Violul (art.197 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 4
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 12 ianuarie 2010 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 4 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.197 alin.1 și 3 teza I în Cod Penal art.20 rap.la art.197 alin.1 și 3 teza I ca Cod Penal neîntemeiată.
În baza art.197 alin.1 și 3 teza I Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 19.09.1966 în Comuna, Județ O, domiciliat în localitatea, Județ O, CNP -, cetățean român, studii medii, situatia militară satisfăcută, loc de munca SC S, ocupatie, fără antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C - la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b
Cod PenalÎn baza art.189 alin.2 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare.
În baza art.201 alin.1, 2 și 4..Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b
Cod PenalÎn baza art.33-34.Cod Penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art.57 și 71.Cod Penal și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod Penal, care se va executa conform art.66
Cod PenalÎn baza art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 31.10.2007.
S-a admis cererea părții civile - și a fost obligat inculpat la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către aceasta.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu pentru asistența juridică acordată persoanei vătămate de avocat va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Parchetului de pe lângă Tribunalul Olta fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și perversiuni sexuale prev.și ped.de art. 189 alin. 2, art. 197 al. 1 și 3 teza I și art. 201 al. 1,2 și 4, cu aplic.art. 33 lit. a, faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În ziua de 21 octombrie 2007 partea vătămată - în vârstă de 13 ani și 11 luni a mers în vizită la o mătușă pe nume care locuiește în comuna jud. O,urmând să rămână peste noapte la aceasta.
În jurul orelor 17,15 minora a plecat de la locuința mătușii sale spre centrul satului pentru a se întâlni cu mai multe prietene și de aici s-a deplasat la locuința numitei cu care era prietenă de mai multă vreme și pe care o mai vizitase și cu altă ocazie.
Victima a strigat la poartă, a ieșit inculpatul și i-a spus că fiica sa nu este acasă după care a invitat-o în casă pentru a sta de vorbă. Când a intrat în casă inculpatul a încuiat ușa și sub amenințarea unui cuțit a determinat-o să se dezbrace și să întrețină raport sexual cu el, după care la diferite intervale de timp, tot sub amenințarea cuțitului a obligat-o să întrețină și alte raporturi sexuale. Acesta i-a propus să întrețină un raport sexual oral și deoarece nu a fost de acord, a lovit-o cu palma peste față după care a întreținut cu ea un raport sexual oral.
Minora a susținut că nu a putut pleca din domiciliul inculpatului deoarece a încuiat ușa și a sechestrat-o în casă în intervalul orelor 17,30 - 4.00.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că minora prezintă o ruptură incompletă a himenului la poziția 5 de pe cadranul convențional, recentă, ce poate data din 21/22 octombrie 2007; pe superioară s-a constatat o leziune traumatică ce poate fi produsă la această dată prin lovire cu un corp contondent, probabil și printr-un contact sexual brutal. Nu a necesitat îngrijiri medicale, iar la examenul secreției vaginale nu s-au constatat spermatozoizi.
Apărarea inculpatului, în sensul că fapta comisă reprezintă numai tentativă la viol și nu infracțiunea consumată, cum și susținerea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nu s-a constatat întemeiată de către instanța de fond, deoarece actele medico-legale și declarațiile părții vătămate dovedesc că inculpatul a avut cu victima un raport sexual consumat.
probelor administrate în cauză a demonstrat, fără nici un dubiu vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72, referitoare la pericolul social concret al faptelor dat de modalitatea comiterii lor,împrejurările în care au fost comise, cum și persoana inculpatului care deși a avut o atitudine oscilantă în ce privește recunoașterea faptelor comise, atît în perioada cercetărilor penale cât și a cercetării judecătorești, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
In consecință, s-a apreciat de instanță că pedeapsa închisorii orientată la un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege, și cu executarea în regim de detenție este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și sancționator prevăzut de legiuitor.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei ce reprezintă daune morale iar în conformitate cu dispoz.art.998 și urm. Cod civil, comb. cu art. 14 C.P.P. și art. 346 C.P.P. cererea acesteia a fost admisă iar inculpatul să fie obligat la plata sumei menționate ce reprezintă o reparație parțială a suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată ca urmare a infracțiunilor comise.
Împotriva acestei sentințe a declarat - în termen legal - apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că nu a întreținut perversiuni sexuale cu victima, că nu a putut întreține un raport sexual complet cu aceasta, datorită stării sale de ebrietate și că nu a reținut-o, contrar voinței sale pe minoră în locuința sa și solicitând achitarea, deoarece faptele nu ar exista în materialitatea lor sau ar avea o altă încadrare juridică, respectiv, singura infracțiune ce ar putea fi reținută ar fi tentativa la infracțiunea de viol și nu viol.
Apelul inculpatului este fondat și va fi admis, cu următoarea motivate.
În ceea ce privește critica inexistenței infracțiunii prev de art. 201 alin. 1, 2 și 4 Cod penal, Curtea reține că probele administrate în cauză nu fac dovada existenței unor acte materiale care să reprezinte acte de perversiune sexuală, în accepțiunea prevederilor art. 201 din Codul penal.
În evaluarea actelor materiale reținute, Curtea este obligată să țină seama de decizia nr. III/2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care se statuează că, prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prev de art. 197 Cod penal, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința.
S-a mai statuat că, prin acte de perversiune sexuală se înțelege orice alte modalități de obținere a unei satisfacții sexuale decât cele arătate anterior, atunci când se face explicarea actului sexual specific infracțiunii de viol.
