Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 317/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 317/r-mf
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 29.06.1975 în G, domiciliat în, sat, județul A, CNP--, fiul lui și, născut la data de 11.12.1979 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, CNP--, fiul lui G și, născut la data de 07.04.1969 în P, județul D, domiciliat în comuna P,-, județul D și, fiul lui și, născut la data de 07.02.1977 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2008, Tribunalului Argeș, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, și, în stare de arest și asistați de avocați aleși și, în baza împuternicirii avocațiale nr.33/2008, emisă de Baroul
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii recurenților inculpați arată că au luat legătura cu aceștia și nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că nu m ai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii prin care s-a menținut arestarea preventivă, cu consecința punerii în libertate. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5 din procedura penală, cele care se referă la prezumția de nevinovăție. În motivarea încheierii instanța de fond spune că inculpații au săvârșit fapta. Consideră că s-a încălcat principiul fundamental privind dreptul la apărare și garantarea desfășurării procesului penal.
De asemenea, instanța de fond susține că, se păstrează temeiurile avute în vedere când s-a dispus această măsură și că există date privind pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a omis să cerceteze condițiile art.136 din procedura penală, care este textul de bază atunci când se dispune arestarea sau menținerea arestării preventive. Acest text prevede 2 condiții și anume procesul penal să ceară pentru buna desfășurare ca inculpații să stea arestați și să nu fie date că odată lăsați în libertate inculpații vor încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea un ei părți, a unui martor sau expert. Aceste condiții nu sunt dovedite. Totodată, arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 148 Cod procedură penală. Instanța motivează că se mențin acele date pentru pericolul concret, însă nu sunt probate. La fond s-a audiat o parte vătămată care nu a declarat nimic în măsură de a convinge că inculpații ar fi săvârșit fapta. Precizează că, la instanța de fond a invocat o excepție în sensul că, procurorul care a făcut ancheta nu este abilitat să instrumenteze cauze de minori și familie, întrucât la dosar nu există o delegație oficială din partea -ului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, arată că aceștia nu au exercitat nici o presiune asupra părților vătămate și nu le-au constrâns în nici un fel. parte vătămată a declarat că, în perioada 2005-2007, inculpatul a sechestrat-o, ceea ce nu este adevărat, deoarece în această perioadă inculpatul era arestat. Cu privire la inculpatul arată că acesta este taximetrist de meserie
și dacă a transportat o parte vătămată a făcut-o la rugămintea cumnaților săi și a fost plătit. Trebuie văzut ce contribuție a avut fiecare inculpat la săvârșirea faptei. Mai precizează faptul că, înaintea fiecărui termen de judecată reprezentanți ai ziarelor vorbesc despre cât de periculoși sunt inculpații.
Solicită admiterea recursurilor, măcar în parte pentru inculpatul și revocarea măsurii arestării preventive. În eventualitatea în care se va considera că această măsură de revocare nu este de natură să aducă garanții, solicită înlocuirea acestei măsuri cu una din cele prevăzute de la art. 136 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că încheierea tribunalului este legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea acestei încheieri. Precizează că subzistă în continuarea temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, prin care a fost amânată cauza în vederea administrării de probatorii pentru data de 17 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală, rap. la ar.160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, născut la 11.12.1979, în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, fiul lui și, născut la 07.02.1977, în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, județul A, și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul
Pentru a pronunța această încheiere, sub aspectul menținerii arestării, instanța de fond a constatat că Prin rechizitoriul întocmit de parchet nr.79/D/P/16.01.2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și escu, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, proxenetism și pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art.12 alin.1,2 lit.a, art.13, alin.1,3 din Legea nr.678/2001, art.329, alin.1 Cod penal, rap. la art.41 alin.2 Cod penal, art.7 din Legea nr. 39/2003 și art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, în condițiile art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2004-2007, membrii familiei s-au constituit într-un grup infracțional organizat și, prin înșelăciune, au determinat tinere minore și majore (12 victime) să se prostitueze pentru ei în Pitești, Spania și Italia, obținând foloase materiale de peste 300.000 RON, din care au acumulat apartamente, terenuri și autoturisme, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestor bunuri.
De menționat că, prin încheierea nr.77/CC din data de 14 august 2007, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în baza art.148 lit.f Cod pr.penală pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007, până la data de 12 septembrie 2007, inclusiv, măsură ce a fost menținută, ulterior, până la această dată de către instanță.
De asemenea, prin decizia penală nr.153/R din data de 07 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de inculpata escu, împotriva încheierii de ședință din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a casat în parte încheierea atacată în sensul că, în temeiul dispozițiilor art.139 alin.1 și 2 Cod pr. penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, fiind obligată aceasta să respecte obligațiile impuse de instanță.
Analizând menținerea arestării preventive la ceilalți inculpați și a anume, și, tribunalul a apreciat că se impune a fi menținută în continuare.
