Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.-/2009 DECIZIA PENALĂ NR.490/
Ședința publică din 24 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata(fiica lui și a lui, născută la 07 Mai 1972)în prezent deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurenta-inculpată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurenta-inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală, avându-se totodată în vedere că este infractor primar, până la această dată nu reieșit cu certitudine vinovăția inculpatei, precum și faptul că starea de arest este o stare de excepție, iar starea de libertate este o stare de normalitate. Totodată,precizează că are patru copii minori în întreținere, iar perioada în care aceasta a stat în arest preventiv este o perioadă suficientă pentru a-și atinge scopul pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică încheierea atacată. Probatoriul administrat până în prezent a dovedit participarea inculpatei la săvârșirea faptei reținute în sarcina acesteia, astfel că se impune în continuare menținerea în stare de arest preventiv.
Recurenta-inculpată,personal, în stare de arest preventiv, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta și solicită judecarea ei în stare de libertate, cu precizarea că nu mai săvârșit până în prezent infracțiuni.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petenta, fiica lui și, născută la 07.05.1972, domiciliată în com. sat Capul, jud. A, cu reședința în com. sat, jud. A, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Colibași.
A fost obligată petenta la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 162/03.07.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș s-a dispus, în baza art. 42 rap. la art. 39 alin.1 coroborat cu art. 160 ind. 6.pr.pen. declinarea competenței de soluționare a cererii de eliberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, în favoarea Tribunalului Argeș, întrucât, între timp, a fost pronunțată o soluție pe fond în cauză, cerere pe care a reiterat-o apoi în fața tribunalului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de cererea depusă de inculpată, tribunalul a apreciat-o ca nefiind fondată, întrucât, deși formal, a considerat că sunt îndeplinite disp.art.160 ind.2 alin.1 și 2.pr.pen. s-a constatat că se mențin în continuare temeiurile ce au dus la luarea față de inculpată a măsurii arestării preventive.
Tribunalul a mai statuat în considerentele exprimate că liberarea provizorie este doar o vocație pentru inculpată, lăsată la aprecierea instanței și nu un drept al acesteia.
În legătură cu această apreciere, tribunalul a arătat că inculpata prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, având în vedere modul de operare al acesteia, împrejurările în care au fost comise faptele, în public, și condițiile în care aceasta a ajutat-o pe cealaltă inculpată să sustragă și apoi să ascundă suma de bani însușită, după care, împreună cu această inculpată, au declarat în fața organelor de urmărire penală o altă identitate pentru a îngreuna mersul anchetei.
Față de cele arătate, în baza art. 160 ind. 8 alin.6 pr.pen. tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petenta, pe care a obligat-o la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și admiterea cererii sale de liberare provizorie, având în vedere pe de o parte faptul că nu rezultă cu certitudine vinovăția sa în această cauză, iar pe de altă parte situația că menținerea stării de arest este excepția, iar starea de libertate este regula, având în vedere și faptul că are 4 copii în întreținere, iar perioada în care a executat până în prezent detenția preventivă este suficientă pentru ca această măsură să-și atingă scopul.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod pr.penală, curtea reține următoarele.
În legătură cu prima critică, vizând faptul că în cauză nu sunt suficiente probe de vinovăție, aceasta nu poate fi primită nu numai pentru faptul că nu este circumscrisă obiectului cauzei, identificată numai cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dar și pentru că în cauză a și fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță a acestei inculpate la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art.26 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și e Cod penal, și de art.293 alin.1 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ceea ce demonstrează că în cauză nu sunt numai presupuneri cu privire la activitatea infracțională a inculpatei, dar și evidente certitudini având în vedere probele în baza cărora s-a dispus această condamnare.
Cu referire la celelalte critici, vizând faptul că judecata are loc, de regulă, cu inculpați în stare de libertate și nu în stare de arest, așa cum se derulează în această cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpata nu are antecedente penale și are 4 copii minori în întreținere, iar perioada de detenție de până acum a fost suficientă, aceste motive nu pot fi primite pentru considerentul de esență că în cauză, în mod corect s-a apreciat de către tribunal, că date fiind împrejurările în care au fost comise faptele reținute în sarcina sa, cooperarea infracțională cu o altă coinculpată, rezoluțiuni infracționale repetate, se impune menținerea în continuare a stării de arest și nu punerea sa în libertate, având în vedere gravitatea unor asemenea fapte.
Aceasta, deoarece liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatei chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 Cod pr.penală, ci o facultate a instanței, existând întotdeauna o apreciere de către instanță asupra oportunității sau nu a liberării provizorii, așa cum rezultă din formula înserată în dispozițiile art.1602alin.1 Cod pr.penală "se poate acorda".
Or, liberarea provizorie este asimilată chiar unei măsuri preventive așa cum se precizează implicit prin prevederile art.136 alin.2 Cod pr.penală, în care se arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Însă, acest scop al măsurilor preventive se subsumează scopului procesului penal prevăzut de art.1 Cod pr.penală, în care se arată că procesul penal trebuie să contribuie, printre altele, și la prevenirea infracțiunilor, prevenire care în opinia curții, dată fiind gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, așa cum au fost arătate mai înainte, poate avea loc la acest moment numai prin privarea de libertate, neimpunându-se în consecință a se lua în considerare și celelalte criterii invocate vizând persoana inculpatei și anume faptul că nu are antecedente penale, că are minori în întreținere și că detenția până la acest moment și-ar fi atins scopul.
Așa fiind, cum aceste critici nu pot fi reținute pe considerentele expuse și cum nu mai există nici alte motive care, invocate din oficiu, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.315 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpată, pe care o va obliga, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui și a lui, născută la 07 mai 1972), în prezent deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
28.07.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
