Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 316/R-MF
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii de ședință din data de 26 mai 2008, Tribunalului Argeș, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații inculpați, în stare de arest și asistat de avocat ales, în stare de arest și asistat de avocat ales A și, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorii intimaților inculpați, având pe rând cuvântul, arată că nu m ai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține recursul așa cum a fost declarat și motivat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ. Critică încheierea tribunalului din data de 26 mai 2008 prin care au fost admise cererile intimaților inculpați, înlocuind măsura arestării preventive cu măsura liberării provizorii sub control judiciar, stabilind în sarcina acestora obligațiile prevăzute de art. 1602al.3 Infracțiunile Cod Penal pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt infracțiuni cu pericol social ridicat și sunt prejudicii importante, cu un număr mare de cetățeni străini. Tribunalul nu a motivat de ce este întemeiată cererea de admitere, motivând doar că inculpații au avut o poziție sinceră, că provin din familii organizate și au existența asigurată prin mijloace oneste, fiind încadrați în muncă. Instanța este obligată să analizeze dacă s-au modificat sau au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii tribunalului, în sensul respingerii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați și menținerea măsurii arestării preventive, deoarece nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că este vorba de o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar instanța de fond a analizat cele două condiții și anume dacă există riscul ca inculpații să săvârșească alte fapte penale sau există riscul ca aceștia să denatureze bunul mers al procesului penal prin influențarea părților, martorilor, experților. Inculpații pe tot parcursul procesului penal au avut o poziție sinceră. Bunul mers al procesului penal înseamnă desfășurarea procesului cu respectarea procedurilor în etape și cu celeritate. În aceste cauze în care sunt inculpați pentru art. 49 din 161 procedura de citare cu părțile vătămate se îndeplinește foarte greu. Părțile civile au fost prejudiciate, inculpații au recunoscut că i-au înșelat, există bunurile sechestrate și însă nu vor putea fi disponibilizate și nu vor putea fi vândute acele bunuri pentru despăgubire decât la finalul procesului și inculpații solicită să plătească aceste prejudicii înainte de soluționarea procesului. Recursul nu este motivat pe textul de lege și solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, cu posibilitatea de a se păstra sau adăuga și alte condiții care să limiteze libertatea inculpaților în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat, ținând cont de poziția sinceră, de comportamentul de recunoaștere al inculpatului, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat. Nu există nici o probă sau alte date care să conducă la concluzia că inculpatul ar mai săvârși alte infracțiuni, iar față de starea actuală a cauzei nu există pericolul că ar putea să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului, prin influențarea părților, martorilor, experților, etc. Inculpatul este student în anul II la facultate, a avut atitudine cooperantă în timpul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptei, este la prima abatere, provine dintr-o familie organizată și va face tot posibilul să acopere prejudiciul.
Avocat A, având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat. Pentru egalitate de tratament, având în vedere că unul dintre inculpați a fost pus în libertate, apreciază că se impune punerea în libertate și a inculpatului pe care îl asistă. Nu există nici o probă sau alte date care să conducă la concluzia că inculpatul ar mai săvârși alte infracțiuni, iar față de starea actuală a cauzei nu există pericolul că ar putea să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului, prin influențarea părților, martorilor, experților, etc. Inculpatul este la prima abatere, a recunoscut săvârșirea faptei, provine dintr-o familie organizată și a avut o atitudine cooperantă pe tot parcursul urmăririi penale.
Intimații inculpați, și, având pe rând ultimul cuvânt, recunosc și regretă săvârșirea faptei și solicită să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea de ședință din 26 mai 2008, TRIBUNALUL ARGEȘaa dmis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 03.08.1987 în mun.Pitești, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr.612, jud. A, CNP -, fiul lui și, născut la 05.04.1986 în mun.Curtea de A, jud. A cu domiciliul în mun.Curtea de A, str.- -, -.B,.19, jud. A, CNP - și, fiul lui și, născut la 31.08.1984 în mun.Câmpulung, jud. A, domiciliat în mun.Curtea de A, str.- -, -.B,.24, jud. A, CNP - și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestora.
Au fost instituite în sarcina inculpaților următoarele obligații prevăzute de art.160/2 alin.3 din Codul d e procedură penală și s-a atras atenția Asupra disp.art.160/10 Cod de procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni ori date că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
La această concluzie s-a ajuns avându-se în vedere comportamentul anterior al inculpaților ( înainte de punerea lor sub acuzație), declarațiile sincere date în cursul procesului penal, precum și faptul că
inculpații provin din familii organizate și au existența asigurată prin mijloace oneste (fiind încadrați în muncă).
În termen legal încheierea a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea ei, iar pe fond, respingerea cererilor ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că inculpații s-au constituit în grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni informatice ce au avut drept rezultat prejudicierea unor cetățeni străini, în urma încheierii unor tranzacții frauduloase, ( infr.prev.și ped.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal).
