Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 274/
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca Elena
Grefier:
DIRECȚIA NAȚIONALĂ
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat de:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr. 135 din 22 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat - G asistat de avocat ales G, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită a se constata că, măsura liberării este provizorie, mandantul rămâne în vigoare și poate oricând să fie executat în cazul în care nu se respectă condițiile liberării provizorii.
În speță, sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 1602al. 2 Cod procedură penală.
Cauza de față este o cauză complexă și de lungă durată, iar starea fizică și psihică a inculpatului deja s-a degradat.
Acesta dorește să participe la desfășurarea urmăririi penale pentru a putea demonstra că nu se face vinovat de faptele ce i se pun în sarcină.
Chiar la data când s-a luat măsura reținerii inculpatul și-a dat demisia și prin punerea în libertate nu ar mai avea cum să împiedice buna desfășurare cercetărilor, întrucât nu mai lucrează în cadrul acelei instituții.
Motivele pentru care s-a luat măsura arestării sunt simple presupuneri nu certitudini.
Inculpatul este bolnav așa cum rezultă din actele de la dosar.
Nu este dovedit pericolul social și nici faptul că prin lăsarea în libertate ar perturba buna desfășurare a cercetării.
Depune la dosar copie de pe două spețe în care a fost înlocuită măsura arestării.
Solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, în cauză sunt indicii temeinice care arată că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și că prin lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapta este săvârșită de mai mulți autori și prin lăsarea în libertate prezintă o stare de nesiguranță pentru comunitate.
Recurentul inculpat - G având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință nr.135 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a espins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951 în localitatea, județul P, domiciliat în municipiul Râmnicu. V, str. - -, -.A,.4, județul V, CNP -, în prezent aflat în Arestul A, și a fost obligat petentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat, că la data de 21.04.2009 a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - G, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul. A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 Cod penal, rap. la art.5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 254 Cod penal, rap. la art. 5 și 6 din Legea nr.78/2000, ambele cu aplic art. 33 Cod penal.
În motivarea cereri, s-au invocat dispozițiile art.1602Cod pr. penală, în sensul că sunt îndeplinite condițiile menționate de acest text și anume, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită nu depășește 18 ani și că nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte sau că va săvârși o altă infracțiune.
S-a mai arătat, că inculpatul a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală și că acesta se obligă să respecte toate obligațiile pe care instanța le va dispune în conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin.3 și următoarele Cod pr.penală.
Potrivit disp. art.160/6 alin.4 Cod pr.penală, s-a constatat că Tribunalul Argeș este instanța competentă să soluționeze cererea în cursul urmăririi penale, deoarece acesta este competent să judece cauza în fond, neavând nicio relevanță în această cauză organizarea structurală a Direcției Naționale Anticorupție.
Cererea a fost apreciată ca fiind admisibilă, în principiu, deoarece potrivit art.160/2 alin. 1 Cod pr.penală, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani, respectiv închisoarea de la 3 la 12 ani închisoare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția nr.97/P/2008, emisă la data de 10.04.2009, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteștia dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului - G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 Cod penal, rap. la art.5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal și art. 254 Cod penal, rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, ambele cu aplic art. 33 Cod penal, iar prin ordonanța nr.97/P/2007, emisă la data de 13.04.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile menționate.
Ca situație de fapt, s-a reținut că inculpatul - G (Președintele Comisiei Centrale a ) a primit de la inculpatul G suma de 270.000 lei pentru a- promova pe arbitrul din Liga a II-a în Liga I și să desemneze pentru meciurile echipei FC A arbitrii solicitați de G, iar la data de 12.03.2009, a primit tot de la G suma de 20.000 lei RON, în scopul desemnării unor anumiți arbitrii, fapte dovedite prin înregistrările convorbirilor telefonice ale celor implicați, supravegherile operative efectuate și înscrisurile ridicate.
Prin încheierea nr.23/CC din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA-Serviciul Teritorial Pitești și în baza disp. art.149/1 rap. la art.148 alin.1 lit. f Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14.04.2009 și până la data de 12.05.2009, inclusiv, motivându-se că în cauza există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este urmărit penal, reținându-se, de asemenea, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.29/R din 17 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a respins recursul declarat de inculpat.
Față de cele arătate, având în vedere faptul, că inculpatul - G nu recunoaște săvârșirea faptelor, iar până în prezent nu au fost audiate toate părțile implicate în cauză, tribunalul a apreciat că la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată.
În acest sens - menționează tribunalul - trebuie avut în vedere numărul mare al inculpaților, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, perioada lungă de timp în care au fost săvârșite actele materiale infracționale, astfel încât, punerea în libertate provizorie a unuia dintre inculpații în sarcina căruia s-a reținut o contribuție esențială la săvârșirea faptelor în această fază procesuală ar putea influența pe ceilalți inculpați precum și pe martori, aspect ce ar conduce, în aprecierea tribunalului, la zădărnicirea aflării adevărului în cauză, avându-se în vedere și extinderea cercetărilor cu privire și la alte persoane, respectiv arbitrii, și a observatorului federal.
