Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 3/MP
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata - deținută în Arestul IPJ C, împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauze.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond si admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că, încheierea instanței de fond, prezintă motive formale, motivând cu aceleași considerente ambele cereri formulate. Inculpata nu are antecedente penale, are părinții bolnavi, este elevă de liceu și a fost racolată și violentată de. Consideră că, aflarea adevărului in cauză nu poate fi impietat prin lăsarea in libertate a inculpatei. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică si legală, in cauză nefiind întrunite cerințele art. 160/2 cod pr. penală.
Recurenta inculpată, in ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. Consideră că este o parte vătămată, era minoră si a fost obligată si forțată.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2008, în baza art. 139 cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea inculpatei, privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 160 ind. 8 cod pr. penală, a respins ca nefondată cererea inculpatei, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Potrivit art.139 alin.1 și 2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă în continuare și ele jusitifică cercetarea în stare de detenție, în raport de necesitatea aflării adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 Cpp, referitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate, cele ale martorilor, procesele-verbale de supraveghere operativă și percheziție domiciliară, procesele-verbale de identificare a locațiilor unde victimele au fost exploatate și planșele fotografice.
O parte din aceste probe administrate în cursul urmăririi penale sunt în curs de administrare în faza cercetării judecătorești, iar depozițiile părților vătămate și cele ale martorilor constituie elemente care justifică presupunerea rezonabilă de existență a faptelor, fie și în condițiile în care inculpata se bucură de prezumția de nevinovăție.
În continuare subzistă și temeiul prev.de art.148 lit.f Cpp, întrucât pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor, modalitatea comiterii, impactul negativ asupra opiniei publice și rezonanța socială creată.
Prin urmare, instanța a apreciat ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.139 Cpp, sens în care va respinge cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins cererea de liberare sub control judiciar, întrucât a apreciat că judecata nu se poate desfășura decât cu inculpata în stare de arest, la momentul procesual de față, în care se administrează probe esențiale în aflarea adevărului, cum sunt audierile de martori sau părți vătămate.
Din această perspectivă, nu se poate omite faptul că specificul cauzei impune înlăturarea oricăror încercări de alterare a materialului probator, în condițiile în care faptele deduse judecății au fost săvârșite prin violență sau amenințare asupra unor părți vătămate minore, repercursiunile în plan psihic putând fi de durată.
Mai mult, asupra părților vătămate au fost comise agresiuni pentru a nu colabora cu organele judiciare, fapt ce a condus la o stare de temere a acestora în prezentarea adevărului, aspect constatat la termenele de judecată.
Mai mult, încercări de intimidare au avut loc și la termenul de judecată din 16.01.2008, una din părțile vătămate minore fiind amenințată cu moartea în timpul audierii de către o persoană care inițial s-a prezentat ca fiind însoțitor al acesteia
Prin urmare, instanța a respins cererea în temeiul art.1608aalin. ultim Cpp, întrucât lăsarea în libertate a inculpatei nu este oportună în raport de actualul stadiu procesual.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal a declarat recurs inculpata.
Prin apărător se cere admiterea recursului, casarea încheierii recurate si rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât inculpata nu are antecedente penale, este elevă de liceu, a fost la rândul ei racolată si violentată de, are părinții bolnavi.
Se motivează că, lăsarea in libertate a inculpatei nu va avea influență negativă asupra aflării adevărului.
Ca Curtea de Apel Constanta, cauza a fost înregistrată sub acelasi număr nr-.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, a hotărârii recurate in raport de criticile aduse si din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constantas -a dispus trimiterea in judecată a inculpaților si, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1,3 cod penal si art. 329 alin. 1,3 cod penal, am, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal pentru primul inculpat si cu art. 33 lit.a cod penal, pentru toate infracțiunile. S-a reținut că in perioada 2005 - 2007, împreună cu alte persoane si in baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, cei doi inculpați au lipsit de libertate 5 părți vătămate minore, îndemnându-le la practicarea prostituției prin amenințare in scopul obținerii de foloase materiale.
Măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus la 27.09.2007 in temeiul art. 143 cod pr. penală si art. 148 lit. f cod pr. penală, măsură menținută in continuare prin hotărâri succesive.
In prezent cauza se află in faza de cercetare judecătorească la Tribunalul Constanta.
Criticile formulate prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 160/2 cod pr. penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cadrul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește pedeapsa închisorii de 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă in cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Sub aspectul formal,rezultă că inculpata are vocație la liberarea provizorie sub control judiciar, in raport de faptul că, îndeplinește cerințele art. 160/2 alin. 1 cod pr. penală.
Față de prevederile art. 160/2 alin. 2 cod pr. penală, insă, in mod corect a reținut Tribunalul Constanta că se impune desfășurarea judecății in continuare cu inculpata in stare de arest in scopul aflării adevărului si pentru înlăturarea oricărei încercări de alterare a materialului probator, atât timp cât, mai sunt de audiat martori si părți vătămate minore asupra acestora din urmă comițându-se agresiuni pentru a nu colabora cu organele judiciare și încercări de intimidare.
Cum încheierea atacată este legală si temeinică, recursul declarat de inculpat, este nefondat.
Ca atare, in lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii care să fie invocate din oficiu, Curtea in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând si disp. art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpata - deținută în Arestul IPJ C, împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurenta la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./21.01.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună, Adriana Ispas
