Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.27/
Sedința publică din 17 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 5 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales -, conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că a susținut la instanța de fond că la acest moment, probatoriul administrat în cauză se află în suferință, fără a intra în amănunte discutând numai asupra unei chestiuni pe care însăși procurorul în rechizitoriu o are în vedere și asupra căreia se pronunță netemeinic și nelegal, în opinia sa, atâta vreme cât reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în condițiile în care constată că respectivele credite au fost obținute la un anumit moment dar, până la declanșarea urmăririi penale nici măcar nu ajunseseră la scadență termenele la care trebuia să înceapă în sistemul ratelor, rambursarea acelor credite. S-a reținut și s-a considerat numai pe baza unei prezumții de vinovăție că, inculpatul atâta vreme cât ar fi acționat în mod nelegal prin folosirea de documente false nu mai are în intenție să ramburseze creditele obținute astfel. Acest lucru nu a fost dovedit niciodată și nici nu se va putea susține niciodată, în condițiile în care, prin intervenția agenților autorității, adică constatarea faptei, săvârșirea infracțiunii a fost curmată și urmează a se analiza, dar pe fondul cauzei, dacă suntem în fața unei infracțiuni consumate cum reține procurorul sau doar în situația unei tentative la înșelăciune. Problema acestui dosar este altul, în mod cu totul și cu totul nejustificat, urmărirea penală a fost efectuată de DIICOT A fost sesizat Tribunalul Suceava, acesta și-a declinat competența teritorială la ribunalul Constanța. A reținut la termenul de acum două zile, din 15.01.2007 că se intenționează a se pune în discuție din nou declinarea competenței la, ceea ce este de natură a atrage conflictul negativ de competență, trimiterea cauzei la Curtea Supremă de Justiție pentru a hotărî instanța competentă. Chestiunea are importanță din perspectiva menținerii măsurii arestării preventive, pentru că tinde să prelungească în mod nejustificat soluționarea acestei cauze.
De aceea a susținut pe baza hotărârilor pronunțate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, anume situații care sunt de natură, dacă ar fi fost analizate de către instanța de fond și, dacă ar fi fost însușite să conducă la o soluție de nemenținere a măsurii arestării preventive, de revocare a măsurii arestării preventive și în cea mai rea situație în cel privește pe inculpat să fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, în vederea realizării scopului măsurii arestării preventive și anume, buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de fond refuză să ia în seamă hotărârile ale CEDO care tranșează în mod neechivoc și cu forță oarecum obligatorie în condițiile în care Convenția Europeană pentru Drepturile Omului la acest moment nu mai există discuții contradictorii, face parte din dreptul intern și, trebuie aprlicată ca atare.
A invocat mai multe situații pe care le enumără azi și, se va referi la ceea ce tranșează Curtea Europeană prin pronunțarea acestor hotărâri:
- cauza Jecius contra Lituania, care discută despre rezonabilitatea duratei măsurii arestării preventive;
- cauza Dumont - Maliverg contra Franței, care discută despre împrejurarea că, prin trecerea timpului, rezonanța socială precum și impactul determinat de faptele pentru care cineva este trimis în judecată în rândul comunității este mult diminuat;
- cauza Letellier contra Franței - care discută spre împrejurarea că privarea de libertate, sub nici o formă nu poate fi transformată în pedeapsă, nu poate fi considerată ca executare a pedepsei în mod anticipat, cea ce se întâmplă datorită duratei nerezonabile cum este și cazul de față;
- cauza Neumeister contra Austriei, în care se discută despre împrejurarea că temerea că, inculpatul urmează să se sustragă de la proces descrește pe măsură ce acuzatul petrece mai mult timp în stare de arest preventiv;
- cauza Wemhoff contra Germaniei, în care se discută despre împrejurarea că, deși se are în vedere printr-o măsură privativă de libertate protejarea cu prioritate a ordinii publice, este posibil ca și în această situație a protejării ordinii publice cu prioritate să se producă la un moment dat o încălcare a art.5 din Convenție, dacă, indiferent de motivele care au justificat acea măsură preventivă, măsura preventivă se prelungește pe o durată considerabilă, rămâne să aprecieze judecătorul ce însemnă considerabil într-o cauză sau în alta, raportat și la împrejurările că starea de arest preventiv este una de excepție care nu poate fi transformată în regulă, astfel încât rămâne la aprecierea instanței să discute această chestiune.