Celelalte elemente susținute în apărarea inculpatului, în sensul că acesta este bolnav și trebuie să facă un control medical, nu pot fi reținute în cauză, deoarece aceste apărări nu privesc condițiile de liberare provizorie sub control judiciar, așa cum acestea sunt definite de dispozițiile legale. De asemenea, susține tribunalul, potrivit dispozițiilor legale în materie, organele de detenție au obligația de a asigura tratamentul medical necesar inculpatului, inclusiv prin internare sub pază intr-o instituție sanitară civilă.
Ca urmare - arată în final tribunalul - cum dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, se impune respingerea, în temeiul dispozițiilor art.1608aalin.6 Cod pr. penală, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul - G, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie formulată în cauză și punerea sa în libertate, pentru următoarele motive, de esență, dezvoltate în continuare:
-Odată cu luarea măsurii reținerii și-a dat demisia din funcția pe care o deținea și, întrucât nu mai lucrează în cadrul acelei instituții nu ar mai avea cum să împiedice desfășurarea cercetării penale, arătând, totodată, că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
-Este bolnav, cauza este complexă și de durată, ceea ce va agrava starea sa fizică și psihică, ce s-a degradat urmare a bolii de care suferă, așa cum rezultă din actele medicale depuse în cauză.
-Motivele pentru care s-a dispus arestarea sunt simple presupuneri și nu certitudini și, de acea, se impune punerea sa în libertate, urmând a demonstra, ulterior, nevinovăția sa.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea reține următoarele:
In primul rând, criticile invocate trebuie circumscrise cadrului legal incident cererii de liberare provizorie formulată de inculpat, reglementată de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală.
Astfel, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, se impune, potrivit art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, menționat, să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni (teza I) sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (teza a II-a).
Or, în mod corect, a constatat tribunalul, că din indiciile și probele existente până la această dată, inculpatul ar fi avut o contribuție hotărâtoare la săvârșirea faptelor, astfel că punerea sa în libertate, în condițiile în care nu-și recunoaște fapta - cum rezultă chiar din criticile adresate - și având în vedere că s-au extins cercetările penale și pentru alte persoane care au fost arestate - așa cum menționează tribunalul - toate aceste situații sau împrejurări pot conduce la concluzia însușită de tribunal că lăsarea în libertate a inculpatului ar face posibil ca acesta să influențeze aflarea adevărului, motivația că și-a dat demisia și că nu mai lucrează în instituția pe care o conducea, nefiind pertinentă și concludentă, sub aspectul analizat.
Nefiind realizată această condiție prevăzută de teza a II-a a art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, cererea de liberare provizorie nu poate fi admisă, așa cum de altfel a procedat corect prima instanță.
Mai mult, chiar dacă această condiție prevăzută de art.160/2 teza a II-a Cod pr.penală ar fi fost îndeplinită, în sensul că lăsat în libertate inculpatul nu ar mai influența aflarea adevărului, în această situație, potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod pr.penală, instanța are facultatea, așa cum rezultă din uzitarea formulei "se poate adresa" și nu obligația de a admite cererea de liberare provizorie.
Acordarea sau nu a liberării provizorii, mai exact facultatea instanței în acest sens, trebuie să fie privită și prin îndeplinirea scopurilor măsurilor preventive ce se realizează și prin liberarea provizorie, așa cum este menționat în prevederile art.136 alin.2 Cod pr.penală, scop ce vizează buna desfășurare a procesului penal.
Or, acest scop prevăzut de art.136 alin.2 Cod pr.penală, nu poate disociat de scopul mai general al procesului penal prevăzut de art.1 alin.2 din Codul d e pr.penală, în care se arată că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca urmare, având în vedere presupusele fapte pentru care este cercetat inculpatul, de luare de mită, constând în aceea că ar fi primit de la inculpatul G suma totală de 290.000 lei pentru a promova un arbitru și pentru a desemna numai anumiți arbitri în anumite jocuri oficiale pentru a favoriza echipa A, numărul mare de persoane implicate în această cauză și sumele foarte mari primite, raportate la suma totală arătată mai înainte, perioada mare de timp în care se presupune că au fost săvârșite, persoana inculpatului, cu referire la funcția sa de președinte al Comisiei Centrale a, din cadrul Federației Române de, de care s-a folosit pentru a influența, în schimbul unor sume de bani, rezultatul unor meciuri de fotbal, ce s-ar obține departe de spiritul de obiectivitate și de competiție ce trebuie să anime orice dispută sportivă, la care se adaugă pericolul social al acestor fapte pentru care incriminarea legiuitorului este foarte severă, pericol reflectat și prin frecvența unor asemenea infracțiuni de corupție, toate acestea îndreptățesc instanța de recurs să aprecieze că scopul procesului penal, așa cum este menționat în art.1 Cod pr.penală, vizând mai ales apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor și educarea cetățenilor în spiritul legii, nu poate fi realizată la acest moment decât prin privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Ca atare, cealaltă critică vizând starea de sănătate a inculpatului, nu poate fi relevantă în cauză, cu atât mai mult cu cât nici se circumscrie obiectului instituției liberării provizorii, așa cum a fost analizat mai sus.
Așa fiind, față de considerentele mai sus expuse, curtea apreciază că în cauză se impune, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat, acesta urmând a fi obligat, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal, declarat de inculpatul G, aflat în Arestul - A, împotriva încheierii de ședință nr. 135 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond Gh.
5 mai 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
