Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Bogdan Adrian Anti Silviu
- -
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat prin procuror - -
La ordine a venit spre soluționare cererea de abținere formulată de d-nul judecător, de la soluționarea dosarului nr-.
Fără citarea părților.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea în stare de judecată.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra cererii de față constată următoarele;
La data de 28.01.2010 Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs a fost sesizată cu soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Cauza a fost repartizată în condițiile art. 95 alin. 2 din, aprobat prin Hotărârea nr. 387/22.09. 2005, completul de judecată investit fiind 4.
La data de 29 ianuarie 2010 d-nul judecător a formulat cerere de abținere de la soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului -, motivat de faptul că s-a judecat cu recurentul inculpat în mai multe cauze, acesta formulând mai multe plângeri penale împotriva sa la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.50, cu art.48 p Cod Penal, cu referire la art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.9 alin.1 din Codul d eotologic al judecătorilor și procurorilor.
Instanța,analizând cazul de incompatibilitate invocat, constată că cererea de abținere este întemeiată, împrejurările invocate de d-nul judecător circumscriindu-se în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.48 al.1 lit.g C.P.P.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul art.52 va C.P.P. dispune admiterea cererii de abținere formulată de d-nul JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian Anti Silviu
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.52 Cod procedură penală, admite cererea de abținere formulată de domnul judecător, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.48 alin.1 lit.g Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 70
Ședința publică din 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat prin procuror - -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar având în vedere că inculpatul este infractor primar, este profesor inginer, a dat declarații în care a arătat cum s-au desfășurat faptele, nu s-au găsit amprentele sale pe, iar totul s-a bazat pe un conflict anterior. De asemeni, a solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul este nefondat și solicită respingerea acestuia întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, apreciind că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune gravă, respectiv luare de mită, sunt în continuare de administrat probe, urmează căile de atac în care poate solicita admiterea a noi probe și există riscul să influențeze denunțătorii să-și schimbe declarațiile.
Av. - în replică - precizează că se pot aplica măsuri să nu se apropie de denunțători.
Recurentul inculpat -având cuvântul - arată că a avut al șaselea termen pe data de 19 ianuarie 2010 și martorii nu s-au prezentat, abia unul din 21 de martori a declarat, considerând că de fapt aceștia au fost puși forțat de parchet. Banii s-au găsit în locuința sa, fără să știe de existența lor, nu a pus mâna pe ei și a considerat că suma respectivă era pentru proiect.
Mai arată că a expus în data de 30 decembrie 26 motive pentru care solicită admiterea cererii. Starea sa de acum se datorează unei răzbunări din partea elevului, care nu a fost la prima încercare, precum și din partea directorului pentru că l-a reclamat în mai multe rânduri la parchet.
Solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar întrucât nu s-au făcut probe noi în dosar, a făcut dovada că a pus notele corect.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de inculpatul de liberare provizorie sub control judiciar, precum și pe cauțiune.
În motivarea încheierii se arată că instanța, potrivit art. 160 indice 6 și 7 pr.pen, a procedat la audierea acestuia. Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, întrebat fiind inculpatul arată cu ar putea plăti maxim 1000 lei, deoarece mai multe mijloace financiare nu are.
Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor deduse judecății, s- dispus admiterea în principiu a cererilor.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Trib.Bc. - s-a dispus trimiterea în judecată a inc. pentru săv. înfr. De luare de mită, prev. de art. 254alin.1 pen. c7u art. 41 alin.2 pren.
S-a reținut că la data de 28.05.2009, elev în clasa a XII a G la Liceul B, a formulat un denunț din care rezultă faptul că, inculpatul, în calitatea pe care o avea, aceea de profesor, le pretinde elevilor sume de bani cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul colar următor după ce în timpul anului de curs le acorda note în așa încât să-i aducă în situația de corigenție.