Ori, Curtea constată că actele sexuale descrise în rechizitoriu sunt specifice infracțiunii de viol și nu unei perversiuni sexuale, deoarece reprezintă modalități obișnuite, prin care se realizează un contact sexual normal și firesc, chiar dacă întreținerea unui raport sexual cu o minoră ar fi de natură să producă un scandal public în colectivitatea în care locuiesc părțile.
În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a p Cod Penal rap. la art. 10 lit. d C.P.P. se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 201 alin. 1, 2 și 4 Cod penal.
În ceea ce privește celelalte critici, respectiv că victima nu ar fi fost lipsită de libertate ori că nu ar fi existat o infracțiune de viol sau o infracțiune de tentativă la viol, deoarece victima ar fi fost de acord să întrețină raport sexual, acestea sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Se reține că, potrivit actului medico-legal, minora victimă a prezentat la data examinării medico-legale o deflorare incompletă recentă ce poate data din ziua în care aceasta s-a aflat în locuința inculpatului, precum și o leziune traumatică pe superioară, având ca dată de proveniență aceeași perioadă, leziune care are ca mecanism de producere fie lovirea cu un corp contondent, fie un contact sexual brutal.
Aceste concluzii ale actului medico-legale, inculpatul nu le-a contestat, iar ele atestă că acesta, contrar susținerilor sale, a reușit să aibă cel puțin un act sexual ce a dus la o deflorare incompletă, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de viol, cu atât mai mult cu cât același act medico-legal confirmă susținerea părții vătămate că inculpatul a fi lovit-o peste față cu palma, pentru aod etermina să accepte raportul sexual.
Chiar și în situația în care inculpatul nu ar fi folosit - așa cum susține victima - un cuțit pentru amenințare, existența acestei agresiuni este suficientă pentru a constitui elementul condiție al laturii obiective specifice infracțiunii de viol, și anume constrângerea.
De asemenea, Curtea reține și existența infracțiunii de lipsire de libertate prev de art. 189 alin. 2 Cod penal, deoarece, pe de o parte, există dovezi certe și concludente care atestă că inculpatul cunoștea faptul că victima este minoră, inclusiv din declarația sa rezultă indirect acest aspect, dar și că aceasta a fost lipsită de libertate pe parcursul mai multor ore, în timpul nopții.
Nu există nici un motiv bazat pe probatoriul administrat, care să îndreptățească instanța să rețină voința victimei de a rămâne în domiciliul inculpatului pe timpul nopții și apoi, fără motiv să părăsească, în jurul orei 0400, acest imobil, să se refugieze la martora - mătușă - și să denunțe agresiunea sexuală la care a fost supusă și lipsirea ei de libertate.
De altfel, derularea în timp a faptelor confirmă acuzațiile victimei și infirmă apărările inculpatului, deoarece și inculpatul recunoaște că victima a plecat din locuința sa doar în momentul în care el dormea, ceea ce presupune că acesta a fost un moment care i-a permis părții vătămate să se sustragă vigilenței inculpatului.
La reținerea faptelor și vinovăției inculpatului, Curtea nu va ține seama de recunoașterile inițiale ale acestuia, constatând - potrivit martorilor audiați în apel - că inculpatul s-a aflat în anumite împrejurări determinate de organele de poliție, împrejurări care ar fi putut influența depozițiile sale, prin care a recunoscut comiterea faptelor.
În consecință, potrivit celor motivate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, apelul va fi admis, se va desființa sentința instanței de fond și, procedându-se la o nouă judecată, va fi achitat inculpatul pentru infracțiunea prev de art. 204 alin.1, 2 și 4 Cod penal și va fi condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod penal și art. 189 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa închisorii, în condițiile art. 71 Cod penal, aplicându-se - pe timpul pedepsei privative de libertate - interzicerea drepturilor 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b și Cod Penal ulterior, pe durata de trei ani, interzicerea acelorași drepturi, ca pedeapsă complementară.
Totodată, se vor recontopi pedepsele, urmând ca, în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, alături de pedepsele accesorii și complementară dispuse.
De asemenea, în baza art. 350 Cod Procedură penală, constatându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive nu au încetat, existând aceeași stare de pericol pentru ordinea publică, determinată de faptul că inculpatul este predispus să comită infracțiuni ca urmare a consumului de alcool, se va menține arestarea preventiv ă și se va deduce prevenția acestuia, în continuare, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 19 2 alin. 3 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MITIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința pe latura penală.
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate.
În baza art. 11 pct.2 lit. a p Cod Penal rap. la art. 10 lit. d C.P.P.;
Achită pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 201 alin.1, 2 și 4.
Cod PenalÎn baza art. 197 alin.1 și 3 teza I Cod Penal;
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b p ca pedeapsă complementară.
În baza art. 189 al.2 Cod Penal;
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b și Cod Penal art. 35.Cod Penal;
Contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 12 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și teza II și b Cod Penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal, interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II și lit. b cod penal.
În baza art. 350.C.P.P.;
Menține arestarea preventivă și deduce prevenția inculpatului de la data de 20.01.2009, în continuare la zi.
Cheltuielile judiciare în sumă de 348 lei din care 200 lei onorariu apărător oficiu, către Baroul Dolj, ce va fi avansat din fondul C prin Curtea de Apel, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru inculpat li părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.DF.
dact. 3 ex./IB () - 01.03.2010
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon
