Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.291 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 13
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
- G - - JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 210 din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, avocat desemnat din oficiu pentru recurent, a depus la dosar cerere de acordare a onorariului avocat din oficiu în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 6247/12.11.2009, apărătorul angajat al recurentului a depus la dosar o serie de acte în circumstanțiere, după care, constatând că nu se ridică excepții și nu se formulează noi cereri, instanța de recurs a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, susține motivele scrise de recurs depuse la dosar și critică decizia pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și, într-o primă teză, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat la art. 10 lit. b Cod Procedură penală.
Într-o teză subsidiară, solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod Procedură penală, motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivând că s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor de către recurentul - inculpat, având în vedere probele administrate în cauză, care evidențiază faptul că terenul în litigiu făcea parte din fondul forestier național, iar valoarea pagubei a fost stabilită în mod corespunzător cu respectarea dispozițiilor stipulate de nr.OG 96/1998 cu modificările ulterioare, instanțele reținând o situație de fapt raportată la materialul probator administrat în cauză.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, susține că este nevinovat, în sensul că nu a săvârșit nici una din cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea de orice penalitate, în sensul concluziilor depuse de apărător.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1370/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, a fost admisă cererea de rejudecare formulată de petiționarul-inculpat-fiul lui și născut la data de 04.05.1966 în loc., jud. G, cu domiciliul în comuna, sat, jud.G, -, deținut în Penitenciarul Tg-J și a fost anulată sentința penală nr. 1783/2005 a Judecătoriei Tg. J, definitivă prin nr. 577/2005 a Curții de APEL CRAIOVA.
În baza art. 32 alin. 1 și 2 din G nr. 96/1998 modificată, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, art. 37 lit. a și art. 74 -76.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de lună închisoare; în baza art. 291.pen. cu aplicarea art.37 lit. a și art. 74 -76.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare; în baza art. 33- 34.pen. s-au constatat concurente infracțiunile și contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de o lună închisoare; în baza art. 83.pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 3 ani închisoare, aplicată prin nr. 2167/2003 a Judecătoriei Tg-J, care a fost cumulată cu cea stabilită prin sentința apelată, pedeapsa de executat fiind de 3 ani și o lună închisoare.
A fost aplicată pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. pe durata prev. de art. 71 alin. 2.pen; a fost dedusă din durata pedepsei perioada executată de la 05.09.2008 la zi (în temeiul mandatului inițial); a fost menținută starea de detenție a inculpatului; a fost anulat mandatul nr. 2578/2005 al Judecătoriei Tg. J și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
A fost anulată mențiunea falsă cuprinsă în procesul-verbal de marcare din 03.11.2009 respectiv "și fag și stejar".
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 564/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 31 alin. 1 și 2 din OG nr. 96/1998, modificată și art. 291. pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
În fapt, instanța de fond a constatat că în seara de 19.11.2003, o patrulă de jandarmi din cadrul Gad epistat pe inculpatul, în timp ce transporta în două căruțe material lemnos provenind din secționarea unui stejar cu diametru la de 56 cm, despre care a declarat că a fost tăiat din pădurea ce-i aparținea, situată în punctul "Ogașul M", fără a poseda documente justificative, iar le era nemarcat.
Inculpatul a prezentat un proces-verbal de marcare, ce ulterior s-a dovedit a fi fost falsificat de o altă persoană, însă folosit cu știință de.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J sub nr.10857/2004, iar în urma analizării probatoriului, prin sentința penală nr. 5240/2004 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Împotriva acestei din urmă sentințe, a formulat apel inculpatul, iar prin dec. pen. nr. 17/2005 a Tribunalului Gorj, a fost desființată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru deplina lămurire a stării de fapt.
După rejudecare, prin nr. 1783/2005 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr. 3189/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa finală de 4 ani închisoare cu privare de libertate, sentință rpămasă definitivă prin dec. pen. nr. 977/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, care a emis mandatul nr. 2578/2005 ce nu a putut fi pus în executare întrucât, în urma verificărilor făcute, lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul era plecat în Italia.
