Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.451
Ședința publică din data de 19.06.2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL PRAHOVA
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.06.1979, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca fiind neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în mod nelegal a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Mai arată că instanța de fond a motivat încheierea atacată pe pericolul public concret pe care-l reprezintă grupul infracțional însă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este formulată doar de inculpatul, cu referire la condițiile pe care acesta le îndeplinește și circumstanțele sale personale, situațiile inculpaților din acest dosar fiind separate.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să se sustragă de la urmărirea penală, înainte de începerea acesteia și în mod nelegal instanța de fond motivează că dacă ar fi lăsat în libertate ar părăsi țara, aspect care ar rezulta din interceptările telefonice ale inculpaților aflate la dosar.
De asemenea arată că, inculpatul a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru trei considerente, prin declarația dată pe data de 12.06.2009 la acesta a retractat celelalte declarații date în calitate de învinuit și mai apoi de inculpat, cât și pe cea dată cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în sensul că a recunoscut faptele comise în anul 2007, a formulat chiar și un denunț pentru a beneficia de reducerea pedepsei.
Precizează că inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, nu poate zădărnici aflarea adevărului, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa sunt mai mici de 18 ani închisoare, a avut o poziție sinceră de recunoaștere, a conștientizat gravitatea faptelor sale, iar referitor la împrejurarea că nu a recunoscut comiterea infracțiunilor prin declarațiile date inițial arată că acestuia i-a fost frică și din acest motiv nu a recunoscut.
Referitor la circumstanțele sale personale arată că la dosar există înscrisuri din care rezultă că are o afacere, este administrator unic la această societate, realiza venituri cinstit, este singurul întreținător al familie, are 2 copii minori în întreținere, soția sa nu realizează venituri, astfel că în mod greșit se reține de prima instanță că nu ar fi făcut dovada deplină a stării de necesitate.
Totodată arată că, în anul 2005 inculpatul a fost diagnosticat cu hepatita B, în arest nici până la acest moment nu a fost văzut de un medic internist, deși soția sa a făcut demersuri în acest sens, sunt acte doveditoare la dosar, iar prin lăsarea sa în libertate ar putea să-și îngrijească atât sănătatea cât și familia.
Consideră că nu trebuie avut în vedere neapărat gravitatea faptelor comise ci și circumstanțele personale ale inculpatului, iar activitatea infracțională desfășurată de acesta este numai în anul 2007.
Mai arată că, într-adevăr este o cauză complexă, infracțiunile comise sunt grave, este un număr mare de inculpați dar prelungirile de arestare se fac global, iar starea de sănătate a inculpatului este precară, cu atât mai mult cu cât există învinuiți față de care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, iar lăsarea în libertate a recurentului cu obligarea sa de a nu părăsi localitatea ar fi o măsură care se poate lua și pentru egalitate de tratament.
Ba mai mult decât atât inculpatul cunoaște obligațiile care-i revin în situația în care va fi liberat provizoriu.
Față de toate acestea, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect reținându-se că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Mai arată că, rechizitoriul nu a fost completat, mai sunt de administrate probe care impun menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv.
Urmează a se avea în vedere și faptele comise, gravitatea acestora, perioada infracțională, frecvența acestui gen de infracțiuni, apartenența inculpatului la un grup infracțional, timpul scurt de la arestare și până în prezent, astfel că temeiurile care au impus luarea acestei măsuri sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Referitor la situația personală a inculpatului arată că aceasta nu a fost dovedită, iar societatea al cărei asociat unic este a fost înființată în luna februarie 2009 și a funcționat doar 2 luni.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, precizează că, la dosarul cauzei sunt înscrisuri și declarații pe proprie răspunderea privind situația precară a inculpatului, acesta este bolnav, iar concluziile formulate de procuror vizează prelungirea măsurii arestării preventive și nu liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el cunoaște dispozițiile art. 160 pr.penală, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, susținerile sale sunt reale, nu vrea să pericliteze ancheta penală, copii săi au nevoie de el, starea sănătății sale nu este bună, se simte rău din acest punct de vedere în arest, își câștiga existența cinstit prin firma pe care o are și care acum este în pierdere pentru că aceasta este perioada în care ar fi putut încheia cele mai multe contracte având în vedere obiectul de activitate.
De asemenea, arată că din anul 2007, el nu a mai fost cu ceilalți inculpați, pe unii dintre ei nici nu-i cunoaște, ba mai mult în sarcina lor se rețin fapte comise în anii 2008, 2009, a refuzat să plece din țară, familia sa a fost categoric împotriva acestui lucru, a făcut chiar denunț împotriva acelor persoane care l-au racolat în acest sens iar referitor la faptele sale și care sunt din anul 2007 el le-a recunoscut, făcându-se într-adevăr vinovat de comiterea acestora.
Cât privesc interceptările telefonice arată că, el nu are numerele de telefon ale inculpaților în agenda telefonului său care de altfel este încă la parchet pentru verificări și nu a luat legătura cu aceștia telefonic.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 160/8a alin.6 pr.penală rap. la art. 160/6 alin.1 și 2 pr.penală și disp. art. 160/2 alin.1 și 2 pr.penală s-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și a fost obligat acesta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut inițial situația de fapt pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză, pe care a expus-o pe larg. În esență, rezultă din aceasta că inculpatul împreună cu alte persoane cercetate în aceeași cauză au format un grup însă nu unul infracțional organizat cu o ierarhie predeterminată ci unul în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, care au avut tentative cât și acțiuni finalizate de extrageri de bani de la diferite -uri de pe raza orașelor B, Otopeni, prin intermediul unor instrumente electronice speciale concepute în acest sens.
