Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 427/R/MF
Ședința publică din 19 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lână Curtea de Apel Pitești reprezentat de:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, declarat de, deținut în penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent recurentul inculpat G, asistat din oficiu de avocat în baza delegației depuse și avocat ales HG, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și HG procurorul, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat HG, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost arestat.
În cauză, s-a reține un act sexual oral, dar care nu este dovedit cu nicio probă, nu există pe corpul părții vătămate nicio urmă de violență care să ateste că s-a apărat cumva, că a fost strânsă de gură.
Nici martorii audiați în cauză nu au declarat că au văzut pe inculpat comițând această faptă.
Chiar dacă s-ar reține că a fost luată cu forța, nu este făcută dovada violului, în cel mai rău caz se poate reține tentativă.
Nu este făcută dovada pericolului public.
Deși s-au prelevat probe pentru stabilirea ADN-ului de pe materialul textil, nu s-a stabilit că ar aparține inculpatului.
Inculpatul are familie, are un copil minor.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au modificat. Din declarațiile martorilor coroborate cu declarația părții vătămate rezultă că, inculpatul a comis fapta pentru care este arestat și însăși prin natura acestei fapte, prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât prin violență, inculpatul a întreținut raport sexual oral cu partea vătămată care este minoră.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Avocat, solicită acordarea onorariului din oficiu, întrucât s- prezentat la instanță și a studiat dosarul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în temeiul art.160 Cod procedură penală raportat la art.3001Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G și a menținut această măsură.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că rin p. rechizitoriul nr.127/P/2009 din data de 11.06.2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost investit cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpatul
Din actul de sesizare a instanței a rezultat că inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, reținându-se că, în data de 25.03.2009, prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorei, în vârstă de 12 ani, de a se apăra, a întreținut un raport sexual oral cu aceasta.
Prin ordonanța nr.127/P/2009 din 26.03.2009 s-a dispus reținerea numitului G pe o perioadă de 24 de ore.
Prin ordonanța nr.127/P/2009 din 26.03.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui Prin încheierea nr.19/CC din 26.03.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Argeșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 26.03.2009 până la data de 23.04.2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită ulterior pe o perioadă de câte 30 de zile, până la data de 22.06.2009.
Din probele administrate până în prezent de organele de urmărire penală a rezultat că în cauză există suficiente date și indicii temeinice de natură să conducă la faptul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, în declarațiile sale (8-12, dosar urmărire penală), partea vătămată a arătat că, în ziua de 25 martie 2009, a fost acostată pe stradă de inculpat, după care a urcat în mașina în care acesta se afla alături de alți doi tineri, în persoana martorilor și, când la un moment dat, inculpatul a oprit autoturismul într-o zonă aflată în afara localității unde, după îndepărtarea celor doi martori, a forțat-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual oral. În declarații partea vătămată a arătat că raportul sexual a durat cam 10 minute și că a reușit să scape de acesta după ce i-a spus să-i dea drumul ca să-și satisfacă necesitățile fiziologice. Inculpatul a ajuns-o însă din urmă când partea vătămată încerca să se refugieze în curtea unor persoane din zonă. Acesta a tras-o de păr, a luat-o în brațe și cu forța a introdus-o în același autoturism, unde a încercat să continue practicarea aceluiași gen de violență.
În tot acest timp partea vătămată a țipat și a strigat după ajutor, ceea ce l-a determinat pe martorul să anunțe poliția, după cum a rezultat din procesul-verbal întocmit în acest sens (7, dosar urmărire penală).
Martorii și au confirmat, în declarațiile lor, că inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, propunere care nu a fost acceptată de aceasta din urmă. În cele din urmă, partea vătămată a cedat spunându-i că este de acord cu cele solicitate, dar "mai pe seară".
În declarațiile sale, partea vătămată a arătat că a recurs la această stratagemă crezând că va scăpa de inculpat. Aceiași martori au mai declarat că inculpatul le-a spus apoi că a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată, dar și faptul că după consumarea acestora au văzut-o pe partea vătămată fugind către sat.
La rândul ei, martora, în curtea căreia se refugiase partea vătămată, a confirmat în declarațiile sale (25-26, dosar urmărire penală) faptul că a observat momentul în care inculpatul a bruscat-o și a târât-o pe partea vătămată "ca și cum ai târî un lemn", în vreme ce aceasta din urmă țipa după ajutor.
Față de cele mai sus prezentate, instanța de fond a considerat că prin fapta sa, de o gravitate deosebită, apreciată ca atare și de legiuitor, inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, odată adusă la cunoștința publicului, fapta a stârnit o vie indignare în rândul comunității din care face parte atât inculpatul, cât și partea vătămată.
Datorită gravității faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că, în cauză, se mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt incidente și persistă condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f) Cod procedură penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, din atitudinea inculpatului, din datele referitoare la persoana părții vătămate care este minoră, în vârstă de 12 ani, existând temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși fapte asemănătoare sau ceilalți cetățeni ar privi această măsură drept o încurajare la asemenea fapte, reprezentând totodată și o lipsă de atitudine, de măsuri ferme din partea organelor îndreptățite, față de acest tip de fapte penale.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- În mod greșit s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, întrucât nu există probe care să confirme existența infracțiunii ce i se impută, și oricum în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
- Instanța a greșit cu prilejul adoptării soluției în cauză și anume aceea de menținere a arestării preventive, întrucât nu a luat în considerare datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv faptul că are o familie organizată și nu are antecedente penale.
Curtea constată că, recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Referitor la motivul de recurs ce vizează netemeinicia menținerii arestării preventive a inculpatului G, în mod corect a reținut tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în cursul urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală prin încheierea nr.19/CC/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa fiind mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Din probele administrate în cauză rezultă că există suficiente date și indicii temeinice de natură să convingă instanța despre faptul că inculpatul ar fi săvârșit fapta ce i se impută.
Astfel, din depozițiile părții vătămate rezultă că în ziua de 25 martie 2009 a fost acostată pe stradă de inculpat, după care a determinat-o să urce în mașina în care acesta se afla alături de alți doi tineri, în persoana martorilor și.
Ulterior, inculpatul a oprit autoturismul într-un loc aflat în afara localității unde, după îndepărtarea celor doi martori, a forțat-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual oral.
În declarații, partea vătămată a arătat că raportul sexual a durat cam 10 minute și că a reușit să scape de agresor invocând că trebuie să-și rezolve necesitățile fiziologice.
Încercând să fugă și să se ascundă în curtea unor persoane din zonă, inculpatul a ajuns-o din urmă și folosind violența a introdus-o în același autoturism, unde a încercat să întrețină raporturi sexuale cu victima.
În tot acest timp partea vătămată a țipat și a strigat după ajutor, fapt ce l-a determinat pe martorul să anunțe organele de poliție, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit în acest sens (7 din dosarul de urmărire penală).
De asemenea, martorii și au confirmat în declarațiile lor că inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, propunere care a fost respinsă de către aceasta din urmă.
Ulterior, la insistențele inculpatului, partea vătămată i-a spus că e de acord cu cele propuse, dar "mai pe seară".
Referitor la acest din urmă aspect, partea vătămată a relatat că a încercat să-l amăgească pe inculpat cu scopul de a scăpa de insistențele lui.
Totodată, martora, în curtea căreia se refugiase victima, a relatat că a văzut cum inculpatul a bruscat-o și a târât-o pe partea vătămată "ca și cum ai târî un lucru", timp în care aceasta țipa disperată după ajutor.
Față de cele expuse, curtea reține că în cauză există indicii convingătoare că inculpatul G este implicat în comiterea infracțiunii pentru care acum este cercetat, aspecte ce rezultă din probele mai sus evidențiate.
Articolul 5 paragraful 1 lit.c) din Convenția europeană a drepturilor omului permite arestarea unei persoane atunci când există motive neverosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului, curtea amintește că acesta rezultă și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul (infracțiune de viol), de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Curtea apreciază, prin urmare, în acord cu prima instanță, că temeiul arestării inculpatului nu a dispărut, fapt ce impune și pe viitor menținerea arestării preventive a acestuia.
Așa fiind, curtea apreciază nefondat recursul declarat de inculpat și conform art.38515pct.1 lit.b) Cod procedură penală îl va respinge ca atare, cu consecința obligării recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 125 lei cheltuieli judiciare statului, din care 25 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