Toate aceste hotărâri sunt aplicabile, CEDO este o lege care privește pe toți membrii, cetățeni ai
Pe cale de consecință, față de argumentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea soluției recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, formulând și o cerere fără a fi considerat motiv de recurs și, anume înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care poate fi aleasă de instanță.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că, instanța de fond a refuzat să ia în seamă și să țină cont de faptul că inculpatul nu a zădărnicit aflarea adevărului. A participat în vederea identificării și tragerea la răspundere penală și a altor membrii din activitatea infracțională. Inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive este excesivă. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. Valoarea prejudiciului a fost reținută în mod eronat, foarte multe credite sunt viabile și se plătesc la timp. Inculpatul este la prima abatere penală, nu are antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, casarea soluției recurate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că se raliază concluziilor colegilor săi. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au încetat, critica împotriva soluției pronunțată de instanța de fond fiind sub acest aspect.
În mod galopant, organul de urmărire penală de la, într-un interval de o lună de zile reușește să soluționeze parte din dosar, reușește să stabilească numărul de fapte, de persoanele care se fac vinovate disjunge pentru o parte din persoane și trimite în judecată 7 persoane, dintre care 3 sunt în stare de arest.
În termen de o lună este sesizată instanța, după care, având în vedere conduita și comportamentul inculpaților pe întreaga desfășurare a urmăririi penale, conduită care este reținută în mod concret și în rechizitoriu, inculpații sunt trimiși în judecată. Din data de 25.10.2007 și până în prezent nu se face decât, să se aibă în vedere aspecte de procedură, disjungeri, punerea din discuție de două ori a legalei sesizări a instanței. Scopul măsurii arestării preventive nu poate fi atins în măsura în care s-ar dispune și pentru inculpat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art.136 cod pr.penală. Au fost audiați inculpații, inculpatul a precizat cu claritate întreaga desfășurare a faptelor, a recunoscut faptele pe care le-a comis. Având în vedere și persoana inculpatului, pentru prima dată în conflict cu legea penală, conduită și comportament sincer, este student în an final la Facultatea de Științe Economice, pentru egalitate de tratament, având în vedere că și ceilalți sunt judecați în stare de libertate, nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Ca atare, solicită admiterea recursului, casarea soluției recurate și rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din cele două măsuri prev. de art.136 cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, susține că, măsura arestării preventive față de cei trei inculpați a fost luată în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv cele prev. de art.143 și art.148 cod pr.penală. Sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, indicii care se regăsesc în probele care au fost administrate în cauză. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare, ele nu s-au schimbat și nici nu au apărut elemente noi în favoarea inculpaților. Cercetarea judecătorească nu a început iar inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni cu un grad sporit de pericol social determinat de natura, de modalitatea în care au acționat, de urmările produse și rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni. La acest moment nu se poate vorbi de schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru a se solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Referitor la hotărârile CEDO invocate de apărare, inculpații au fost arestați la data de 27.09.2007, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu încalcă disp.art.5 din CEDO.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Constanța ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, susține că a recunoscut faptele comise, este de acord cu recuperarea prejudiciului, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, susține că a recunoscut faptele comise, nu mai este nimic de spus și de anchetat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său, nu prezintă un pericol social, nu a săvârșit o faptă violentă. Pentru o simplă semnătură nu consideră că trebuie să fie arestat, are un copil de 1 an și 6 luni.
A,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
În baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen.
