Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 491/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.491/
Ședința publică din 24 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
D. I. T - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații(fiul lui și al lui, născut la 27 Aprilie 1981),(fiul lui și al lui, născut la 13 Februarie 1988),(fiica lui și a lui, născută la 17 1974)și(fiul lui G și al lui, născut la 22 Mai 1982)în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați și, personal, ambii în stare de arest preventiv și asistați de avocat ales, recurenta-inculpată -, personal, în stare de arest preventiv și asistată de avocat ales și recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales .
Procedura,legal îndeplinită.
Curtea acordă posibilitatea avocaților să ia legătura personal cu recurenții-inculpați.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, precizând că pericolul concret nu este dovedit în cauză, inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală, astfel că nu au cum să influențeze părțile sau să zădărnicească aflarea adevărului. Cu privire la inculpatul solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că acesta are studii superioare, are o firmă de închiriat autoturisme care își derulează activitatea și în prezent.
Cu privire la inculpatul solicită ca instanța să aibă în vedere faptul circumstanțele sale personale, respectiv că este angajat, are un copil în vârstă de 3 luni, precum și faptul că se află în continuarea studiilor.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea acestuia în stare de libertate cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive și nu există indicii că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Totodată, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului și poziția procesuală la cercetarea penală, fiind singurul cu opoziție sinceră, singurul care a recunoscut faptele, aspecte reținute și de organele de urmărire penală.
Apreciază că cele 2-3 luni de zile de arest preventiv sunt suficiente pentru a nu mai constitui pericol social și, totodată, apreciază că în cauză trebuie să existe egalitate de tratament.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurenta-inculpată -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu justifică în continuare privarea de libertate.
Mai arată apărătorul inculpatei că, din multitudinea de volume de urmărire penală, numai un singur volum privește pe clienta sa, respectiv vol.63.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul,pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținându-se încheierea atacată ca legală și temeinică, măsura arestării preventive inculpaților fiind pe deplin justificată, având în vedere infracțiunile grave reținute în sarcina acestora și numărul mare de părți vătămate, peste 298 de persoane și cu un prejudiciu cauzat de peste 18 miliarde de lei.
Recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate,precizând că a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de anchetă.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate precizând că nu știa că face ceva ilegal.
Recurenta-inculpată, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Penală a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Totodată, în baza dispozițiilor art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, (fost ), -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, iar n baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.37D/P/2007/18.06.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Piteștia dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.279 rap. la art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit. din Legea nr.279/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.288 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.279 rap. la art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit. din Legea nr.279/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 rap. la art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 rap. la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.42 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal; (fost ), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În cauză au mai fost trimiși în judecată în stare de libertate alți 13 inculpați pentru săvârșirea unor fapte similare, iar dosarul are termen de judecată la data de 03.09.2009.
În esență, actul de sesizare al instanței a reținut că inculpații trimiși în judecată în stare de arest preventiv împreună cu alți inculpați s-au constituit într-un grup infracțional, cu intenția de a săvârși mai multe fapte penale.
Inculpații, -., și și-au propus să procure fraudulos sume importante de bani într-un timp foarte scurt, prin devalizarea posesorilor de acțiuni la DEPOZITARUL CENTRAL prin mijloace frauduloase.
În realizarea scopului propus aceștia au contactat pe inculpatul, care lucrase până în luna februarie 2007 la DEPOZITARUL CENTRAL și, ulterior, el i-a atras în grupul infracțional organizat pe inculpații, și a, care aveau calitatea de operator-calculator la DEPOZITARUL CENTRAL, spre a le procura pe calculator și a constata care dintre cetățenii din baza de date au un număr mai mare de acțiuni, care este valoarea aproximativă a acestora și datele de stare civilă ale celor vizați.
În urma serviciilor făcute, cei care aveau calitatea de angajați la DEPOZITARUL CENTRAL primeau sume de bani, care variau în ceea ce privește cuantumul, în raport cu numărul mai mare sau mai mic al acțiunilor pe care le dețineau investitorii ce urmau a fi devalizați.
