Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 390/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva încheierii nr.204 din 01 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul inculpat A, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art.304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului în baza disp.art.160/9 Cod pr.penală, 385/9 Cod pr.penală rap. la art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, iar după casarea încheierii pe fond să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În susținerea recursului arată că inculpatul Aap retins și a primit de la părțile vătămate diferite sume de bani, lăsându-le să creadă că are anumită influență asupra conducerii unei unități militare putând să intervină pentru angajarea unei părți vătămate, iar prin prezentarea unor fapte mincinoase le-a determinat pe acestea să încheie în calitate de vânzători contracte de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit, prin această modalitate intrând pe nedrept în posesia și proprietatea autoturismelor celor două părți vătămate.
Astfel, se apreciază că, atât infracțiunea de trafic de influență comisă în formă continuată, cât și cea de înșelăciune, aflate în concurs real, sunt fapte de o gravitate deosebită, iar reacția societății trebuie să fie fermă în raport cu acest gen de infracțiuni, organele judiciare fiind chemate să asigure o reacție promptă pentru restabilirea ordinii de drept.
De asemenea, nu este lipsit de relevanță faptul că inculpatul nu a avut o conduită cooperantă în timpul desfășurării urmării penale, iar în raport de această situație se poate reține că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Pentru toate motivele expuse solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul recurentului inculpat, av., solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond, care în mod corect a reținut circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea susținerile parchetului în sensul că prezintă pericol social concret pentru ordinea și liniștea publică, că ar constitui o eventuală amenințare pentru cei implicați în proces, nu-și găsesc temeiul în practică, deoarece până în prezent nu a avut nici un fel de antecedente penale.
Intimatul-inculpat A, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită respingerea recursului și judecarea lui în stare de libertate, deoarece nu a săvârșit faptele.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.204 din 1 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, s-a dmis cererea și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului A, născut la data de 15.08.1975, în municipiul Pitești, județul A, fiul lui și -, CNP -, domiciliat în municipiul Pitești,-, -.C,.2,.10, județul A, în prezent deținut în Arestul IPJ
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 160/2 al. 3 Cod pr.penală:
- să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, respectiv municipiul Pitești;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.160/2 alin.3/1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.160 alin.3/2 Cod pr.penală. La rămânerea definitivă a încheierii, s-a dispus a se comunica dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 29 mai 2009, fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A, arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215 și art.257 Cod penal. În motivarea cererii, inculpatul a invocat atât argumente sociale și medicale, cât și argumente juridice ce privesc condițiile admisibilității liberării sub control judiciar.
Pentru soluționarea cererii s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală.
Examinând dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.119/P/2009 din data de 15.04.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplic. disp. art.41 alin.2 Cod penal și art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că inculpatul a pretins și primit de la părțile vătămate A, și, diferite sume de bani, lăsându-i să creadă că are influență asupra conducerii unității militare Câmpulung, putând să intervină în vederea angajării părții vătămate A, că are influență asupra unor agenți de poliție și asupra unor funcționari din cadrul Pitești și astfel va reuși să înscrie în circulație rutieră autoturismul părții vătămate, respectiv să obțină restituirea permisului de conducere și numerele de înmatriculare reținute de lucrători din poliția rutieră, de la partea vătămată.
Prin prezentarea unor fapte mincinoase a determinat părțile vătămate A și să încheie, în calitate de vânzători, contracte de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit, în această modalitate intrând pe nedrept în posesia și proprietatea autoturismelor celor două părți vătămate.
La data de 14.04.2009, s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 de ore, reținerea expirând la data de 15.04.2009 ora 13,00.
Prin Încheierea nr.24/CC din 15 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, începând cu data de 15 aprilie 2009 și până la 13 mai 2009, inclusiv. Ulterior, la propunerea parchetului, s-a prelungit măsura arestului preventiv.
Din actele depuse la dosar, tribunalul a constatat ca reale motivele invocate de inculpat și anume:
Acesta are un copil minor în întreținere, încredințat lui spre creștere și educare prin sentința de divorț, suferă de epilepsie compensată clinic cu tulburări de comportament și se află sub tratament medical permanent.
Infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală sunt sancționate cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar inculpatul se află la primul contact cu legea penală, fiind infractor primar.
Organul de urmărire penală nu a reușit să facă dovada existenței unor date certe că inculpatul ar mai săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În plus, până în prezent s-au administrat majoritatea probelor, iar în stare de libertate fiind, inculpatul nu ar mai avea posibilitatea să influențeze în mod negativ urmărirea penală.
Inculpatul este infractor primar, aflându-se la primul contact cu legea penală și se pare că a înțeles consecințele comiterii faptelor.
Tribunalul a reținut, că nu trebuie neglijată nici starea de sănătate care se poate agrava tocmai pe fondul stresului stării de detenție și, de asemenea, trebuie avute în vedere și motivele de tip social invocate, respectiv faptul că inculpatul întreține și îngrijește singur pe fiica sa de 11 ani. Toate aceste aspecte constituie argumente în favoarea admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
De altfel și liberarea provizorie sub control judiciar constituie o constrângere pentru inculpat, având în vedere impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art.1602alin.3 Cod pr.penală, precum și posibilitatea impunerii respectării uneia sau mai multora din obligațiile prev. la alin.31al aceluiași articol.
Față de aceste considerente, în baza art.1602Cod pr.penală, s-a admis cererea și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art.1602alin.3 Cod pr.penală, iar, conform art.1602alin.31Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.160 alin.32Cod pr.penală.
