Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.489/
Ședința publică din 24 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul(fiul lui și al lui, născut la 27 Mai 1983)- Penitenciarul Colibași)în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat, potrivit delegației de substituire a avocatului ales și avocatul din oficiu.
Procedura,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocatul din oficiu solicită se lua act că răspuns pentru recurentul-inculpat, urmând să-i înceteze delegația prin prezentarea apărătorului ales al recurentului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, judecarea acestuia în stare de libertate,apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar altele noi nu au apărut.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind legală și temeinică încheierea atacată, precum și faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru o infracțiune deosebit de gravă cu un impact negativ asupra societății.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 400/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. 1 Cod penal. constând în aceea că, la data de 08.08.2008, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei, de 53 de ani din comuna, jud. A, mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, survenit în aceeași zi.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Argeș prin încheierea nr. 60/CC pronunțată la data de 15.08.2008 în dosarul nr-, reținându-se că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Tribunalul a reținut că, în speță, este îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod de procedură penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta care îi este imputată, aceasta rezultând din: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și planșă foto, procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza autorizației instanței nr. 67/2008, raportul de constatare bio-criminalistică genetică (ADN), declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico-legală nr. 179/B/2008, raportul de constatare tehnico-științifică pentru detectarea comportamentului simulat, fișa de cazier judiciar și din celelalte date și acte aflate la dosarul cauzei.
Împrejurarea că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili care este cauza morții nu este de natură a înlătura existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii la care am făcut referire mai sus.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret pentru ordinea publică, fără să fie confundat cu pericolul social al infracțiunii, poate fi analizat din perspectiva gradului de pericol social al infracțiunii presupus a fi comisă, așa cu prevăd și dis part 136 alin 8 Cod pr pen care arată criteriile în funcție de care se alege o măsură preventivă.
Instanța a apreciat că gravitatea deosebită a faptei presupus a fi săvârșită de inculpat este suficientă pentru a contura concluzia că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolului pentru ordinea publică nu constă doar în temerea că, odată pus în libertate inculpatul ar comite fapte penale ci și în aceea că ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
De altfel jurisprudența CEDO a statuat că prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie.
Pentru toate aceste considerente instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de revocare, potrivit disp art 139 alin 2 Cod pr pen, revocarea se poate dispune în cazul în care măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
În speță s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și totodată, din cele mai sus expuse subzistă temeiurile care au dus la adoptarea acestei măsuri, aspecte față de care cererea de revocare apare ca nefondată așa încât corect a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpat, criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că se impune lăsarea sa în libertate, că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar altele noi nu au apărut.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385/9 cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
În speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că, prin rechizitoriul nr. 400/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpatul a fost trimis in judecată in stare de arest preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
Potrivit actului de acuzare, curtea reține că, la 08.08.2008 inculpatul a lovit cu picioarele, de mai multe ori, pe victima, provocându-i decesul.
La luarea măsurii arestării preventive s-au constatat întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză sunt probe temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută și pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 300/2 rap.la art. 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Or, în cauză, curtea constată că, se mențin intru totul temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, impunându-se menținerea.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea in libertate a inculpatului sa prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, con fart 148 lit. f Cod procedură penală, este desigur adevărat că, pericolul pentru ordinea publică nu se confunda cu pericolul social ca trăsătura esențiala a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă insă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcuta abstracție de la gravitatea faptei de omor, sub aspectul căreia a fost trimis in judecata inculpatul. În acest caz, existența pericolului public, poate rezulta, intre altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică, in urma comiterii unor astfel de infracțiuni și chiar de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către inculpat sau alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor fapte infracționale.
Probele și indiciile temeinice in speță sunt: declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor și expertiza întocmită în cauză.
În conformitate cu art. 5 din Convenție si art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile, că s-a săvârșit o infracțiune, sau există motive temeinice de a se crede in posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertățile cetățenilor, precum și desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat si in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și al lui, născut la 27 Mai 1983) - Penitenciarul Colibași ) în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. dr.
Grefier,
Tehnored.
3 ex/ 28 iulie 2009
jud. fond.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