La data de 29.05.2009, A, elevi în clasa a XII a G al aceluiași grup școlar, au formulat autodenunțuri împotriva inculpatului, din care rezulta faptul că,acesta pretinde sume de bani de la elevi pentru a le asigura promovabilitatea în anul școlar următor.
Pentru aceste considerente, la data de 2.06.2009, a fost organizat un flagrant delict, având în vedere faptul că cei patru denunțători, ca urmare atitudinii inculpatului, urmau să-i remită acestuia sumele de bani solicitate.
În urma flagrantului delict și a percheziției domiciliare efectuată la data de 2.06.2009, s-a constatat faptul că, inculpatul, în locuința sa, amplasată în B,-/B/4, a primit de la denunțătorul A suma de 300 lei, reprezentând bani cu titlu de mită, mai precis 150 lei pentru el și 150 lei pentru, așa cum a solicitat inculpatul.
Totodată, în aceleași împrejurări inculpatul a primit suma de 370 lei de la denunțătorul, pentru el și pentru colegul său, sumă de bani remisă de către denunțător cu puțin înainte de constatare a infracțiunii de luare de mită în flagrant delict.
Sumele de bani au fost lăsate de către cei doi denunțători în domiciliul inculpatului, la indicația acestuia, fără a face vorbire despre destinația lor, având în vedere conduita inculpatului de prevedere excesivă în aceste momente de consumare a infracțiunii.
Sumele de bani descrise mai sus au fost descoperite de către echipa de cercetare în domiciliul inculpatului, în prezența martorilor asistenți, așa cum este menționat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor au fost formulate autodenunțuri și de către ,
, și, elevi în clasa a XI a F din
cadrul aceluiași grup școlar, din care rezultă faptul că aceștia au dat sume de bani inculpatului, cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în școlar următor, având în vedere faptul că, în anul școlar 2008-2009, inculpatul preda la această clasă un număr de 8 module.
Ca modalitate de a proceda, acesta a aplicat elevilor, în mod tendențios note, în așa fel încât să-i aducă în stare de corigenție, urmând ca sfârșitul anului să le solicite așa zise "referate". Acestea din urmă prezentau sume de bani în raport de cuantumul referatelor pe care fiecare elev trebuia să le predea profesorului și având în vedere faptul că un referat era echivalentul unei sume cuprinse între 10-40 lei.
În cursul anului școlar 2008-2009, mai precis în luna mai 2009, denunțătorii au remis sume de bani inculpatului, după cum urmează: - 160 lei; - 200 lei; - 160 lei; - 200 lei; - 200 lei; - 280 lei; - 240 lei;
S-a constatat, de asemenea, că, elev în clasa a XII a Ha Grupului Școlar de și Protecție a Mediului B, a fost contactat de către inculpatul, în luna mai 2009, când acesta i-a sugerat să fie intermediar în sensul de a strânge sume de bani de la elevii din clasă și să-i remită acestuia, elevii fiind interesați în a-și asigura promovabilitatea.
a transmis colegilor săi atitudinea inculpatului, iar în ziua de 21.05.2009, a primit de la suma de 80 lei și de la suma de 40 lei. Acesta nu a mai suina de bani inculpatului ci a relatat tot ceea ce s-a întâmplat pruliii grupului școlar. Rolul de intermediar 1-a avut și, elev în clasa a [ cel care de altfel a strâns, de mai multe ori, sume de bani, în anul ■ 2007-2008, după cum urmează: - 180 lei; - 190 lei; - 150 lei; - 80 lei; - 100 lei; - 120 lei; - 120 lei; - 80 lei;
S-a constatat, de asemenea că, elevă în clasa a XII G, a remis inculpatului, personal, suma de 120 lei, pentru a-i asigura promovabilitatea în anul școlar 2008-209, sumă de bani pe care aceasta i-a -o la locuința sa.
De asemenea, aceeași elevă, i-a remis inculpatului suma de 100 lei, la sfârșitul lunii mai 2009, împreună cu și, eleve la același grup școlar.
