Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 297
Ședința publică din data de 23.04.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 9 martie 1978, fiul lui si, născut la data de 31 ianuarie 1977 si, fiul lui si, născut la data de 23 martie 1980, toți în prezent aflați în penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, și, în stare de arest preventiv și asistați de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat pentru recurenții inculpați și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, precum și față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurenții inculpați critică încheierea de ședință din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât în mod greșit au fost respinse cererile formulate de inculpați privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Apreciază că la momentul de față lăsarea inculpaților în libertate nu ar împiedica aflarea adevărului, în situația în care aceștia au fost audiați în fața instanței de fond, ocazie cu care au susținut că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, cu atât mai mult a celei prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003.
S-a motivat de instanța de fond că inculpații nu pot beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar întrucât pedeapsa prevăzută de art- 7 al.1 din Legea 39/2003 este mai mare de 18 ani, însă nu s-au făcut probe pentru a se demonstra că inculpații s-ar face vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 18 ani.
Astfel, față de împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 al.1 din 39/2003 este mai mare de 18 ani, cererile inculpaților sunt inadmisibile, dat fiind faptul că nu se încadrează în condițiile prevăzute de lege.
Invocă si decizia nr. 7/2009 a
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat in stare de libertate, întrucât are doi copii în întreținere și nici nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat in stare de libertate, întrucât are doi copii în întreținere și nici nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu înțelege motivul pentru care este arestat, el nu a făcut altceva decât să cumpere o mașină, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor săvârșite in sarcina sa, motiv pentru care solicită să fie judecat in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații, fiul lui și, născut la 9 martie 1978 în G, județul D, cu domiciliul în Pitești, str. 1 - 1918, -.A,.4,.17, județul A, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2,3, și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a cod penal, fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2,3, și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a cod penal și, fiul lui și, născut la 23 martie 1980, în Târgoviște, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, aflat în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2 și 3, Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererile înregistrate la instanță la data de 13.04.2009, sub nr-, inculpații, și, prin apărător, au solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că sunt întrunite condițiile prev. de art.1602alin.1 Cod proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, care intră în scopul grupului infracțional nu depășește 18 ani și nu există temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate.
A fost atașat dosarul de fond nr- al Tribunalului Dâmbovița.
Fiind audiați, potrivit art.1608aCod proc.pen. inculpații au arătat că nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, că sunt nevinovați, ei nebeneficiind de credite bancare și neachiziționându-și autoturisme sau bunuri electrocasnice.
Au mai arătat că nu s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, nu au primit bani de la nimeni și nu au falsificat acte în vederea obținerii de bunuri sau credite.
Prin încheierea atacată,tribunalul a constatat că cererile formulată de către inculpați sunt neîntemeiate.
Inculpații au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în dosarul nr.59/D/P/2008, înregistrat la instanță la data de 24.12.2008, sub nr-, instanța menținând starea de arest a celor trei inculpați.
Potrivit disp.art.1602alin.1 Cod proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, inculpații, și sunt trimiși în judecată, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, cu un grad de pericol social ridicat, respectiv pentru aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune în formă calificată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3, și 5 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 20 de ani.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere Decizia nr.7/2009 a J, prin care s-a statuat că în aplicarea disp. art.1602alin.1 teza ultimă și art.1604alin.2 teza ultimă din Codul d e procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
De vreme ce pedeapsa prevăzută de lege în cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.5 Cod penal este de 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, având în vedere și decizia penală invocată, rezultă că cererile formulate de către inculpați nu îndeplinesc condiția cerută de art.1602alin.1 Cod proc.pen.
Față de cele reținute, tribunalul a arătat că nu se mai impune să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de alin.2 al art.1602Cod proc.pen, respingând cererile de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiate.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs cei trei inculpați, susținând în esență că în mod greșit li s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât în cauză nu există probe care să demonstreze că ei s-ar face vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5 și în opinia lor pot beneficia de liberarea provizorie.
In plus, cei trei recurenți inculpați au mai susținut prin apărător că în prezent nu mai pot influența desfășurarea în continuare a procesului penal, urmărirea penală fiind finalizată, iar ei au fost deja audiați de către instanța de fond.
In final, recurenții au solicitat admiterea cererilor de recurs, casarea încheierii si pe fond liberarea provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea recurată in raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurenților, ținând seama de dispozițiile legale incidente în materie - art. 160/2 și următoarele și C.P.P. din oficiu așa cum prevăd dispozițiile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că dosar recursul inculpatului este fondat, cele ale inculpaților și fiind nefondate.
Astfel, curtea constată că prin rechizitoriul nr. 29/P/2008 întocmit de T - Biroul Teritorial Dâmbovița inculpații si au fost într-adevăr trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003 și 26 rap la art. 215 al.1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 al.2 constând în aceea că în perioada mai - septembrie 2008 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane au obținut, prin manopere dolozive autoturisme, produse electrocasnice, credite bancare si alte bunuri cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei.
Prin același act de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din 39/2003 și art. 26 rap la art. 215 al.1,2 și3 cu aplic. art. 41 al.2
Potrivit deciziei nr. 7 pronunțată in interesul legii de Inalta C de Casație si Justiție, " în aplicarea dispozițiilor art. 160/2 al. l teza ultimă p cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile in ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră in scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani".
In cauza de față,întrucât numai inculpații și sunt trimiși în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani, cererea lor de liberare provizorie sub control judiciar nu îndeplinea cerința prevăzută de art. 160/2 al.1 teza ultimă, deoarece infracțiunea scop a grupului infracțional organizat la care cei doi au aderat, depășește limita de 18 ani stabilită pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Neîndeplinind această primă cerință, în situația lor era inutil să se mai analizeze condițiile prevăzute la alineatul 2 al art. 160/2 C.P.P. cum de altfel, a și procedat instanța de fond.
Din acest motiv, curtea consideră că recursurile acestor doi inculpați sunt nefondate și se impune a fi respinse în conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.In ceea ce-l privește pe inculpatul care nu este trimis in judecată pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ci doar pentru înșelăciune calificată prev. de art. 215 al.1,2 și 3, curtea consideră că cererea sa îndeplinea condiția de admisibilitate prevăzută de art. 160/1 teza ultimă, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune - scop- grupului infracțional organizat fiind cuprinsă între limitele de 3 la 15 ani închisoare, nedepășind astfel limita de 18 ani închisoare menționată de textul legal ca o condiție esențială pentru admiterea unei astfel de cereri.
Prin urmare, în cazul acestui inculpat era necesar ca instanța de fond să analizeze și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. lucru pe care nu l-a făcut, nepronunțându-se în acest sens pe fondul cererii deduse judecății, deoarece în mod eronat a considerat că acest inculpat este și el trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5.
În consecință, curtea constată la examinarea din oficiu a cauzei că recursul inculpatului este fondat și îl va admite în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.2 lit. "c" C.P.P. va casa în parte încheierea atacată numai în ceea ce-l privește pe acest inculpat si va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca cererea sa să fie analizată și sub aspectul îndeplinirii cerințelor art. 160/2 al.2
C.P.P.Vîzând si disp. art. 192 al.2 inculpații C.P.P. si vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 23 martie 1980, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, casează în parte încheierea din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi analizate cerințele prev. de art. 160/2 al.2 C.P.P. în ceea ce-l privește de acest inculpat.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 9 martie 1978 și, fiul lui si, născut la data de 31 ianuarie 1977, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe inculpații recurenți si la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. DG/
10ex/27.04.2009
f- - Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
