Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 202/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții inculpați:(fiul lui și al lui, născut la 13 1979),(fiul lui și al lui, născut la 02 Octombrie 1982) și(fiul lui și al lui, născut la 13 1980,deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.31/F din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentii inculpati, și, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu, potrivit delegației nr.1168/2009 emisă de Baroul Argeș.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul arhivă s-a depus la dosar o notă telefonică prin care avocat a precizat că solicită strigarea dosarului după ora 13:00.
Recurenții-inculpati și, având pe rând cuvântul, precizează că doresc să fie asistați de apărătorul ales, avocat, care i-a reprezentat si la instanța de fond.
Recurentul-inculpat de asemenea solicită amânarea cauzei pentru a fi asistat de avocat ales.
Curtea, constatând faptul că apărătorii aleși ai recurenților inculpați nejustificat nu s-au prezentat la acest termen de judecată, deși au fost încunoștințați despre acesta, potrivit referatului aflat la fila 15 dosar, precum și că nu au depus la dosar acte care să justifice lipsa lor, având în vedere și dispozițiile art. 171 alin.4 Cod procedură penală potrivit cărora curtea a desemnat avocat din oficiu pentru cei trei inculpați, urmează a respinge cererea de amânare formulată de aceștia.
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, curtea permite apărătorului din oficiu ai recurenților inculpați, să ia legătura cu aceștia, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor și judecarea acestora în stare de libertate, obligându-se a respecta măsurile ce se vor impune.
Arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților, că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, considerând că cererile lor sunt întemeiate.
În cauză nu există probe din care să rezulte că inculpații, odată lăsați în libertate, ar mai putea comite alte fapte penale și de asemenea că ar încerca să influențeze martori ori părți.
De asemenea trebuie avut în vedere și termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv care nu trebuie să fie depășit, instanța urmând a analiza si prevederile art. 136 alin.8 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpți, ca nefondate și menținerea încheierii nr.31/F din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că, lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol concret pentru ordinea publică și ar putea zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor părții ori a martorilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea nr.31/F/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- s-a dispus:
În baza art. 1608aalin.6 Cod procedură penală:
Respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 13.11.1979 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-,.18,. B,.1, județul V, cu CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, fiul lui - și, născut la data de 02.10.1982 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui nr. 80, -. A,. 3, județul V, cu CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A și, fiul lui și -, născut la data de 13.09.1980 în S, județul O, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 19, jud. V, cu CNP - aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași.
În baza art. 192 alin. 2. pr. pen.;
Obligă inculpații la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul judecării dosarului nr-, la datele de 6.03.2009, 9.03.2009 și 10.03.2009, inculpații, și au formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, învederând că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de prevederile instituite de Codul d e procedură penală, în materie.
După admiterea în principiu a cererilor, pe fondul cauzei, în ceea ce privește temeinicia acestora prima instanță a concluzionat că, prin rechizitoriul DIICOT s-a dispus, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, pentru comiterea infr. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal și, pentru comiterea infr. prev.de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.
Totodată, tribunalul a reținut că, față de împrejurarea potrivit căreia, infracțiunile prevăzute în art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003, art.215 al.1 și 3 Cod penal și respectiv art.209 al.4 Cod penal, se pedepsesc cu închisoarea de până la 20 de ani ( - deci peste 18 ani închisoare așa cum stipulează art.160/2 Cod procedură penală), cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați sunt neîntemeiate.
De asemenea, prima instanță a mai argumentat, pe larg, privitor la neîndeplinirea, de către petiționarii inculpați a cerințelor impuse de art.160/2 al.2 Cod procedură penală, dezvoltând subiectul prin trimiterea la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Constituției României și respectiv Codului d e procedură penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând, pe de o parte, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, că în cauză, nu există probe din care să rezulte, că lăsați în libertate ar încerca să influențeze părțile sau martorii ori ar săvârși alte infracțiuni.
De asemenea, inculpații au învederat că a fost depășit termenul rezonabil al arestării lor preventive, existând temeiuri și pentru examinarea, în ceea ce îi privește a dispozițiilor art.136 al.8 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin. ultim Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art.160/2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar, se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat la săvârșirea altei infracțiuni sau că acesta, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Așa cum just a reținut tribunalul, recurenții au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni, (prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, 209 al.4 Cod penal, 215 al.5 Cod penal) pedepsite cu închisoarea mai mare de 18 ani.
În aceste împrejurări evident cererile petiționarilor nu pot fi apreciate ca întemeiate.
Pe de altă parte nu există, în actualul stadiu al procesului penal, nici considerente de oportunitate a admiterii cererilor.
Prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar s-ar aduce atingere scopului procesului penal, în mod deosebit, referitor la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar în sarcina fiecărui inculpat se va institui obligația de a plăti statului, cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați:(fiul lui și al lui, născut la 13 1979),(fiul lui și al lui, născut la 02 Octombrie 1982) și(fiul lui și al lui, născut la 13 1980,deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.31/F din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:C-tin.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
30.03.2009.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Constantin