Drept urmare, în mod greșit, instanța a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, întemeindu-se numai pe criterii ce țin de circumstanțele personale ale inculpaților, acest aspect neputând fi avut în vedere decât cu prilejul finalizării cercetării judecătorești la momentul individualizării judiciare a pedepselor.
Complexitatea activității infracționale, urmările pe care le-a avut aceasta pe plan internațional, scopul urmărit - acela al înșelării mai multor cetățeni străini prin efectuarea de tranzacții frauduloase au fost argumentele invocate de parchet pentru respingerea cererilor de punere în libertate a inculpaților.
Examinându-se încheierea atacată prin prisma dispozițiilor art.160/1 și urm. ale art.136 alin.2 Cod procedură penală, a criticilor formulate, cum și sub toate aspectele, așa cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim din Cod, cu majoritatea membrilor completului de judecată, curtea apreciază ca fondat recursul, însă pentru alte considerente decât cele vizate de parchet.
Recursul este fondat pentru un motiv legat de modul de instituire, pe timpul liberării provizorii a obligațiilor legale prevăzute de art.160/2 al.3 din Codul d e procedură penală.
Potrivit textului legal invocat, pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte acele obligații expres prevăzute.
În cuprinsul încheierii trebuie menționate expres toate aceste obligații prev.de art.160/2 al.3 Cod procedură penală, norma juridică fiind imperativă, atrăgându-se atenția inculpatului în cauză asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin.
Pentru că instanța de fond a nesocotit această cerință a legii și a enumerat aleatoriu numai unele din obligațiile impuse de legiuitor, curtea în temeiul art.385/15 al.1 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, va casa în parte încheierea atacată, în sensul că va institui în sarcina inculpaților și obligația prev.de art.160/2 al.3 lit.c din Codul d e procedură penală, respectiv aceea de a se prezenta la organul de poliție din localitatea de domiciliu oricând va fi chemat.
Totodată, pentru a se asigura bunul mers al procesului și pentru a se realiza reeducarea și reintegrarea în societate inculpaților, se vor impune inculpaților și obligațiile facultative prevăzute de art.160/2 al.3/1 lit.c) și lit.b), respectiv să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis fapta, martori, experți, persoane vătămate și să nu comunice direct sau indirect cu acestea și să nu se afle în locații publice în care se accesează internetul.
În ce privește solicitarea inculpaților de a se dispune liberarea lor provizorie sub control judiciar, curtea constată că, potrivit art.160/2 alin.(2) Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul când există date care justifică temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză există însă elemente care arată că această condiție nu este îndeplinită.
Astfel, față de poziția de recunoaștere și de regret a faptelor comise adoptată de inculpați, care au arătat că au înțeles pe deplin gravitatea faptelor comise, în raport de stadiul procedurii care se apropie de final și față de circumstanțele personale ale inculpaților, tineri, cu perspective de realizare pe plan profesional și proveniți din familii organizate, se impune admiterea cererilor de liberare provizorie promovate de inculpați, așa cum corect a procedat și judecătorul fondului.
, în opoziție cu opinia minoritară că, menținerea în stare de arest provizoriu a intimaților-inculpați la acest moment procesual, după epuizarea probatoriului în faza de urmărire penală și după sesizarea instanței de fond, în situația în care sunt pe deplin realizate condițiile cumulativ prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, nu ar face decât să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru inculpați, ceea ce ar contraveni în mod flagrant jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia regula este libertatea persoanei, iar excepția privarea de libertate a acesteia.
Pentru cele ce preced, în complet majoritar, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ va fi admis, în baza dispozițiilor mai sus menționate și se va casa încheierea atacată, prin instituirea obligațiilor prevăzute de art.160/2 al.3 lit.c Cod procedură penală și art.160/2 al.3/1 lit.b) și lit.c) din același cod.
În baza art.1608aal.4 Cod procedură penală, va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Se vor menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din data de 26 mai 2008, Tribunalului Argeș, dosar nr-, casează în parte încheierea, în sensul că instituie în sarcina inculpaților și obligația prev. de art. 160/2 al.3 lit.c din Codul d e procedură penală de a se prezenta la organul de poliție de la domiciliul fiecărui inculpat.
În baza art. 160/2 al.31 lit.c Cod procedură penală obligă pe inculpați să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis fapta, martori, experți, persoane vătămate și să nu comunice direct sau indirect cu acestea și cea prev. de lit. b) a aceluiași articol, respectiv să nu se afle în locații publice în care se accesează internetul.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
4 ex.
Jud.fond:.
16.06.2008.
