Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 248/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, critică încheierea atactă sub aspectul motivării în care nu se regăsește instituția liberării sub control judiciar. Arată că fondul cauzei este aproape de final, astfel că apreciază că nu mai sunt temeri că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze părțile. Solicită totodată a se avea în vedere că recurentul nu are cazier judiciar, are o familie organizată, are trei copii minori în întreținere, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică încheierea atacată.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că are o familie săracă, soția nu are serviciu și are trei copii minori în întreținere.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n temeiul dispozițiilor art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul D, deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin cerere petentul inculpat a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 14.08.2007, în baza încheierii nr.77/CC/14.08.2007 a Tribunalului Argeș, în cauza penală în care petentul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a, art. 13 alin. 1 și 3, ambele din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2001, art. 25 Cod penal rap. la art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002.
În motivarea cererii, petentul a arătat că dorește să fie cercetat, în continuare, în stare de libertate, întrucât familia sa compusă din soție și trei copii minori au nevoie de sprijinul lui, soția sa nefiind angajată într-un loc de muncă. Având în vedere că sunt întrunite atât condițiile de formă cât și cele de fond necesare, solicitat admiterea cererii formulate.
Instanța, constatând îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 1606Cod pr.penală, că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile intenționate, cercetate, nu este mai mare de 18 ani, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a trecut la soluționarea ei, după ascultarea inculpatului, a concluziilor avocatului ales și a concluziilor procurorului, conform art.160/8a alin.1 Cod pr.penală.
Analizând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale în materie, ce reglementează condițiile de legalitate și temeinicie necesare admiterii ei și aprecierea oportunității lăsării în libertate a inculpatului, care a mai formulat anterior repetate asemenea cereri, instanța de fond a considerat că și această ultimă cerere formulată de este neîntemeiată.
Astfel, instanța a constatat că petentul inculpat este trimis în judecată, alături de mulți alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat și instigare la spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a, art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2004, infracțiuni comise în formă continuată, reținându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 Cod penal rap. la art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 în condițiile art.33 lit. a Cod penal, fapte petrecute atât pe teritoriul României cât și în Spania, în perioada cuprinsă între anii 2003-2007.
Considerând că sub aspectul legalității cererii de liberare sunt întrunite condițiile necesare, instanța, în aprecierea temeiniciei acesteia, dat fiind faptul că liberarea provizorie reprezintă o vocație a inculpatului și nu un drept ce se aplică de plano, după cum rezultă din sintagma "se poate aplica", a apreciat că cererea nu este întemeiată.
Astfel, raportat la natura infracțiunilor reținute, gradul de pericol social al acestora, modalitatea de comitere reținută, urmările produse prin faptele inculpatului, apartenența sa la un grup infracțional organizat al cărui scop era exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, unele chiar minore și constrângerea acestora prin folosirea unor metode chiar violente, caracterul continuat și semnificativ prelungit în timp al activității descrise, atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a dorit să dea declarații în cauză cu privire la faptele penale de care este învinuit, instanța a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar și l-a obligat pe petentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece nu există temerea că odată lăsat în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care cercetarea judecătorească este aproape finalizată și nu mai există pericolul influențării părților. Inculpatul a criticat și motivarea ca fiind străină instituției liberării provizorii.
Inculpatul a invocat și circumstanțele personale, respectiv faptul că nu are cazier judiciar, are o familie organizată având în întreținere trei copii minori, iar soția sa nu are serviciu, nu a realizat venituri din activitatea de trafic de persoane, fiind o familie săracă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Conform art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate și inexistența datelor privind săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat sau încercările acestuia de îngreuna aflarea adevărului, nu determină o obligație pentru instanță de acordare a liberării provizorii, ci doar o vocație la liberare, deoarece art.160/8a Cod pr.penală, impune și o analiză asupra temeiniciei cererii de liberare.
Legea nu arată criteriile ce se au în vedere la o astfel de analiză asupra temeiniciei, dar nici nu limitează marja de apreciere a judecătorului, care în mod evident trebuie să aibă în vedere natura infracțiunii săvârșite, gravitatea acesteia, modalitatea în care ea s-a realizat, consecințele produse, persoana infractorului, analiza fiind asemănătoare celei care se face atunci când se apreciază asupra pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate inculpatului.
Din aceste motive, curtea apreciază că numai în opinia inculpatului motivarea respingerii cererii de liberare provizorie este străină acestei instituții și se aseamănă unei motivări privind menținerea arestării preventive. Dintr-o perspectivă obiectivă, motivarea primei instanțe reprezintă o analiză a consecințelor negative asupra opiniei publice pe care le-ar produce lăsarea în libertate a inculpatului, chiar dacă i s-ar impune anumite condiții.
Probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate până în prezent în fața instanței de judecată confirmă implicarea inculpatului-recurent în activitatea de trafic de persoane, partea vătămată confirmând prezența inculpatului în apartamentul din Pitești, str.- -, în care părțile vătămate practicau prostituția, chiar dacă inculpatul avea domiciliul într-un alt județ.
De asemenea, martorii și au confirmat că inculpatul-recurent a fost cel care a sechestrat-o pe sora, respectiv fiica lor în localitatea P, iar martorele și au declarat, de asemenea, că recurentul-inculpat ar fi fost implicat în supravegherea părților vătămate sau în strângerea banilor pe care acestea îi câștigau din activitatea de prostituție.
In condițiile în care activitatea inculpatului și a coinculpaților de constrângere a părților vătămate la practicarea prostituției s-a realizat prin răpire, sechestrare, amenințare, lovire, curtea apreciază că periculozitatea inculpatului este una importantă, iar din declarațiile persoanelor care au cunoscut activitatea ce se desfășura în apartamentul în care erau ținute părțile vătămate, rezultă rezonanța socială deosebit de negativă a faptelor inculpaților și revolta acestor persoane față de intervenția destul de târzie a organelor de poliție pentru a stopa acest fenomen infracțional, sentimente și temeri care s-ar reactiva dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care susține că are copii minori în întreținere și că nu are antecedente penale, nu sunt în sine de natură să determine punerea în libertate a inculpatului, în condițiile în care copii sunt în îngrijirea mamei lor, iar periculozitatea inculpatului rezultă din modalitatea în care au fost săvârșite faptele, chiar dacă acesta nu are condamnări anterioare.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie, că nu există nici o garanție în sensul că inculpatul, odată pus în libertate, nu va relua activitatea infracțională, câtă vreme unii dintre martori susțin că în același apartament se desfășoară în continuare activități de prostituție sub coordonarea celorlalți membrii ai familiei inculpatului care se află în libertate. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea îl va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul D, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
29 aprilie 2009
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