La data de 09.09.2008, Judecătoria Tg-J a emis mandatul european de arestare nr.9, inculpatul fiind localizat și arestat în Italia, iar apoi extrădat în România.
Prin cererea înregistrată sub nr. 828/2009 pe rolul Judecătoriei Tg-J, inculpatul a solicitat, în temeiul art.5221C.P.P. rejudecarea cauzei pe motiv că a fost judecat și condamnat în lipsă, însă, prin nr.407/2009 a Judecătoriei Tg-J, cererea a fost respinsă cu motivarea că inculpatul a fost prezent la primul ciclu de judecată, a dat declarație, apoi, a plecat din țară.
Prin apărător ales, inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 5240/2004, apel ce a fost admis, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță, iar după rejudecare, împotriva sentinței 1783/2005, tot prin apărător, s-a formulat apel și recurs.
Prin decizia penală nr. 102A/2009 a Tribunalului Gorj, s-a admis apelul formulat de petiționarul-condamnat împotriva sentinței menționate, care a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-J, apreciindu-se că art. 5221.C.P.P. are o formulare generică, acoperind toate situațiile în care o persoană judecată și condamnată în lipsă a fost extrădată și solicită rejudecarea.
Cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub nr-, iar prin încheierea din 20.05.2009, a fost admisă în principiu cererea de rejudecare și, nalizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, a constatat următoarea stare de fapt:
În urma desființării fostului inculpatul a formulat cerere de reconstituire și a ocupat terenul în suprafață de cca 0,30 ha, de pășune împădurită, iar la data de 03.11.2003, în urma cererii și aprobării primite au fost marcați în acest punct de către martorul, reprezentantul Ocolului Silvic mai mulți arbori cu diametrul la de maxim 30 cm, doar esență și a întocmit un proces-verbal de marcare din care un exemplar s-a înmânat inculpatului.
După câteva zile a tăiat arborii marcați și, întrucât avea o datorie la numitul a convenit cu acesta să-i predea materialul rezultat în contul creanței.
Inculpatul i-a înmânat martorului procesul-verbal de marcare pentru a avea document justificativ, iar după câteva zile, mai exact în data de 19.11.2003, s-a deplasat la același teren unde, cu ajutorul unui ferestrău mecanic împrumutat de la numitul, a tăiat un esență, cu diametrul la de cca 56 cm pe care l-a fragmentat în. de cca. 2 care să poată fi transportate.
Ulterior, conform înțelegerii prealabile a încărcat le împreună cu martorii, și în două căruțe, însă la ieșirea la șoseaua comunală, au fost opriți de lucrătorii de jandarmi care verificând materialul au constatat că nu poartă marcă silvică, motiv pentru care s-au deplasat cu toții la postul de poliție pentru verificări suplimentare.
a declarat cu această ocazie că din eroare secționase le respectiv, precizând că are un proces-verbal de marcare la numitul, motiv pentru care s-a deplasat la domiciliul acestuia pentru a-l recupera și s-a întors arătând înscrisul care fusese completat între timp de martor, care a adăugat mențiunea "și fag și stejar", însă lucrătorii de jandarmi au observat această adăugire și totodată, că arborii marcați nu depășeau dimensiunile la de 30 cm, pe când cel secționat de inculpat fără marcare avea un diametru mult mai
Apreciind starea de fapt conturată în urma examinării probatoriului, instanța de fond a constat existența faptelor prev. de art. 32 alin.1 și 2 din OG nr. 96/1998 și art. 291.pen. ce constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de inculpat.
Instanța de fond a constatat că susținerea inculpatului - potrivit căreia fapta ar constitui contravenția prevăzută de art.1 lit.j din Legea nr. 31/2000 și nu infracțiunea prevăzută de art.32 alin.1 și 2 din OG nr. 96/1998 modificată - este neîntemeiată întrucât, din analiza și corecta interpretare a textului infracțiunii, a reieșit că se sancționează tăierea fără drept de către proprietar sau altă persoană de arbori, din fondul forestier național sau vegetație forestieră situată pe terenul din afara acestuia, dacă valoarea este de peste 5 ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, reieșind per a contrario că, în situația unei valori inferioare, fapta constituie contravenție.