Inculpații au recurs și la o altă cale de a obține extrase de cont și liste cu coduri confidențiale, întocmind acte de identitate false pentru acționarii ce urmau a fi înșelați, pe care le anexau la o cerere semnată în numele persoanei vizate, mai atașau o chitanță că au plătit taxă cerută pentru eliberarea documentelor de tranzacționare, după care expediau aceste acte prin poștă la unitatea depozitară și solicitau să li se schimbe în baza de date domiciliul, pe adresa B,- ori 100, sector 6, cerând totodată să le fie expediate, tot prin poștă, actele de tranzacționare la noua adresă.
Tribunalul a precizat că la adresa din- locuia inculpatul, care prin căsătorie și-a schimbat numele în, iar la nr.100 locuia un vecin al lui, care îl rugase să îi oprească această corespondență și să i-o înmâneze, întrucât între timp el vânduse casa.
După tranzacționare, banii ar fi urmat să fie virați într-un cont bancar sau expediați prin mandat poștal investitorului, dar pentru că banii ar fi ajuns la cel pe care îl înșelaseră, a trebuit ca inculpații să deschidă conturi bancare, cu procuri false și cu acte de identitate false.
grupului infracțional, inculpații și, cu ajutorul unor persoane neidentificate însă, au realizat acte de identitate cu datele de stare civilă ale persoanei ce urmau să i se tranzacționeze fraudulos acțiunile, dar cu fotografia celui care trebuia să deschidă contul bancar și să ridice banii.
Grupul infracțional a înșelat un număr de 303 persoane care locuiesc în diferite regiuni ale țării, cu suma totală de 1.878.841,48 lei/RON.
Inculpații, astfel organizați, au comis aceste infracțiuni în perioada cuprinsă între vara anului 2006 și 23 iulie - 1 august 2007.
Tribunalul Argeș, prin încheierea nr.43/CC din 27 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, definitivă prin încheierea nr.48/R din 29 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de 29 zile, începând cu 27.05.2009 până la 24.06.2009 inclusiv. Prin încheierea pronunțată de instanța de recurs s-a dispus arestarea preventivă inculpaților, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor.
În cauză s-a reținut de tribunal că există indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestor inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În continuare, tribunalul a arătat că potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța, legal sesizată, trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Tribunalul, procedând la termenul de judecată din 21 iulie 2009 la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, menționate mai sus, a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, acestea reieșind din amplul material probator administrat în faza urmăririi penale.
De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f) Cod procedură penală în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art.148 Cod procedură penală prin raportare la normele legii fundamentale, dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, în raport de circumstanțele faptelor și de atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, s-a precizat că în dreptul nostru sunt prevăzute pedepse de până la 20 ani închisoare pentru infracțiunile presupus a fi săvârșite de către inculpați, care, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă.
Este adevărat - susține tribunalul - că numai gravitatea faptelor nu poate fi considerată, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, soldate cu prejudicierea unui număr foarte mare de părți vătămate.
S-a invocat de către inculpați împrejurarea că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată sunt presupus a fi săvârșite din anul 2006, iar până la momentul propunerii de arestare, mai 2009, a trecut o perioadă lungă de timp, așa încât nu se mai poate vorbi de existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în stare de libertate a inculpaților.
Tribunalul a apreciat însă ca fiind real faptul că pericolul concret are o existență legată de timp, de regulă curgerea timpului ducând la limitarea pericolului până la dispariție, dar cu privire la acest aspect jurisprudența CEDO a statuat că un criteriu important în aprecierea pericolului concret îl reprezintă modul în care cazul a fost instrumentat de către autoritățile judiciare.
În speța de față s-a constatat astfel că activitatea prezumat infracțională a fost demarată în anul 2006 și s-a cristalizat în timp sub aspect probator la mai multe acte materiale, cauza fiind foarte complexă, dovedindu-se în urma amplelor cercetări, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională și, de asemenea, implicarea a 226 de persoane păgubite prin metodele folosite de inculpați, ceea ce justifică, în opinia instanței, prelungirea în timp a activităților de urmărire penală.