La rămânerea definitivă a prezentei încheieri s-a dispus comunicarea dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, apreciind că încheierea este netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a ținut seama de gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpat, de atitudinea acestuia în cursul procesului penal și de datele privind încercarea acestuia de zădărnici aflarea adevărului, care trebuiau să conducă la o soluție de respingere a cererii de liberare provizorie.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii și a respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că cererea inculpatului era admisibilă față de aspectele formale impuse de procedura penală și de cuantumul pedepsei pentru infracțiunile în legătură cu care acesta este acuzat. Aceasta este, însă, doar o primă analiză ce se face în legătură cu o cerere de liberare. Următoarea verificare vizează existența sau nu a situațiilor în care, conform textului de lege, "liberarea nu poate fi acordată". Însă, chiar dacă nu se regăsește nici una dintre situațiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, care interzic acordarea liberării, întrunirea tuturor acestor condiții, pozitive sau negative, naște doar o vocație la liberare. În continuare se impune și o analiză de temeinicie a cererii, față de prevederile art.160/8a alin.2 Cod pr.penală.
Legea nu prevede în Secțiunea Va C apitolului I din Titlul IV al Codului d e procedură penală (secțiune care conține dispozițiile speciale privind "liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune"), criteriile ce se au în vedere la analizarea unei cereri de această natură, însă în Secțiunea Iaa celuiași capitol ("Măsurile preventive"), intitulată "Dispoziții generale", există un text relevant sub acest aspect, de care trebuie să se țină seama la alegerea oricăreia dintre instituțiile procedurale arătate la art.136 alin.1 (măsurile preventive) și respectiv alin.2 (cele două tipuri de liberări provizorii).
Textul alineatului 8 al aceluiași articol, la care s-a făcut referire, enumeră aceste criterii într-o ordine stabilită voit de legiuitor: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În consecință, aceste aspecte vor fi analizate în continuare pentru a se motiva respingerea pe fond a cererii.
În primul rând, față de apărarea inculpatului în sensul că nu a săvârșit faptele, curtea reține că există date și indicii în sensul că inculpatul ar fi desfășurat activități diverse în vederea obținerii de venituri ilicite, atât prin înșelăciune, cât și prin trafic de influență, obținând de la părțile vătămate bani, un card bancar, un calculator, un televizor, un, alte obiecte electronice, autoturisme, etc. Această disponibilitate de a primi tot felul de obiecte, precum și posibilitățile pe care le avea de valorificare imediată a acestora, dovedesc un anume exercițiu în desfășurarea de astfel de activități, iar faptul că inculpatul nu are un loc de muncă poate conduce inclusiv la temerea că va încerca să-și câștige în continuare existența în același mod.
Gravitatea faptelor săvârșite de inculpat trebuie considerată în primul rând față de modalitatea arătată de săvârșire a faptelor, dar nu se poate ignora calificarea infracțiunilor de corupție ca fiind infracțiuni grave chiar de către legiuitor (art.2 alin.1 lit.b pct.15 din Legea 39/2003) și interesul public actual și imperios de combatere a acestui fenomen.
Curtea reține, de asemenea, că inculpatul a afectat imaginea unor funcții publice sau de interes public, cum ar fi cea de comandat al unei unități militare, a unor ofițeri de poliție, inclusiv a unor angajați ai parchetului (în convorbiri susținând că "soția" sa este angajată la parchet și că poate influența polițiștii în sensul dorit de acesta, iar despre tatăl său susținea că este chestor).
O astfel de atitudine conduce la o reacție publică de neîncredere în instituțiile și persoanele ce desfășoară activități de interes public, iar împrejurarea că inculpatul suferă de anumite afecțiuni, printre care și unele ce determină tulburări de comportament, măresc riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.
Argumentele aduse de prima instanță pentru admiterea cererii de liberare nu sunt suficiente, câtă vreme aceasta a ignorat aspectele privind faptele săvârșite de către inculpat, referindu-se doar la situația sa familială și la starea de sănătate. Aceasta din urmă nu a fost dovedită ca fiind incompatibilă cu viața carcerală și nu atestă o stare de boală actuală a inculpatului. Actele medicale depuse la dosar se referă la afecțiuni vechi, sunt datate în anii 1992, 1995 și 1996, iar ultimele două (9,10 din dosarul de fond), respectiv biletele de ieșire din spital, după internări ce urmau a confirma diagnosticul de epilepsie (comițialitate) în vederea amânării sau înlăturării de la efectuarea serviciului militar obligatoriu, atestă clar că diagnosticul nu este confirmat clinic și electroencefalografic.
Față de cele expuse și de împrejurarea că inculpatul a fost arestat la data de 15 aprilie 2009, iar de la acest moment și până la analiza prezentei cereri de liberare nu au intervenit schimbări semnificative în starea sa de sănătate și în situația familiei acestuia, care să nu fi fost avute în vedere la alegerea măsurii preventive, așa cum cere art.136 alin.8 Cod pr.penală, curtea apreciază că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată și trebuia respinsă.
Constatând, deci, fondat recursul parchetului, curtea va admite recursul, va casa încheierea și, pe fond, va respinge cererea, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, rap. la art.160/8a alin.6 Cod pr.penală.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, însă, față de soluția de respingere a cererii, inculpatul va fi obligat, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii nr.204 din 01 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea menționată și, rejudecând, respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A (fiul lui și al, născut la 15 August 1975) aflat în Arestul
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului pentru judecata la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
15 iunie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora