Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 445/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 445
Ședința publică din data de 19.06.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul, domiciliat in B, str. - Nord,.2..7,.27, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 105/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent, împotriva sentinței penale nr. 184/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care s-a respins cererea de revizuire, cu privire la sentința penală nr. 926/1996 pronunțată de Judecătoria Buzău.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul revizuent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, dat fiind faptul că atât instanța de apel, cât și instanța de fond au reținut corect că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394
C.P.P.CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost respinsă cererea formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 926/1996 pronunțata de Judecătoria Buzău.
A fost obligat revizuentul la 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a avut în vedere că petentul a solicitat revizuirea sentinței penale mai sus menționate, invocând neregularitatea actului de sesizare a instanței, în sensul că rechizitoriul nu a fost confirmat de către primul-procuror al unității de parchet care a dispus trimiterea in judecată.
Prin sentința penala nr. 926/1996 pronunțata de Judecătoria Buzău inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzuta de art. 239 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 71 si 64 Cod penal. Sentința a rămas definitiva prin respingerea apelului potrivit deciziei 622/1997 a Tribunalului Buzău și a recursului prin decizia nr. 300/1998 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Prima instanța a reținut ca dispozițiile art. 394 alin.1 lit a-e Cod procedură penală prevăd în mod expres și limitativ cazurile de revizuire, în timp ce situația invocata de către revizuient nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuentul.
Prin cererea de apel revizuentul nu menționat motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute in vedere la exercitarea caii de atac.
Printr-un memoriu separat apelantul a criticat sentința, susținând că redeschiderea procesului se poate face numai prin instituția revizuirii, iar la stabilirea cazurilor de revizuire s-a avut in vedere producerea unei erori judiciare, in aceasta categorie intrând și frauda procesuală. In cauza de față, frauda procesuala ar consta în faptul că rechizitoriul prin care a fost trimis in judecată nu a fost confirmat de către primul-procuror al parchetului care a efectuat cercetările.
Prin decizia penală nr. 105/5.05.2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul, împotriva sentinței penale nr.184/26.02.2009 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul penal nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penala nr. 926/23.05.2006 pronunțata de Judecătoria Buzău inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, dispunându-se executarea pedepsei prin privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Buzău prin decizia penala nr. 622/1997.
Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs de către inculpat, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 300/1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Potrivit art. 394 Cod procedură penala hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penala, cat și cu privire la latura civila.
Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei, când un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere sau când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Din interpretarea judicioasa a dispozițiilor de mai sus compară concluzia ca revizuirea este un mijloc procesual prin care sunt remediate erori de judecată, puse in evidență de descoperirea ulterioară a unor fapte, împrejurări ori situații care pun in lumina nelegalitatea ori netemeinicia sentinței pronunțate. Aceste fapte, împrejurări ori situații nu au fost cunoscute de către instanțele care au judecat definitiv cauza și, în consecința, nu se regăsesc în materialul probator administrat.
Revizuirea privește o greșeala de judecată, iar nu o simplă eroare de procedură, greșeală de judecată care pune in evidență nelegalitatea ori netemeinicia soluției definitive si care este de natura a determina pronunța unei hotărâri diametral opuse. Astfel, în caz de condamnare, eroarea de judecată întemeiată pe descoperirea unor fapte, împrejurări ori situații necunoscute anterior, trebuie sa fie aptă să conducă la pronunțarea achitării sau încetării procesului penal.
Eroarea învederată de către revizuent nu are o asemenea relevanță, iar pe de alta parte nu este prevăzuta în cazurile de revizuire, enumerate in mod limitativ de către dispozițiile art. 394 Cod procedura penala.
Cazurile de revizuire sunt în mod strict reglementate de lege si nu pot fi extinse, prin interpretare, de către instanțele judecătorești, la alte situații neprevăzute.
Împrejurarea că rechizitoriul prin care revizuentul a fost trimis in judecată penală și condamnat definitiv nu a fost confirmat de către primul procuror al unității de parchet, nu face parte dintre cazurile limitativ prevăzuta de dispozițiile codului d e procedura penala, așa încât cererea de revizuire s-a apreciat ca inadmisibilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul revizuent, care prin memoriu separat critică soluțiile adoptate învederând faptul că motivul cererii formulate îl constituie împrejurarea că instanța de control judiciar, Curtea de APEL PLOIEȘTI nu s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unor cazuri de casare, situație care conduce la existența unei fraude procesuale, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. 1 lit. d pr.pen.
Precizează revizuentul că instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire trebuia ca mai întâi să o verifice sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor formale în care poate fi exercitată această cale de atac, fără a cerceta în vreun fel fondul cauzei.
Instanțele de fond au apreciat cu privire la fondul cauzei atunci când au pronunțat hotărârile atacate și ca atare, având în vedere și decizia nr. LX/2007 pronunțată de ÎCCJ, apreciază recurentul se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de admitere în principiu, considerând că suntem în prezența unei erori de procedură.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și din oficiu conform art.3859(3) pr.pen. în limita motivelor de casare prev. de art.3859alin.1 pr.pen. constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Codul d e procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În consecință, în mod corect prima instanță a procedat la analiza regularității motivului de revizuire invocat, respectiv neconfirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului și, apreciind că acesta nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394.pr.pen., în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 3 teza a II-a pr.pen.a pronunțat o sentință prin care a respins cererea. A respectat sub acest aspect instanța decizia nr. LX/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casție și Justiție.
Considerentele pentru care a fost pronunțată această soluție sunt conforme dispozițiilor legale, motivul invocat, și anume acela al neconfirmării rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, neîncadrându-se de altfel în cazurile expres și limitativ reglementate de art.394 pr.pen. Mai mult, la epoca la care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu pentru soluționarea acțiunii penale pusă în mișcare împotriva inculpatului, confirmarea rechizitoriului procurorului de către prim procurorul parchetului nu era necesară, dispozițiile art. 264.pr.pen.Cod Penal, în forma în vigoare la 30.06.1995, neimpunând această obligație. De aceea, nici pretinsa fraudă procesuală nu poate fi reținută, aceasta neexistând, instanța fiind în mod legal sesizată.
Din considerentele expuse, apreciind ca nefondat recursul declarat, Curtea urmează a-l respinge în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat, domiciliat in B, str. - Nord.2..7,.27, jud. B, împotriva deciziei penale nr.105/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 184/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
a
Grefier,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de grefier șef secție
Red /tehn. - /
2 exemplare/29.06.2009
f- Judec.
a-- Tribunalul Buzău
jud. apel ,
operator de date cu caracter
personal 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