Legea națională - menționează tribunalul - nu prevede însă un termen limită de efectuare a activităților de urmărire penală, iar pentru opinia publică, lezarea ordinii de drept apare ca actuală în momentul în care află de asemenea faptă și nu de la data efectivei comiteri a acesteia, care coincide în speță cu momentul în care au fost dispuse măsurile preventive cu privire la inculpați.
S-a reținut, totodată, că etapa de investigare a infracțiunilor, desfășurată pe mai mulți ani, este specifică acestui tip de cauze deoarece activitățile ilicite, de regulă, sunt înfăptuite în mod conspirat, cu scopul principal de obținere a unor venituri în mod ilegal la cote deosebit de ridicate, așa încât organele judiciare trebuie să analizeze temeinic toate informațiile pe care le dețin pentru a avea convingerea că activitățile intră sub incidența legii penale, iar datele strânse sunt apte a fundamenta o propunere de arestare preventivă.
S-a mai invocat de asemenea de către inculpați împrejurarea că au copii minori în întreținere, probleme familiale, nu posedă antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, solicitând pentru aceste considerente înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de drepturi.
Cu referire la acest aspect, tribunalul a motivat că la alegerea unei măsuri preventive, conform dispozițiilor art.136 Cod penal, instanța trebuie să aibă în vedere și elementele ce particularizează persoana inculpatului, însă tot potrivit acestui text de lege urmează a se ține seama de gravitatea faptelor reținute.
Așa fiind, față de acest din urmă aspect, tribunalul a apreciat că elementele de ordin personal invocate de inculpați nu au importanță covârșitoare în raport de gravitatea faptelor imputate acestora - relevată de limitele maxime ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, de modalitatea concretă în care s-a acționat, numărul mare de persoane implicate, scopul urmărit de inculpați - de obținerea unor venituri consistente fără muncă, prin înșelarea unui număr mare de persoane, astfel că nu se impune adoptarea unei alte măsuri preventive, față de inculpații-arestați.
Ca atare, față de cele arătate, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar la acest moment procesual se impune menținerea măsurii arestului preventiv deoarece subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, motiv pentru care au fost respinse implicit cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, care critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:
Astfel, inculpații și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere, pe de o parte, faptele reținute în sarcina lor, în sensul că pericolul concret nu este dovedit în cauză, inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală și nu au cum să influențeze aflarea adevărului, iar pe de altă parte, arătând că instanța trebuie să ia în considerare în evaluarea măsurii preventive și persoana fiecăruia, ambii inculpați aflându-se în continuarea studiilor, au un loc de muncă, inculpatul având și un copil în vârstă de 3 luni și, în consecință, și sub acest aspect al circumstanțelor personale sau familiale se impune judecarea în stare de libertate.
Inculpatul solicită, de asemenea, casarea încheierii și cercetarea sa în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive și nici nu există indicii că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, invocând totodată și recunoașterea faptei, de asemenea faptul că deja are o durată de arest preventiv de circa 2-3 luni de zile, la care adaugă și împrejurarea că ar trebui să existe egalitate de tratament juridic în sensul punerii sale în libertate, stare în care se află și alți inculpați în această cauză.
Inculpata susține și ea casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu justifică în continuare privarea de libertate, aceasta cu atât mai mult cu cât din multitudinea volumelor de urmărire penală numai un singur volum privește activitatea sa infracțională, activitate mult mai restrânsă comparativ cu a altor inculpați.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, critica comună vizând, în esență, faptul că nu se mai mențin temeiurile inițiale ale arestării preventive dispuse în această cauză împotriva recurenților-inculpați și că s-ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, cum este măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara sau revocarea acestei măsuri, nu poate fi primită întrucât, în opinia curții, la fel ca și în susținerea tribunalului, temeiurile care au determinat arestarea și anume cele prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală subzistă și în acest moment, având în vedere atât jurisprudența națională în materie, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului despre care face vorbire și tribunalul în motivarea sa nuanțată.