A menținut măsura arestării preventive a inculpaților;
- - fiul lui si, născut la data de 26 octombrie 1985, deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- - fiul lui si, născut la data de 28.08.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
-- fiul lui G si, născut la data de 24.01.1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
A respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 rap. la art.2 lit.b pct.20 din Legea nr.39/2003, art.290 Cod.pen. art.26 Cod.pen. rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod.pen. art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, art.25 din Legea nr.365/2002 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen. inculpații și și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 rap. la art.2 lit.b pct.20 din Legea nr.39/2003, art.289 Cod.pen. și art.26 Cod.pen. rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen. inculpatul.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că, în vara anului 2007, împreună cu alte persoane, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop obținerea de credite bancare în baza unor documente falsificate de inculpatul. De asemenea, s-a mai reținut că inculpații și ar mai fi comis și infracțiuni de retragere de numerar prin efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și falsificând instrumente de plată electronică.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 Cod.proc.pen.
În opinia instanței, s-a apreciat că, cel puțin până la acest moment, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis fapte penale, indicii care se regăsesc în probele existente până în prezent în cauză.
temeiul prev. de art.148 lit.f Cod.proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, în condițiile în care pentru faptele reținute legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se analizează nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, care într-adevăr se află la primul conflict cu legea penală, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute. Este vorba de infracțiuni cu un grad sporit de pericol social, determinat de natura acestora de modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost comise de urmările produse, de rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni.
La acest moment procesual, când nu a început încă cercetarea judecătorească, nu se poate vorbi, în raport și de cele expuse mai sus, de o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, care să justifice înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul și cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații și.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurenții au criticat încheierea recurată pentru nelegalitate apreciind că in cauză nu mai erau incidente disp.art.160 alin.3 cod pr.penală, întrucât, pe de o parte, încadrarea juridică dată faptelor ce fac obiectul judecății este greșită, apoi, perioada arestării preventive a inculpaților a depășit o durată rezonabilă ca urmare a diminuării pericolului social, coroborată cu lipsa antecedentelor penale ale inculpaților.
Se invocă în sprijin practica CEDO.
Examinând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate și potrivit art.3856alin.3 cod pr.penală, curtea constată că, acestea sunt nefondate.
Astfel, curtea constată că, în cauză relevanța temeiurilor reținute cu ocazia arestării preventive a inculpaților este păstrată, iar stadiul procesului penal în curs impune privarea în continuare de libertate a inculpaților în vederea bunei desfășurări a judecății.
Nu se poate constata, în prezent, o schimbare relevantă a acestor temeiuri, de natură să impună înlocuirea măsurii preventive privative de libertate individuală cu o măsură preventivă vizând restrângerea dreptului la liberă circulație.
Perioada arestării preventive a inculpaților, față de natura și complexitatea cauzei, nu poate fi considerată nerezonabilă.
În ce privește spețele relevante din practica CEDO, depuse în sprijinul argumentației, curtea constată că, prin jurisprudența CEDO, în ce privește modul de apreciere a caracterului rezonabil al deținerii preventive, pe timpul instrucției penale sau a judecății, s-au fixat repere conceptuale a căror aplicare concretă, individuală revine, în procesul judiciar, judecătorului național.
Acesta, în cadrul reperelor evocate, are aptitudinea de a aprecia în concret asupra situației de fapt și în drept.
În prezenta cauză, sub acest aspect, se poate constata că pronunțarea încheierii recurate nu intră în vădită contradicție cu vreunul din drepturile fundamentale prevăzute de convenție și nici cu jurisprudența CEDO, în ansamblu.
Ca atare, întrucât criticile formulate sunt nefondate, iar încheierea recurată este legală și temeinică, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursurile formulate de inculpații, și - deținuți în Peniteniarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 5 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 cod pr.penală,
Obligă pe recurenți la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./28.01.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună, Marius Cristian Epure
