Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 514/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr.426 din 20.06.2009 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, deținut în Arestul IPJ M, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat din cadrul Baroului C și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că, condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate, respectiv pentru faptele reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate s-ar sustrage de la anchetă și că ar încerca influențarea vreunui martor sau a unei părți vătămate sau că ar încerca săvârșirea altor infracțiuni, aspecte reținute și de instanța de fond. Deși tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. a apreciat că liberarea sub control judiciar a inculpatului nu se justifică raportat la natura presupusei fapte și la gravitatea ei, ce constă în deținerea fără drept a unei arme de foc și încercarea de aoc omercializa. Inculpatul a recunoscut că a avut discuții telefonice cu cei doi inculpați, însă nu a avut niciodată arma, obiect care se află în Spania.
În ce privește infracțiunea prev. de art.323 alin.1 Cod penal arată că n-a fost administrată probațiunea în acest dosar.
Apreciază că se impune admiterea cererii și pentru ca inculpatul să beneficieze de egalitate de tratament având în vedere că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate. Lipsa antecedentelor penale, existența unui domiciliu stabil și a unei familii trebuie reținute în favoarea inculpatului și să se țină seama de aceste aspecte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Soluția pronunțată de instanță are la bază o judicioasă apreciere a probelor existente la dosarul tribunalului, lăsarea în libertate a recurentului oferind posibilitatea influențării urmăririi penale, respectiv a martorilor ce urmează a fi ascultați.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că și instanța de fond a reținut că inculpatul n-ar zădărnici aflarea adevărului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile ce i se vor stabili.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală nr.426 din 14 august 2009, în baza art.1602proc.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 23.09.1981 în B M, aflat în Arestul IPJ M, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.331/20.06.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea formulată în prezenta cauză, inculpatul a solicitat a fi liberat provizoriu sub control judiciar arătând că sunt întrunite cerințele prev.de art.1602proc.pen.în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetat nu depășește 18 ani închisoare, nu este recidivist, și a avut un comportament corespunzător până la acest moment, neprezentând pericol social.
Prin încheierea penală nr. 331 din 20 iunie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile (20 iunie 2009 - 18 iulie 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținându-se, în esență, faptul că există indicii temeinice în sensul că în perioada martie - aprilie 2009 acesta a deținut fără drept o armă de foc (un ) pe care a încercat să îl comercializeze. Prin urmare, există indicii temeinice care justifică presupunerea că acesta a comis infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 366 din 16 iulie 2009 aceleiași instanțe s-a prelungit cu 30 de zile durata arestării preventive a acestui inculpat (19 iulie 2009 - 17 august 2009), iar prin încheierea penală nr. 425 din 14 august 2009 Tribunalului Maramureșs -a prelungit pe o nouă perioadă de 30 de zile durata arestării sale preventive (18 august 2009 - 16 septembrie 2009 inclusiv). În această din urmă încheiere s-a reținut faptul că la dosar există indicii care să justifice presupunerea că acesta a comis fapta pentru care a fost arestat preventiv, făcându-se trimitere în acest sens la declarația inculpaților și. Prin urmare, apărarea formulată de inculpat cu privire la lipsa unor indicii în acest sens nu poate fi primită.
Tribunalul a constatat că cerințele obligatorii prev. de art. 1602alin. 1, 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv nu depășește limita de 18 ani închisoare prev. la alin. 1 al textului legal menționat (2-8 ani), nu există date în sensul că acesta ar intenționa să comită alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prev. la alin. 2 al aceluiași text legal (de altfel, acesta nici nu a fost arestat în baza art. 148 lit. b, c, e Cod procedură penală).
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este însă obligatorie chiar dacă aceste cerințe sunt îndeplinite, art. 1602alin. 1 Cod procedură penală folosind sintagma "se poate acorda". Prin urmare, ea trebuie examinată și apreciată de la caz la caz. În speță, față de natura presupusei fapte și de gravitatea ei (infracțiune la regimul armelor și munițiilor constând în deținerea fără drept a unei arme de foc și încercarea de aoc omercializa), tribunalul a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu se justifică. În raport de aceste considerente, celelalte apărări nu pot fi primite (cele referitoare la lipsa antecedentelor penale, existența unui domiciliu stabil).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul -, solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală întrucât deși toate condițiile prev. de lege sunt îndeplinite în cauză, instanța de fond în mod nelegal i-a respins cererea. Acesta, raportat la situația sa personală, fiind la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine sinceră, precum și un domiciliu stabil, urmând a se prezenta la solicitările instanței, a cerut admiterea căii de atac propmovate.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a apreciat că recursul inculpatului este nefondat.
Astfel, într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art.1602pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză.
Din analiza prevederilor art. 1602pr.penaIă, rezulta că liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni și își va îndeplini obligatiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției nesincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Față de aspectul că recurentul nu recunoaște nici una dintre faptele pentru care este cercetat, fiind nevoie în prezent de confruntări între el și numitul, de audierea altor martori și administrarea altor probe pentru clarificarea stării de fapt, instanța apreciază că la acest moment procesual nu este oportună liberarea sa sub control judiciar, pentru a se asigura o bună administrare a justiției.
Din coroborarea acestor texte rezultă așadar că pentru a fi admisă o asemenea cerere, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (și care evident în această speță sunt îndeplinite), mai trebuie și ca această cerere să fie întemeiată.
În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice precum și a datelor existente din care ar rezulta că recurentul ar fi comis infractiunile.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la 20 iunie 2009 de către Tribunalul Maramureș pe o durată de 29 de zile, reținându-se că în intervalul martie - aprilie 2009 a deținut fără drept o armă de foc, încercând aov inde altor persoane cu care s-a asociat în scopul comiterii unor fapte de M violență în zona Vișeu -, ceea ce în drept întrunește elementele infracțiunii prev.de art.279 al.1 pen. și art.323 alin.1 pen.
Față de cele relevate mai sus, curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar este inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul arestului preventiv al acestuia, au trecut cca 2 luni de zile, s-a prelungit starea de arest preventiv a acestuia cu începere din 18 august 2009 - 16 septembrie 2009, nu s-a finalizat urmărirea penală, după terminarea acesteia urmând a fi sesizată instanța competentă.
Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezultă și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând disp.art.192 al.2 pr.pen. inculpatul va plăti statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23.09.1981 în prezent aflat în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr.426 din 20.06.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red./PD/CA
21.08.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