Astfel, tribunalul a considerat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din împrejurările în care au fost săvârșite faptele, din perioada mare de timp în care acestea au fost săvârșite precum și din faptul că de săvârșirea acestor fapte au luat la cunoștință un număr mare de persoane, a apreciat, că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați a respectat dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr.penală.
De asemenea, tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și se mențin în continuare, existând în mod concret date din care rezultă faptul că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, consideră tribunalul, rezultă din caracterul continuat al infracțiunilor pe o perioadă mare de timp și din numărul mare al persoanelor care au luat cunoștință de săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, precum și din numărul mare al părților vătămate, unele dintre acestea fiind minore.
De asemenea, susține tribunalul, trebuie avut în vedere și faptul că inculpații aflați în stare de arest au mai fost condamnați anterior pentru fapte de același gen, fiind trimiși în judecată și în alte cauze tot pentru fapte similare.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul disp. art.3002Cod pr. penală, rap.la art.160 Cod pr. penală, s-a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpaților, -, și.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpații consideră că se impune judecarea lor în stare de libertate, întrucât, în esență, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și că nu există date privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta, dacă ar fi puși în libertate.
Totodată, invocă faptul că nu există temeiuri pentru a se aprecia că odată lăsați în libertate vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți, a unui martor sau a unui expert, ei neexercitând nici o presiune sau constrângere asupra părților vătămate.
Consideră, de asemenea, că au fost încălcate dispozițiile legale vizând prezumția de nevinovăție, prin formularea cuprinsă în motivarea instanței de fond că au săvârșit fapta, încălcându-se astfel un principiu fundamental privind dreptul la apărare și garantarea procesului penal.
Se solicită, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, mai ales pentru inculpatul, care nu a avut o contribuție esențială la desfășurarea activității infracționale ce face obiectul prezentei cauze.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, potrivit art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, arestarea preventivă poate fi menținută, printre altele, și cu condiția dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Or, arestarea inculpaților s-a dispus în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală, vizându-se astfel existența pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar fi reprezentat inculpații dacă ar fi fost lăsați în stare de libertate.
Analizând acest temei, reținut la fiecare inculpat odată cu arestarea dispusă, în mod corect tribunalul a apreciat că acesta subzistă, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, numărul mare de persoane care au luat cunoștință de săvârșirea unor asemenea fapte în dauna multor părți vătămate, unele dintre acestea fiind și minore, rezonanța în colectivitate toate fiind, de altfel, criterii de apreciere cu privire la pericolul social al inculpaților.
De altfel, pericolul concret pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu trebuie înțeles ca un pericol concret iminent, constând în posibilitatea continuării activității infracționale și trebuie înțeles ca o reacție colectivă, față de anumite stări de lucru negative, reacții care pot produce perturbații la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, mai ales cu privire la protejarea unor astfel de valori deosebite ale comunității cum sunt demnitatea și moralitatea, stimulând temerea colectivă, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, că împotriva unor fapte extrem de periculoase și deosebit de frecvente, organele de justiție nu acționează prompt și eficient, cu atât mai mult cu cât inculpații au și antecedente penale, ei mai fiind trimiși în judecată și în alte acuze similare.
Luând în considerare o atare rezonanță, curtea apreciază că, deși a trecut o anume perioadă de când au fost arestați, totuși sub acest aspect, pericolul concret pentru ordinea publică instituit de art.148 lit.f Cod pr.penală, se menține în continuare, acest fapt rezultând, implicit, din toate actele și lucrările dosarului cauzei, neavând relevanță, sub acest aspect, faptul invocat de apărare că inculpații nu vor zădărnici aflarea adevărului dacă vor fi puși în libertate.
Ca atare, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune revocarea arestării preventive, nici chiar pentru, despre care se susține de apărare că nu ar fi avut o contribuție mare la săvârșirea acestei infracțiuni, din întregul probator administrat în cauză existând presupunerea că și activitatea acestui inculpat se circumscrie activității întregului grup infracțional trimis în judecată.
Totodată, nu se poate susține că a fost încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât judecătorul a folosit, în considerentele exprimate, formula "a săvârșit fapta", întrucât o atare formulă rezultă chiar din prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, în care se menționează formula juridică "inculpatul a săvârșit o infracțiune".
De altfel, în cauză sunt suficiente probe sau indicii, în opinia curții, în sensul că inculpații ar fi săvârșit presupusele fapte pentru care sunt trimiși în judecată, condiție esențială vizată de art.143 Cod pr.penală, alături de art.148 lit.f din același cod, pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive precum și menținerea acesteia în continuare.
Așa fiind, pe considerentele mai sus expuse, curtea apreciază că soluția pronunțată de către tribunal este legală și temeinică și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate, obligând, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 20 mai 2008, Tribunalului Argeș, dosar nr-.
Obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
3 iunie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