A mai precizat instanța de fond că potrivit art. 1602alin. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte iar de asemenea potrivit disp. art. 5 pct.3 din, punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
In speță, a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia arestării preventive a inculpatului iar față de gravitatea faptelor penale comise de către inculpați precum și de posibilitatea reală că în măsura în care s-ar dispune liberarea provizorie a inculpatului, acesta să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor din cauză, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală este în curs, urmând a se proceda în continuare la audiere de părți vătămate și martori.
De asemeni, din analiza probelor dosarului, instanța de fond a apreciat că sunt indicii din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la efectuarea urmăririi penale, concluzie ce reiese din convorbirile telefonice purtate de cu ceilalți membrii ai grupului conform căreia aceștia urmau ca după sustragerea banilor din bancomate să părăsească teritoriul României.
In raport de cele arătate, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602alin.2 pentru C.P.P. a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât există motive verosimile de a se bănui că odată lăsat în libertate acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau a unor martori, avându-se în vedere faza incipientă a urmăririi penale.
Circumstanțele personale invocate de inculpat, în sensul că este unicul întreținător al familiei, are în întreținere doi copii minori iar soția sa nu realizează venituri, nu constituie motive de natură să ducă la concluzia că s-ar impune cercetarea sa la acest moment în stare de libertate, acestea fiind împrejurări circumstanțiale care vor fi avute în vedere la momentul judecării pe fond a cauzei și în eventualitatea aplicării unei pedepse.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a precizat în esență inculpatul că instanța de fond și-a motivat cererea în primul rând din punct de vedere al temeiurilor ce au determinat și poate să determine menținerea sa în stare de arest preventiv, nefăcând o analiză concretă a dispozițiilor ce reglementează cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Sub acest ultim aspect se menționează că a recunoscut infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză dând informații și despre ceilalți coparticipanți la activitatea infracțională, motiv pentru care nu s-ar putea reține că pus în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului. Referitor la convorbirea telefonică precizează inculpatul că aceasta nu există la dosarul cauzei.
A mai menționat inculpatul că în prezent situația familiei sale este una deosebită, soția și cei doi copii minori neavând practic venituri cu ce să se întrețină el fiind singurul întreținător al familiei care având această responsabilitate în ultimul an a înființat o societate comercială ce are ca obiect principal placări cu polistiren lucrări care se efectuează chiar în această perioadă a anului iar cu veniturile obținute ar putea să își întrețină familia.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate cât și sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 pr.penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare:
Este adevărată susținerea formulată de inculpat, prin apărător conform căreia instanța de fond în considerente a adus aminte cu lux de amănunte situația de fapt în care este cercetat inculpatul cât și temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia și a precizat totodată că acestea subzistă, însă aceste referiri nu au cum să influențeze legalitatea încheierii recurate ci cel mult să aducă unele critici pur teoretice din punct de vedere al conținutului său.
Se constată că instanța de fond a precizat că nu sunt întrunite art. 160/2 al.2 pr.penală, deoarece la dosarul cauzei sunt procese verbale ce redau convorbirile telefonice purtate de către coinculpatul atât cu inculpatul cât și cu alți membrii ai grupului, convorbiri din care se poate desprinde concluzia că aceștia ar încerca sau ar fi încercat să părăsească teritoriul României pentru a se sustrage răspunderii penale. Acesta este unul dintre elementele care împiedică punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar așa cum în mod just a reținut și tribunalul.
Inculpatul prin apărător a precizat că aceste convorbiri practic nu există. Curtea constată totuși că discuții privind părăsirea teritoriului României rezultă din mai multe convorbiri telefonice redate în procese verbale, cum sunt cele de la filele 204, 257, 330, 335, 361, - volumul II dosar de urmărire penală.
Pe de altă parte conform art. 160/8a alin.6 pr.penală, instanța poate respinge cererea atunci când constată că cererea este neîntemeiată.
Deși, nu s-a pronunțat expres totuși referirile la activitatea infracțională a inculpatului și la temeiurile care au determinat arestarea sa conduc curtea la concluzia că instanța de fond a avut în vedere acest text de lege atunci când a făcut respectivele aprecieri.
Curtea tocmai din acest punct de vedere apreciază că cererea inculpatului este nefondată, văzând activitatea sa infracțională ce s-a derulat pe parcursul a cel puțin un an de zile, activitate care a generat și cu ajutorul altor persoane retragerea unor sume de bani de la diverse bănci, prin intermediul -urilor, sume de bani de care persoanele ce le-au dobândit în mod cinstit au fost nevoite să nu se bucure în viața lor de zi cu zi.
A mai invocat inculpatul situația personală a familiei sale, formată din soție și doi copii minori, care fără sprijinul său nu mai are niciun venit, situația care însă nu este de o gravitate ce ar putea conduce la admiterea cererii sale, astfel cum a reținut și instanța de fond.
De asemenea a mai fost invocată și starea sa de sănătate care însă nu este una deosebit de precară iar dacă ar fi așa, conform art. 303 pr.penală s-ar putea dispune suspendarea procesului penal.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este perfect temeinică și legală motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.06.1979, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul -inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./19.06.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