Anterior datei întocmirii rechizitoriului, s-a dispus, la propunerea Parch.dl.Trib p. -Bc. arestarea preventivă a inculpatului, la data de 03.06.2009, de către Tribunalul Bacău, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. și prelungită măsura arestării, de către aceeași instanță la datele de 01.07.2009,16.07.2009,08.09.2009, 29.10.2009.
În temeiul art.300 ind.1 pr.pen. măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 16.07.2009.
În baza dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen.măsura a fost menținută de instanța de judecată la termenul de judecată din data de 06.02.2009. Împotriva încheierilor succesive de prelungire și menținere a stării de arest preventiv, inculpatul a exercitat dreptul său de recurs, fiind respinse de fiecare dată ca nefondate.
Prin decizia penală nr. 784/17.12.2009, Curtea de Apel Bc. a admis recursul inculpatului împotriva încheierii Trib. Bc. prin ca re i s-a menținut starea de arest preventiv, cauza fiind trimisă spre rejudecare numai referitor la starea de are4st preventiv, considerând că nu a fost suficient motivată.
La acest termen de judecată 24.12.2009, s-a pus din nou în discție starea de arest a inculpaților cu respectarea dispozițiilor art.300 indice2 pr.pen. rap. la art.160 indice b pr.pen. Recursul inculpatului fiind respins de către Curtea de Apel Bc. la data de 30.12.2009.
Cerera de liberare provizorie sub control judiciar formulată la termenul de astăzi de inculpat urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 pr.pen.).
De asemenea, art.160 indice 2.pr.pen. arată că " Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani," iar alin. 2 precizează că " liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"
Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.
S-a invocat de către apărătorul inculpatului, că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive,. nu mai subzistă, că de la data arestării sale, și până în acest moment al judecării cauzei, nu s-au adus probe suficente a demnostra vinovăția sa, astfel că se pledează pentru nedovedirea pericolului concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că din analiza celor două art.160 indice 2 și 148.pr.pen. nu putem discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive. invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 pr.pen.
Consideră că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.
Prin activitatea lui infracțională, privită individual la presupusa comitere a infracțiunii, inculpatul a cărui cerere o avem de analizat la termenul de astăzi, apreciem că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, are suficiente cunoștințe tehnice pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea elevilor, a părinților acestora. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.
Pentru motivele arătate mai sus, consideră necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpat să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior.
S-a mai invocat să motivarea cererii, de către apărători, faptul că fiecare inculpat a petrecut timp îndelungat în arest preventiv, vreme de 6 luni și că astfel se încalcă termenul rezonabil de care se vorbește în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru care România a fost de multe ori sancționată fiindu-i încălcate în această materie dispozițiile și jurisprudența.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunii, respectiv cele legate de dare de mită, care a presupus organizarea unui flagrant delict. de comportamentul inculpatului (care nu au dovedit o conduită liniară sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, ba dimpotrivă una de nerecunoaștere), de numărul mare de elevi care trebuie audiați în cauză, și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei (cercetările începând în cursul anului 2009 și finalizate prin rechizitoriul din 03.06.2009). Pentru aceste considerente, apreciază că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.
Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, art. 160 ind.8 alin.2 arată că "În cazul cererii de liberare pe cauțiune, dacă instanța constată ă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, s-astabilit cuantumul cauțiuniiși termenul în care cauțiunea trebuie depusă, încunoștințând despre aceasta persoana care a făcut cererea.După depunerea dovezii de consemnare a cauțiunii, instanța a admis în principiu cererea și s-a fixat termen pentru soluționarea ei."Inculpatul, însă, a arătat în declarația ce i s-a luat în fața instanței că "mai mult de 1000 lei nu are de unde plăti", ori, art. 160ind. 5.pr.pen.în alin.2 arată că "Cuantumul cauțiunii este de cel puțin 1000 leiși consemnarea sa."așa încât instanța s-a văzut limitată în acordarea eventualei cauțiuni la valoarea impusă de inculpat, ceea ce contravine art. arătat mai sus.
