Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 428/

Ședința publică din 19 Iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--

JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu

Judecător: -

Grefier:

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea organizată și Terorism- Biroul Teritorial Vâlcea -reprezentat prin:

Procuror -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, declarat de inculpatul, aflat în Arestul J- V, împotriva încheierii de ședință nr. 54/F din 10 iunie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.

S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art, 304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent, recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat, în baza delegației nr. și de apărător ales, în baza delegației de la dosar.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.

Avocat și procurorul, pe rând precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.

Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Avocat, precizează că își motivează recursul pe disp. art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală.

Prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, nu aținut cont de motivele invocat6e în cererea formulată.

Deși, prin cererea formulată s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod procedură penală, privind admisibilitatea cererii, nefiind date concrete din care să rezulte că prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta ar săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prima instanță a pronunțat hotărâre nelegală și netemeinică.

Nici la data când s-a luat măsura arestării nu a exista vreo dovadă concretă că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Măsura a fost luată pe baza de prezumții.

Deși unii dintre inculpați au fost puși în libertate, nu a existat nicio tulburare publică și nicio perturbare a desfășurării cercetării penale.

Chiar prin decizia penală nr.650/2003, Curtea de Apel București, a statuat că pericolul pentru ordinea publică trebuie dovedit prin probe.

În acest sens invocă și cauzele C/ Austriei, C/ Feanței, etc. din care rezultă că pentru menținerea arestării, trebuie să existe date concrete,care să justifice pericolul pentru ordinea publică cât și date că ar putea influența martorii, părțile vătămate etc. În cauză, solicită a se constata că, inculpatul recunoscut fapta, probele au fost administrate și acesta nu ar mai avea cum să liniștea publică sau să zădărnicească cercetarea penală.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza, să se admită cererea de liberare provizorie și să se dispună punerea în libertate a inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării.

În cauză, sunt dovezi din care rezultă că prin lăsarea în libertate inculpatul a încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, că a exercitat acte de violență asupra părților vătămate. Urmează a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu a recunoscut fapte de prima dată.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.

Avocat, desemnată din oficiu, solicită să i se achite onorariu, întrucât s-a prezentat la instanță și a studiat dosarul.

CURTEA

Prin încheierea nr.54/F din 10 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 1608aalin. 6.proc.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.01.1986 în comuna Bălcești, jud. V, domiciliat în comuna, sat, jud. V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul V, cercetat în dosarul nr. 68/D/P/2008 al - Biroul Teritorial Vâlcea, pentru comiterea infr. prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din. nr.678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2.

Cod Penal

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul aflat în stare de arest preventiv este cercetat alături de alt inculpat și acesta tot în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2

Cod Penal

În urma probatoriului administrat s-a stabilit că inculpatul a recrutat, transportat și găzduit mai multe femei din județul V și din alte județe pe care le-a transportat în Italia în vederea practicării prostituției însușindu-și sumele de bani ce le obținea în urma acestei activități în cea mai mare parte.

Arestarea preventivă a inculpatului s-a luat în baza art.148 lit.eșf C.pr.penală.

Cum se poate observa arestarea preventivă s-a făcut și în baza art.148 lit.f pr.penală, respectiv existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu cum s-a susținut în cererea formulată de inculpat.

De la data arestării și până în prezent nu s-a schimbat nimic din împrejurările avute în vedere la data luării acestei măsuri, existând în continuare date și indicii că inculpatul dacă ar fi în stare de libertate ar putea exercita presiuni asupra părții vătămate -, așa cum a procedat și anterior luării măsurii arestării, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol social concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea ca inculpatul să continue activitatea infracțională.

Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt întrunite cerințele art.1602Cod procedură penală. A arătat că nu există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate ar impieta asupra desfășurării procesului penal sau ar constitui un pericol pentru ordinea publică. S-a susținut în continuare că în mod greșit s- apreciat că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol social pentru ordinea publică pornind de la ideea că temeiurile arestării preventive se mențin în continuare.

Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.

În acest sens, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică a cerințelor impuse de art.1602din Codul d e procedură penală privind liberarea provizorie, cât și temeiurilor ce au determinat arestarea inculpatului.

În raport cu practica ei constantă, curtea reamintește că liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune presupune analiza atât a dispozițiilor art.1602Cod procedură penală ce reprezintă cadrul general al reglementării, cât și a temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive, pentru a se stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.

În cauză există indicii temeinice că inculpatul, împreună cu un alt inculpat, a recrutat, transportat și găzduit mai multe femei din județul V și din alte județe pe care le- transportat în Italia în vederea practicării prostituției, însușindu-și sumele de bani ce le obținea în urma acestei activități infracționale.

Curtea, observă de asemenea, că arestarea preventivă s-a făcut în baza art.148 lit.e și din Codul d e procedură penală și, până în prezent, nu s-a schimbat nimic din împrejurările avute în vedere la data arestării, existând în continuare indicii că inculpatul ar putea din nou să exercite presiuni asupra părții vătămate -.

În ce privește pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului, acesta rezultă din consecințele pe care infracțiune periculoasă de natura celor comise de recurent le propagă în mediul public, încălcând ordinea de drept.

În plus, pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate întrucât rezonanța faptelor nu s-a pierdut din conștiința cetățenilor, pe tot timpul detenției preventive de 2 luni.

Curtea apreciază, prin urmare, în acord cu prima instanță că temeiurile arestării inculpatului nu au dispărut, justificând și pe viitor arestarea sa preventivă, astfel că liberarea provizorie nu se impune.

Dispozițiile art.1602alin.2 Cod procedură penală reglementează situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, respectiv în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Așa cum s-a arătat mai sus, în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate.

Curtea apreciază așadar, nefondat recursul inculpatului și conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală îl va respinge ca atare.

Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 54/ din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la 125 lei cheltuieli judiciare statului, din care 25 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.:

Tehnored.:

2 ex.24.06.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Pitesti