De altfel, existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă implicit din presupusa activitate infracțională a inculpaților descrisă detaliat în actul de sesizare al instanței, o activitate infracțională de grup, de un deosebit pericol social, afectând economiile multor posesori de acțiuni prin tranzacționarea fraudulos a acestor acțiuni, fără știința investitorului, ceea ce a condus la înșelarea a 303 persoane care locuiesc în diferite regiuni ale țării, cu suma totală de 1.878.841,48 lei, astfel de presupuse infracțiuni sever pedepsite de lege și un astfel de rezultat dăunător atât de mare determinând, în consecință, luarea măsurii extreme a arestării preventive.
Față de o atare gravitate a faptelor reținute în sarcina inculpaților, curtea consideră, ca și tribunalul, că pericolul concret pentru ordinea publică, în lumina jurisprudenței naționale, așa cum s-a arătat mai sus, trebuie să fie privit atât prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dar și prin rezultatul dăunător concretizat într-o pagubă foarte mare și cu foarte multe părți vătămate, la care se adaugă și reacția particulară a comunității, a stimulării temerii colective că organele îndreptățite de lege nu ar lua măsuri eficiente și ferme pentru a preveni săvârșirea unor asemenea fapte, dacă astfel de persoane ar fi puse în libertate, din această perspectivă pericolul concret pentru ordinea publică menținându-se și la acest moment.
Ca atare, cum temeiurile inițiale ale arestării se mențin, curtea constată că în mod corect tribunalul a făcut sub acest aspect aplicarea prevederilor art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
În consecință, dacă aceste temeiuri se mențin, ele nu mai pot fi apreciate că pot fi schimbate pentru a fi incidentă instituția înlocuirii măsurii arestării preventive și nici nu pot fi considerate că nu există pentru a fi incidentă instituția revocării măsurii arestării preventive, astfel că în mod corect, sub acest aspect, variantele de apărare - niciun caz circumscrise ca și cereri distincte cum a considerat tribunalul prin încorporarea lor în dispozitiv - nu pot fi primite.
De asemenea, faptul că inculpații își recunosc explicit sau implicit activitatea infracțională nu pot fi considerate ca și aspecte relevante în privința menținerii sau nu a arestării preventive cu care a fost investită instanța și care constituie obiectul prezentei judecăți, o atare poziție a inculpaților urmând a fi valorificată eventual la sfârșitul cercetării judecătorești, pe fondul cauzei.
Nici cele invocate cu privire la circumstanțele personale sau familiale, așa cum au fost arătate mai sus, nu se circumscriu obiectului prezentei cauze, acestea urmând a fi valorificate tot cu ocazia fondului cauzei.
Totodată, dată fiind complexitatea acestei cauze, numărul mare de participanți, activitatea extrem de periculoasă a inculpaților vizând presupusele fapte pentru care se aduce atingere gravă avutului particular ocrotit de lege, toate acestea conduc la concluzia că pentru realizarea scopului măsurilor preventive dispuse în această cauză, durata de până în prezent de circa 2-3 luni a arestării preventive, nu este suficientă, așa cum susține apărarea.
În fine, nu poate fi reținută nici critica vizând o egalitate de tratament ce s-ar impune în cauză, întrucât alți inculpați în această cauză, pentru activități asemănătoare, sunt cercetați în stare de libertate deoarece, în aprecierea menținerii arestării preventive, la fel ca și la momentul luării măsurii arestării preventive, instanța are în vedere activitatea infracțională distinctă pe fiecare inculpat, raportată la faptele presupus săvârșite de aceștia, ce nu poate fi identică cu activitatea infracțională presupusă a celorlalți inculpați, chiar dacă, uneori, încadrările juridice pot fi similare.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care, invocate din oficiu, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre recurenții-inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și al lui, născut la 27 aprilie 1981), (fiul lui și al lui, născut la 13 februarie 1988), (fiica lui și a lui, născută la 17 1974) și (fiul lui G și al lui, născut la 22 mai 1982), în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții-inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