Împotriva încheierii menționate în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.3854alin.1, raportat la art.366, alin.4 C.P.P. fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorul desemnat din oficiu se susține că inculpatul este unul la prima abatere, este profesor inginer și a data declarații organelor judiciare.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 C.P.P. constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 03.06.2009, în dosarul nr- al tribunalului Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681că C.P.P. ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art.254 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalDe asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.P.P. reținând că fapta comisă de inculpat este gravă, că acesta predă la 6 module de clasa a XII-a, existând pericol de răzbunare față de denunțători, precum și de a exercita presiuni asupra membrilor familiilor acestora.
Prin încheierea din data de 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, lăsarea în libertate a inculpatului creând o stare de pericol public.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită cu 30 de zile, în baza art.159 C.P.P. până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu în data de 14.07.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art.160 C.P.P. raportat la art.3001și C.P.P. art.160 C.P.P. instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f impune C.P.P. în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Încheierea atacată prin prezentul recurs are în vedere respingerea cererilor inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Instanța de recurs va face o analiză separată a celor două cereri:
1) Pe lângă periculozitatea deosebită a faptelor pentru care este trimis în judecată, periculozitate avută în vedere de prima instanță în motivarea soluției pronunțate, Curtea de Apel constată că pretinsa activitate infracțională a început cu mult timp înainte de arestarea preventivă a inculpatului că părinții elevilor s-au văzut nevoiți să sesizeze conducerii liceului abuzurile inculpatului și că situația școlară a elevilor era una provocată de inculpat prin notarea inechitabilă a acestora. În același timp, inculpatul ar fi acceptat sume de bani de la elevi ai căror părinți erau colegi de serviciu.
Toate acestea denotă o hotărâre infracțională deosebită a inculpatului în comiterea presupuselor fapte, folosindu-se de orice mijloace în atingerea scopului propus, indiferent de cât de josnice ar fi fost, hotărâre ce constituie un element suficient pentru a rezulta necesitatea împiedicării comiterii de noi infracțiuni.
Ca atare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată, raportat la cerințele cuprinse în art.1602, al.2 C.P.P.;
2) În ceea ce privește cererea de liberare pe cauțiune, Curtea de Apel constată că Tribunalul Bacău nu a urmat etapele legale obligatorii.
Potrivit art.1608, al.2 C.P.P. stabilirea cauțiunii este o cerință ce trebuie îndeplinită anterior verificării admisibilității în principiu a cererii.
Faptul că inculpatul a precizat că nu poate depune mai mult de 1.000 lei, nu dispensează instanța de urmărirea exactă a procedurii reglementate de lege. Atâta timp cât nu și-a retras cererea, declarația inculpatului nu poate avea niciun efect juridic, cu atât mai puțin aprecierea instanței că cererea sa este admisibilă în principiu.
Prin urmare, prima instanță a trecut în mod nelegal la soluționarea cererii pe fond, liberarea provizorie pe cauțiune fiind de neconceput, atât de legiuitor, cât și de practica judiciară, fără cauțiune. Nu a arătat prima instanță cum ar fi procedat dacă ar fi considerat cererea întemeiată, dar nu ar fi avut cauțiune.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi admis în baza art.38515, pct.2, lit.c, p Cod Penal doar cu privire la cea de-a doua cerere, iar cauza va fi trimisă pentru o nouă judecată la Tribunalul Bacău, în condiții de nelegalitate.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 al.3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2, lit.c pr.penală admite recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii pronunțate la data de 27.01.2010 în dosarul nr- al tribunalului Bacău.
Casează în parte încheierea penală recurată și dispune rejudecarea de către prima instanță, Tribunalul Bacău, a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art.189 pr.penală dispune plata din fondurile Jas umei de 100 lei onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 alin.3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.20101 în prezența inculpatului arestat.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red,înch.
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
02.02.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Bogdan Adrian Anti Silviu