OPINIE SEPARATĂ
Opiniez pentru admiterea recursului parchetului, desființarea încheierii atacate și, pe fond, pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați, pentru următoarele considerente:
Inculpații, în prezenta cauză, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din legea nr.39/2003 și art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, alături de inculpatul, reținându-se că la diferite intervale de timp, în perioada 2006-2007, au săvârșit infracțiuni informatice (fraudă informatică) creând prejudicii patrimoniale unor cetățeni străini în urma încheierii unor tranzacții frauduloase în dauna mai multor părți vătămate, dintre care 25 s-au constituit părți civile în cauză, cu suma aproximativă de 12.720 dolari, 2064,55 euro.
Deși în sarcina inculpaților au fost reținute astfel de fapte, completul majoritar, în opinia mea, în mod greșit a dispus respingerea recursului declarat de parchet, menținând liberarea provizorie sub control judiciar dispusă de către instanța de fond, împărtășind astfel opinia parchetului că se impunea respingerea și nu admiterea unor astfel de cereri vizând liberarea provizorie sub control judiciar formulate de către cei trei inculpați.
In acest sens, apreciez că, deși în cauză ar fi întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, totuși, în opinia mea, acordarea liberării sub control judiciar a inculpaților, la acest moment, nu este nici oportună, nici necesară desfășurării procesului penal, astfel că instanța, în complet majoritar, chiar dacă ar fi apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 menționat, nu avea obligația ci numai facultatea de a dispune o atare măsură de liberare provizorie, așa cum pretind dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, prin formula uzitată de legiuitor "poate", în condițiile în care sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege cu privire la natura infracțiunilor și la cuantumul pedepselor, așa cum sunt menționate în cadrul acestui alin.1 al art.160/2.
Or, o atare facultate se impune a fi circumscrisă și prevederilor art.136 alin.2 Cod pr.penală, care fac trimitere la realizarea scopului măsurilor preventive vizând buna desfășurare a procesului penal ce trebuie urmărit și prin liberarea provizorie acordată.
Astfel, o bună desfășurare a procesului penal, în opinia mea, nu poate fi asigurată decât prin urmărirea de fiecare dată într-o cauză penală a realizării scopului acesteia, instituit în art.1 Cod pr.penală, în al cărui alin.2 este vizată contribuția procesului penal la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca atare, nu se poate ajunge, la împlinirea acestui scop a funcției sale preventive, în cazul acestor infracțiuni de criminalitate informatică organizată desfășurată în grup, cu lideri și roluri distribuite, de o deosebită periculozitate socială, cu rezonanțe atât de negative la nivelul comunităților locale și chiar la nivel național - județele A și V din circumscripția curții, fiind cunoscute ca adevărate "focare" în acest sens - dacă organele judiciare nu acționează suficient de ferm și exigent în astfel de cauze, de fraudă informatică, cel puțin prin menținerea inculpaților în stare privativă de libertate pe o perioadă mai mare până a se ajunge la limitele unui termen rezonabil al detenției preventive prevăzute de legea internă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Numai în acest mod se poate ajunge, în opinia mea, mai ales în cazul grupurilor de crimă organizată la prevenirea, combaterea și atenuarea acestui fenomen infracțional al criminalității informatice, de o recrudescență deosebită și de o mare amploare și extindere la nivelul, mai ales, al tinerilor.
Or, punerea în libertate a acestor 3 inculpați, identificați, de altfel, și cu grupul de criminalitate organizată din această cauză, după o perioadă scurtă de timp de la luarea măsurii arestării preventive - de circa 2 luni, fiind arestați la data de 19 martie 2008 și trimiși în judecată la 11 aprilie 2008 - nu poate contribui la realizarea scopului procesului penal, așa cum s-a menționat vizând apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, ce nu poate fi disociat de scopul măsurilor preventive, în raport de care poate fi acordată liberarea provizorie, așa cum rezultă din cerințele textului art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind, pe aceste considerente, dată fiind facultatea pe care legea o impune de a aprecia asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar, așa cum pretind prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, soluția în cauză era nu aceea a liberării provizorii sub control judiciar, chiar dacă inculpații au recunoscut și regretat faptele, provin din familii organizate, nu au antecedente penale, astfel de situații avându-se în vedere, în principal, pe fondul cauzei și nu în acest cadru procesual, cum greșit, în opinia mea, s-a apreciat în complet majoritar.
De altfel, respingerea cererii sub control judiciar, cu consecința menținerii în continuare a arestării preventive, nu poate fi asimilată, așa cum apreciază completul majoritar, cu anticiparea pronunțării unei pedepse privative de libertate, ceea ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că eliminarea excepției ce călăuzește procesul penal, în sensul că acesta se poate desfășura cu inculpatul în stare de arest, atunci când sunt întrunite condițiile lege, nu numai în libertate, este, de altfel, consfințită și de această convenție.
Așa fiind, față de cele ce preced, opinez, așa cum s-a arătat mai înainte, pentru admiterea recursului parchetului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați.
JUDECĂTOR,
- -
Tehnored.
Ex.4/24.06.2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
