Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 247/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
-- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr.35/F din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspuns recurentul-inculpat,personal, în stare de arest și asistat de avocat ales -escu.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales -escu, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, apreciind că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Consideră că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului este abuzivă, acesta a fost arestat preventiv luându-se în calcul anumite temeiuri și când cercetarea nu era finalizată. De aceea, inculpatul nu a formulat nici o cerere de acest gen tocmai pentru ca organul de urmărire penală să definitiveze cercetările. Inculpatul este la prima cerere de liberare sub control judiciar.
Pe fondul cererii, apreciază că sunt întrunite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală, iar odată lăsat în libertate inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul,pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, menținându-se încheierea atacată ca legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond ar fi trebuie să respingă ca inadmisibilă cererea de liberare sub control judiciar, având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea reținută este mai mare de 18 ani, iar instanța nu schimbat până la acest moment încadrarea juridică a faptei.
Recurentul-inculpat,personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,arată că nu există nici o parte vătămată, nu ar avea pe cine să influențeze dacă ar fi lăsat în libertate și nu prezintă pericol social, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate, avându-se în vedere și faptul că nu a mai avut probleme cu legea până în prezent.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.35/F din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, în baza art. 1608aalin.6 Cod procedură penală, s-au respins ca neîntemeiate cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10.01.1985 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 13, județul V, cu CNP -, și respectiv, cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, bld. Luptătorilor nr. 34, sector 1, cu CNP -, în prezent deținuți la Penitenciarul Colibași.
În baza art. 192 alin. 2 od procedură penală, s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei RON, către inculpatul.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.49 di Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, art.208 alin.1 comb.cu art.209 alin.4 cod penal cu aplicare art.41 alin.2 cod penal cu aplicare art.33 lit.a), b) cod penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, art.215 alin.1 și 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.33 lit.a), b) cod penal.
Pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, precum și pentru infracțiunile prevăzute de art.209 alin.4 din Codul penal și de art.215 alin.5 din Codul penal, pedeapsa prevăzută de lege este de peste 18 ani ( limita maximă prevăzută în art.1602din Codul d e procedură penală pentru a se dispune liberarea provizorie pe cauțiune sau pe control judiciar).
Cum la soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar ( formulată de inculpatul ) și respectiv, de liberare provizorie pe cauțiune ( formulată de inculpatul ), instanța este ținută de încadrarea juridică a faptelor stabilite prin rechizitoriul prin care inculpații au fost trimiși în judecată, încadrare juridică stabilită conform probelor administrate de DIICOT în faza urmăririi penale s-a reținut că sub aspectul învederat ( cel referitor la cuantumul pedepsei) cererile formulate sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Sub aspectul temeiului de fapt, invocând dispozițiile art.1602alin.2 din Codul penal, instanța de fond a constatat că există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpații și -, în cazul în care ar fi puși în libertate, ar încerca să zădărnicească adevărul, prin alterarea probelor, și că ar exista tentația din partea lor de a săvârși alte fapte de aceeași natură.
Concret, în esență s-a reținut că inculpatul a sprijinit activitatea infracțională legată de transferul neautorizat de fonduri bănești, aderând la grupul infracțional deja constituit în sensul că, prin intermediul inculpatului Al l-a cunoscut pe inculpatul.
Faptul că inculpatul - provine dintr-o familie cu posibilități materiale, că este administratorul unei societăți, raportat la indicii temeinici care au stat la baza arestării preventive nu justifică lăsarea sa în libertate prin admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
Este adevărat că, numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat, că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați, a recrutat și alte persoane în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
În ce privește pe inculpatul s-a reținut că acesta, sub îndrumarea inculpatului A-, lansa oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line împreună cu inculpații, -, G, -, fiecare dintre aceștia, efectuând o anumită activitate, de la culegerea datelor cu privire la potențialele victime, la copierea de pe diverse site-uri a imaginilor și descrierii bunurilor oferite apoi spre vânzare, crearea unor pagini web, obținerea de usere și parole pentru compromiterea conturilor unor clienți legitimi sau crearea unor conturi false, contactarea victimelor, etc.
S-a constatat că la dosarul de urmărire penală sunt probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia tribunalului, pericolul concret pentru ordinea publică nu se referă numai la ordinea economică și socială națională, ci și la ordinea publică internațională; infracțiunile săvârșite de inculpați au prin însăși conținutul lor un grad de pericol social deosebit de ridicat, prin comiterea lor se aduce atingere circuitului civil al bunurilor și serviciilor, sunt înșelate prin fraudă informatică persoane de cetățenie străină de bună-credință și conduc, în mod implicit, la ruperea relațiilor de natură economică a statelor cu națiunea română, având impact negativ asupra dezvoltării economice și sociale a României.
