Cod pr.penală, a apreciat, în esență, că față de cei doi inculpați nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev.de art.160 alin.1 și 2 Cod pr.penală, pentru a fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât există date că aceștia, odată puși în libertate, ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea celorlalți coinculpați, a martorilor, considerente pentru care, după admiterea recursului, casarea încheierii, în rejudecare, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare sub control judiciar, și menținerea arestului preventiv față de cei doi, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun privarea de libertate, în continuare, a celor doi.
Recursul declarat este fondat.
Într-adevăr, liberarea provizorie sub control judiciar, cum astfel este reglementată în dispozițiile art.1602Cod pr.penală, constituie acea instituție procesuală care conferă inculpatului arestat, cu respectarea prevederilor legii, posibilitatea ca, în anumite condiții, la cerere, să fie pus în libertate în tot cursul procesului penal, cu impunerea unor obligații care să garanteze buna desfășurare a acestuia.
Prin urmare, liberarea provizorie este o măsură procesuală de individualizare a arestării preventive, de soarta căreia este strâns legată și pe care o complinește, art.136 alin.2 Cod pr.penală, stabilind că scopul arestării poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Această instituție privește existența unei arestări preventive aflate în executare, ea având, deopotrivă, atât un caracter provizoriu, dar și un caracter facultativ, cu alte cuvinte, acordarea liberării provizorii este lăsată de lege la aprecierea judecătorului și este în funcție de considerațiuni care privesc persoana făptuitorului.
Acesta din urmă are dreptul să ceară beneficiul instituției, însă liberarea se acordă numai dacă măsura arestării preventive nu este absolut și inevitabil necesară.
În cauza de față, instanța de fond a acordat nejustificat liberarea provizorie sub control judiciar celor doi inculpați, din ansamblul dosarului identificându-se acele condiții negative cuprinse în alin.2 de sub art.1602Cod pr.penală, existând date din care rezultă că inculpații, odată puși în libertate, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți coinculpați, a martorilor neaudiați, condiții care se suprapun celor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, arătate în art.143 rap.la art.148 lit.b Cod pr.penală, și care, alături de cele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, subzistă.
Așadar, pentru că temeiurile care au determinat arestarea celor doi inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor mai sus descrise, impun în continuare privarea de libertate, soluția legală și temeinică pe care judecătorul de fond trebuia să o dispună, cu ocazia verificării făcute potrivit art.160 rap.la art.3002Cod pr.penală, era aceea de menținere a arestării preventive.
Așa fiind, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, după admiterea recursului, casarea încheierii sub aspectul aplicării dispozițiilor art.1602alin.1, 3, art.1608aalin.3, în rejudecare, vor fi respinse, ca neîntemeiate, cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și, iar cu referire la dispozițiile art.160 alin.3 rap.la art.3002Cod pr.penală, se va menține starea de arest față de cei doi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații și.
Casează încheierea sub aspectul aplicării dispozițiilor prev. de art.1602alin.1, 3, art.1608aalin.3 Cod pr.penală, și rejudecând;
Respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
- - G - - -
Grefier,
Red.jud.GV
PS/20.01.2010
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă, Tamara Carmen