Pe de altă parte, inculpatul, având calitatea de proprietar al terenului și implicit a masei lemnoase (chiar dacă nu fusese pus în posesie și nu i se eliberase titlul, întrucât se validase propunerea de reconstituire), avea dreptul de a exploata, adică de a tăia arbori de pe acest teren, ceea ce înseamnă că prin introducerea în textul infracțiunii a sintagmei "fără drept", legiuitorul a înțeles să sancționeze fapta comisă fără îndeplinirea altei condiții legale, în speță, fără ca arborii să fie marcați, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, suprafața se încadrează în categoria vegetație forestieră situată pe teren din afara fondului forestier și este supusă regimului silvic.
Nici împrejurarea că inculpatul a fost în eroare atunci când a secționat le, crezând în mod neîntemeiat că ar fi fost marcat, însă fără să verifice acest aspect, nu s-a dovedit a fi credibilă, în condițiile în care știa cu siguranță că lucrătorul silvic marcase doar arbori esență pe care îi și tăiase și cunoștea deosebirea de esențe - așa cum a precizat în declarația luată la instanță la 29.09.2004.
În raport de considerentele expuse, instanța de fond a constatat în final că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 32 alin.1 și 2 din OG nr. 96/1998 modificată, precum și infracțiunea prev. de art. 291.pen. fiind incidente cerințele art. 345 alin.2 C.P.P. așa încât s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru comiterea ambelor fapte deduse judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, motivând că în mod greșit instanța de judecată a reținut în sarcina sa săvârșirea unei infracțiuni, când în realitate fapta respectivă era contravenție, precum și faptul că pentru cealaltă infracțiune - uzul de fals - lipsește una din trăsăturile esențiale, sub aspectul laturii subiective, respectiv vinovăția.
Un alt motiv de apel a vizat cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 1783 din 12 aprilie 2oo5, cerere formulată potrivit dispozițiilor art. 404 alin. (1) pr.pen.
Prin încheierea din 19.08.2009, Tribunalul Gorj, în temeiul art. 3002.p Cod Penal, a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată în cauză față de inculpatul prin sentința penală nr. 1370/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J, în dosar nr-.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, ce a făcut obiectul dosarului nr- soluționat de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia penală nr. 818/24.08.2009, prin admiterea recursului declarat de inculpatul; casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj, pentru a se pronunța asupra cererii de suspendare a executării hotărârii formulată de către inculpat.
Inculpatul a formulat ulterior - potrivit art. 404 alin. (1) pr.pen. - o nouă cerere de suspendare a executării sentinței penale nr. 1783 din 12 aprilie 2005, care a fost înregistrată la Judecătoria Tg.J sub nr-, iar prin încheierea din data de 22.09.2009, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Tribunalului Gorj, pentru a fi avută în vedere la soluționarea dosarului nr-, cu termen de judecată la data de 24 septembrie 2009.
Analizând cererea de suspendare a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 1783 din data de 12 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. 3189/2005, pentru motivul că prin sentința ce s-a apelat a fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei închisorii și s-a dispus emiterea unui nou mandat, tribunalul a constatat că mandatul emis în baza sentinței penale nr. 1783/2005 a Judecătoriei Tg. J își produce efectele până la rămânerea definitivă a sentințe penale nr. 1370 din 9 iulie 2009.
Pe de altă parte, din prevederile art. 522 alin. (1) și (2) pr.pen. a rezultat că după extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 405 - 408.pr.pen.
Cum în cauză s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 404 alin. (1) pr. pen. în lipsa unui temei juridic legal, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr.1783/2005 a Judecătoriei Tg.
Împotriva sentinței penale nr. 1370 din 09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr- și a cererii de suspendare a executării sentinței penale nr. 1783/2005 pronunțată de Judecătoria Tg.J, a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 210 din 24 septembrie 2009, Tribunalul Gorj a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 1783/2005 a Judecătoriei Tg. J; a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1370/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar nr- și a dedus din durata pedepsei, în continuare, perioada executată până la zi.