Pe de altă parte, punerea în libertate a inculpaților ar conduce la încurajarea fenomenului infracțional de acest gen, și ar genera sentimentul din partea persoanelor care au tendința de a se îmbogății prin fraudarea altor persoane că, indiferent de gravitatea faptelor comise, aceștia vor fi puși în libertate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, s-a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpaților, nu poate fi atins scopul procesului penal, respectiv, acela de a realiza prevenția generală, precum și prevenția specială în vederea apărării valorilor sociale prevăzute de art. 1 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul - care, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a solicitat casarea hotărârii și, pe fond admiterea cererii de punere în libertate sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602din Codul d e procedură penală. A susținut inculpatul că încadrarea juridică dată faptelor de către procuror este abuzivă, că nu prezintă pericol public și că este pentru prima dată când solicită judecarea sa în stare de libertate sub control judiciar.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Recurentul inculpat - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal; art.215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplicare art.41 alin.2 din același cod; art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 din codul penal și art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.33 lit.a), b) cod penal.
Prin actul de trimitere în judecată, procurorul a reținut, în esență, că recurentul-inculpat sub îndrumarea inculpatului A- lansa oferte dolozive pe site-uri specializate în vânzări on-line împreună cu inculpații, -, - și -, fiecare dintre aceștia, efectuând anumită activitate, de la culegerea datelor cu privire la potențialele victime, la copierea de pe diverse site-uri a imaginilor și descrierii bunurilor oferite apoi spre vânzare, crearea unor pagini web, obținerea de usere și parole pentru compromiterea conturilor unor clienți legitimi, sau crearea unor conturi false, contactarea victimelor etc. Rolul fiecărui inculpat a fost, de altfel, evidențiat prin rezultatul perchezițiilor informatice efectuate, precum și prin răspunsul oferit de compania privind activitatea pe această platformă ( deținerea fără drept de detalii ale unor licitații ebay și de date ale conturilor unor clienți ebay, participanți la licitații pe această platformă în vederea racolării lor pentru oferte de genul " a doua șansă", creare de conturi ebay cu date false prin folosirea unor date de carduri bancare ale altor persoane și accesare platformă ebay prin intermediul acestor conturi, deținere fără drept de user id și parole ale unor clienți eBay).
În conformitate cu dispozițiile art.1601din Codul d e procedură penală, " în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Articolul 1602din Codul d e procedură penală care prevede condițiile liberării provizorii sub control judiciar, în alineatul 1) dispune " liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Alineatul 2 al textului de lege susmenționat dispune că " liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Raportând dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății, curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a recurentului-inculpat, concluzie la care a ajuns și instanța de fond în urma examinării cererii cu soluționarea căreia fost legal investită.
Între infracțiunile de săvârșirea cărora este bănuit recurentul-inculpat alături de alți inculpați și, care face obiectul judecății este și cea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă care potrivit dispozițiilor art.215 alin.5 din Codul penal este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Prin urmare, condiția referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege să nu depășească 18 ani în cazul infracțiunile intenționate, nu este îndeplinită ( art.1602alin.1 din Codul d e procedură penală).
În ce privește temeiul de fapt ( art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală), curtea constată că există date care duc la concluzia că, lăsat în libertate, recurentul-inculpat ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea probelor și prin influențarea martorilor, iar modul în care se presupune că a conceput și comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată duce la concluzia că ar fi tentat să săvârșească alte fapte de aceeași natură.
Pe de altă parte, punerea în libertate sub control judiciar a recurentului-inculpat ar conduce la încurajarea fenomenului infracțional ( în contextul în care pe raza județului V sunt săvârșite în continuare infracțiuni de genul celor care fac obiectul prezentei cauze) și ar genera sentimentul din partea persoanelor care au tendința de se îmbogăți prin fraudarea altor persoane că, indiferent de gravitatea faptelor comise, vor fi puși în libertate de instanțele judecătorești.
În ce privește susținerea recurentului-inculpat în sensul că încadrarea juridică dată faptelor de către procuror este abuzivă, curtea constată că aceasta excede obiectului recursului de față, urmând a fi analizată de către instanță cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Față de cele ce preced, curtea constatând că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat potrivit art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10.01.1985 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 13, județul V, cu CNP -, împotriva încheierii de ședință nr.35/F din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
27.04.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
