Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 389/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Judecător -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul - fiul lui G și, născut la 19 ianuarie 1976, în prezent deținut în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalului Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, potrivit delegației nr.2241/03.06.2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorului din oficiu să ia contact cu inculpatul, deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, av oficiu, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalului Argeș și judecarea inculpatului în stare de libertate apreciind că nu mai subzistă motivele care au dus la luarea acestei măsuri de prevenție, cu cheltuieli judiciare.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, instanța de fond procedând în mod temeinic și legal la menținerea stării de arest preventiv a acestuia, având în vedere încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis in judecată inculpatul, limitele pedepsei prevăzute de lege, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și faptul că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea de ședință din 26 mai 2009, Tribunalul Argeșî n temeiul dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui G și, născut la 19.01.1976 în T, jud. A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent deținut în Spitalul Penitenciar Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 08.11.2008, în jurul orelor 17,00, pe fondul unui conflict spontan și-a sugrumat bunica, victima, în vârstă de 77 de ani, provocându-i decesul.
Prin ordonanța nr. 496 din 10.11.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, acesta fiind reținut timp de 24 ore, iar prin încheierea nr. 86/CC din 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Argeșa dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior prin încheierile nr. 100/CC/2008 din 03.12.2008, 106/CC din 24.12.2008, prin încheierile din 03.02.2009, 03.03.2009 și 28 aprilie 2009.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 alin 1 lit. f Cod de procedură penală, constând în aceea că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a notat că pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că este nevinovat. A arătat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât este bolnav de epilepsie și necesită tratament adecvat.
Examinând încheierea supusă recursului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că necesitatea menținerii arestării preventive rezultă din existența în continuare a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri față de inculpatul în cauză.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită ( omor calificat prev. și ped. de art.174 Cod penal comb.cu art.175 lit.c Cod penal), constând în aceea că, la data de 08.11.2008 și-a sugrumat bunica, în vârstă de 77 de ani.
Natura infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire a acesteia asupra unei persoane care i-a fost ca și părinte, poziția inculpatului de negare constantă a faptei ce i se impută sunt indicii în sensul art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, necesitatea unei bune administrări a probelor în această fază procesuală, ( inclusiv efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice) este un argument în plus care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesului penal ( art.136 al.1 Cod procedură penală).
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că încheierea tribunalului d e menținere a arestării preventive este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul formulat ca nefondat.
În baza art.192 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - fiul lui G și, născut la 19 ianuarie 1976, în prezent deținut în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalului Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:.
Tehnored.:
2 ex. /10.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Dumitru