A menținut starea de detenție a apelantului inculpat deținut în Penitenciarul Tg-J și a obligat inculpatul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Gorja constatat în esență că faptele comise inculpat au fost încadrate în dispozițiile legale corespunzătoare, respectiv prevederile art. 32 alin. 1 și 2 din OG nr. 96/1998 și art. 291.pen. ce constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de către acesta, neimpunându-se efectuarea unei expertize silvice pentru determinarea categoriei de folosință a terenului de pe care a fost tăiat le.
Instanța de fond a reținut corect că, deși prin adresele nr. 319/2009 a Ocolului Silvic și nr. 893/2009 a Primăriei Comunei (emise la solicitarea apărătorului inculpatului), a rezultat că terenul din punctul "Ogașul M" figurează la categoria fânețe, nu era inclus în fondul forestier național sau categoria "vegetație forestieră situată pe terenul din afara fondului forestier național" și, în consecință, că nu era supus legislației silvice la data tăierii lui, din adresa nr.255/2004 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic G (organism cu atribuții în domeniul silvic, superior ocoalelor), reieșind cu certitudine că suprafața în discuție se încadrează la categoria vegetație forestieră de pe pășuni împădurite, conform art. 6 lit. a din Legea 26/1996 și este supusă regimului silvic.
De asemenea, s-a constatat de către instanța de prim control judiciar că judecătoria a înlăturat corect susținerea inculpatului - ce a reprezentat și primul motiv de apel - în sensul că fapta ar constitui contravenția prevăzută de art.1 lit. j din Legea nr. 31/2000 și nu infracțiunea prevăzută de art.32 alin.1 și 2 din OG nr. 96/1998 modificată, întrucât din analiza și corecta interpretare a textului infracțiunii reiese că se sancționeazătăierea fără dreptde către proprietar sau altă persoană de arbori din fondul forestier național sau vegetație forestieră situată pe terenul din afara acestuia, dacă valoarea este de peste 5 ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Pe de altă parte, apelantul-inculpat având calitatea de proprietar al terenului avea dreptul de a tăia arbori de pe teren, dar numai cu îndeplinirea și a altei condiții legale, respectiv ca arborii să fie marcați întrucât suprafața se încadrează în categoria vegetație forestieră situată pe teren din afara fondului forestier și este supusă regimului silvic.
Nici împrejurarea că inculpatul ar fi fost în eroare atunci când a secționat le, crezând în mod neîntemeiat că a fost marcat, nu s-a dovedit a fi credibilă, în condițiile în care acesta știa cu siguranță că lucrătorul silvic marcase doar arbori esență, pe care îi tăiase deja și cunoștea deosebirea de esențe, așa cum a precizat în declarația luată la instanță la 29.09.2004, apreciind în consecință în mod corect că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 și 2 din OG nr. 96/1998 modificată.
În privința celorlalte fapte deduse judecății, s-a reținut de asemenea corect de către instanța de fond că procesul-verbal de marcare constituie un înscris oficial, întrucât emană de la o persoană juridică de interes public, prin împuternicitul acesteia, iar împrejurările că ar cuprinde mențiuni eronate și că nu ar purta ștampilă, nu sunt de natură să înlăture acest caracter, neputând fi reținut nici faptul că apelantul nu a cunoscut modificarea înscrisului și ar lipsi intenția de a-l folosi pentru producerea de consecințe juridice.
Referitor la împrejurarea că nu ar fi cunoscut efectuarea adăugirii și "fag și stejar" în cuprinsul înscrisului, s-a constatat că apelantul a cunoscut acest aspect, pentru că altfel nu ar fi avut interesul să-l prezinte, dovadă în acest sens fiind primele declarații ale martorului, care a susținut că l-a avertizat asupra completării procesului-verbal, cerându-i totodată să nu-l prezinte, întrucât exista riscul de a fi descoperit falsul. Apelantul-inculpat a uzat de înscris, urmărind înlăturarea consecințelor faptei de tăiere fără drept.
S-a constat corect că falsul a fost să producă consecințe juridice întrucât, în cazul unei eventuale examinări superficiale sau neglijente din partea lucrătorilor de jandarmi, ar fi putut conduce la exonerarea de răspundere a inculpatului.
Referitor la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că s-a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret redus al faptelor apreciate prin prisma faptului că a tăiat fără drept un singur, valoarea acestuia, persoana inculpatului - care a avut o atitudine oscilantă, starea de recidivă postcondamnatorie (a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr.2167/2003 a Judecătoriei Tg-J), criterii în raport de care a apreciat că pedepsele cu închisoarea orientate sub minimul prevăzut de lege, urmare a reținerii dispozițiilor art.74-76.pen. sunt apte să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale.
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2167/2003 a Judecătoriei Tg-J, s-a dispus în mod corect de către prima instanță revocarea suspendării condiționate a acestei pedepse, ce a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că fapta săvârșită ar constitui de fapt o contravenție - cu raportare la tăierea de material lemnos -, iar în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, se susține că acesteia îi lipsește una din trăsăturile esențiale, respectiv vinovăția.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că instanțele au reținut în mod corespunzător situația de fapt, raportată la materialul probator administrat în cauză, constatând că au fost săvârșite cele două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev de art. 32 alin. 1 și 2 din OG96/1998 modificată - constând în tăierea de arbori în mod nelegal, precum și infracțiunea de uz de fals prev de art. 291 Cod penal, în sensul că, pe procesul-verbal de marcare a făcut adnotări, pentru a încerca să dea o aparență de legalitate acțiunii inițiale de tăiere de arbori în mod nelegal.
Este neîntemeiată susținerea cu privire la inexistența infracțiunii prev de art. 32 alin. 1 și 2 din G nr. 86/1998, fapta constituind o contravenție, legiuitorul sancționând tăierea fără drept, chiar de către proprietar sau de o altă persoană, a arborilor din fondul forestier național sau vegetație forestieră situată pe terenul din avara acestuia, dacă valoarea este de peste 5 ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Ori, din adresele emise de Ocolul Silvic și Primăria comunei, rezultă o situație de fapt care nu concordă cu conținutul adresei nr. 255/2004 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic G, din care rezultă cu certitudine că suprafața de teren de pe care a fost tăiat materialul lemnos se încadrează în categoria "vegetație forestieră de pe pășuni împădurite", conform art. 6 lit. a din Lg. 26/1996, fiind supusă regimului silvic.
Din același act, instanțele au reținut că le tăiat de inculpat avea un volum de 2,4113. valoarea acestuia fiind de 957 RON, în condițiile în care valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă este de 27,3 lei, deci de peste 20 de ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, inculpatul fiind surprins în timp ce transporta materialul lemnos tăiat de pe picior și secționat, de către organele competente, situație în care a efectuat adnotări pe procesul-verbal, tocmai cu intenția vădită de a da o aparență de legalitate acțiunii de tăiere.
Prin urmare, ambele infracțiuni sunt dovedite cu materialul probator administrat în cauză, recurentul - inculpat încercând să se sustragă de la răspundere și părăsind o perioadă îndelungată de timp țara, realizând consecințele faptelor săvârșite, dar și antecedentele penale pe care le avea la momentul săvârșirii infracțiunilor, cu consecința revocării suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani aplicată printr-o sentință anterioară a Judecătoriei Tg.
Deși nu s-au formulat critici cu privire la netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, Curtea constată că s-au reținut largi circumstanțe atenuante, pedeapsa rezultantă aplicată în cauza dedusă judecății fiind de o lună închisoare, în cauză făcându-se aplicația dispozițiilor art. 37 lit. a și art. 83 Cod penal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, se va constata că recursul este nefondat, urmând să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 210 din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
- - G - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
Dact. 2 ex./S () - 17.02.2010
-14 ianuarie 2010-
- Emis extras penal.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă, Tamara Carmen
