Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 513/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 05.08.2009 a Tribunalului Cluj. în dosar nr-, prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar, D-na judecător a depus o cerere de abținere, care a fost soluționată prin încheierea separată, stabilindu-se totodată conform art.98 al.7 din Hot. Nr.71/2005 a completul de judecată, în compunerea de mai sus.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului susține memoriul depus la instanța de fond și în esență solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca fiind neteminică și nelegală și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate, respectiv fapta reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate s-ar sustrage de la anchetă și că ar încerca influențarea vreunui martor sau părți.
Susține că instanța de fond a făcut o confuzie între temeiurile arestării și cele care fundamentează liberarea sub control judiciar având în vedere că art.1602Cod pr.pen. nu se referă la pericolul concret pentru ordinea publică.
De asemenea, apreciază că se impune liberarea provizorie a inculpatului deoarece în cauză s-a aplicat un tratament juridic diferențiat inculpaților având în vedere că inculpatul care a furnizat răspunsurile corecte pentru testele de obținere a permisului de conducere nu este arestat, iar inculpatul care doar a pus la dispoziția candidaților materialul tehnic este arestat. Consideră că în acest moment pericolul concret pentru ordinea publică nu este element de analiză la cererea de liberare sub control judiciar și arată că periculozitatea ar putea fi circumscrisă, dimnuată și controlabilă, precum și faptul că inculpatul are șanse reale la aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată conform art. 81 sau cu suspendare sub supraveghere conform art. 861Cod penal.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a respins cererea formulată de acesta. Susținerea că instanța a făcut o confuzie între instituția liberării sub control judiciar și verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, apreciază că nu are corespondent în realitate având în vedere că analiza temeiniciei cererii nu se poate face fără a se analiza și cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen.. Instanța a făcut referire la activitatea infracțională a inculpatului care a avut o contribuție însemnată la obținerea de către mai multe persoane în mod fradulos a permiselor de conducere, fără a avea aptitudinele necesare. De asemenea, solicită să se țină seama că cercetarea judecătorească nu s-a declanșat.
În concluzie, având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive și pe viitor. În temeiul art. 192 al.2 Cod pr.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu este contestată teza lui 143 Cod pr.pen. Totodată, arată că nu depindea de inculpatul finalitatea acestei infracțiuni, precum și faptul că inculpatul nu contestă gravitatea faptelor și nici răspunderea penală.
Reprezenatnta Parchetului, în replică, arată că n-a făcut referire la sancțiune, ci la faptul că privarea de libertate este o măsură care trebuie luată având în vedere probele adminsitrate care au dus la trimiterea în judecată a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile ce i se vor stabili.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 5 august 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art.160/8a alin. 6 pr.pen. rap, la art.160/2 pr.pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatii - fiul lui și, născut la data de 12.05.1953 în comuna, jud. C, domiciliat în C-N,-. 43, CNP 1 -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și, fiul fui G și, născut la 10.04.1980 în H, jud. C, domiciliat în comuna -,- jud.C, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate sub nr. de mai sus, inculpații și au solicitat instanței, în baza art.160/2 și urm. pr.pen. să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar și, pe cale de consecință, să dispună cercetarea lor în continuare în stare de libertate, arătând în motivare, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererilor, iar acestea sunt întemeiate.
Analizând cererile formulate de cei doi inculpați, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul TERITORIAL CLUJa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2009, cu aplic. art. 41 alin. 2 penal, dare de mită în formă continuată, prev. de. art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 penal, totul cu. aplicarea art. 33 IiI. a pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 26 penal rap.la art. 257 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Penal.
În sarcina acestuia s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați. În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut că acesta l-a ajutat în mod nemijlocit pe coinculpatul, procedând la echiparea tehnică a unui număr de 13 candidați în vederea fraudării examenului, primind în schimb de la inculpatul suma totală de 1200 de euro.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 și 2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată investită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6 pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 și alin.2 pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză, la acest moment cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate.
Aceasta deoarece, tribunalul a considerat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați, cu sprijinul și prin coruperea unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Faptul că acestea nu s-au produs nu minimalizează gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, au condus instanța la concluzia că, deși nu au antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, inculpaților nu le poate fi acordat la acest moment beneficiul liberării provizorii sub control judiciar. Cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin Încheierile penale ale Curții de APEL CLUJ, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale, simplul fapt al finalizării acesteia neaducând elemente noi care să justifice luarea unor măsuri restrictive de libertate mai blânde.
Împotriva încheierii menționate, inculpatul a declarat recurs în termen.
Acesta a criticat încheierea prin care s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că instanța de fond a făcut o confuzie între temeiurile arestării și cele care fundamentează liberarea provizorie deoarece art.160/2 pr.pen. nu se referă la pericolul concret pentru ordinea publică.
S-a menționat că se impune liberarea provizorie a recurentului, deoarece în cauză s-a aplicat un tratament juridic diferențiat inculpaților deoarece persoana care a furnizat inculpatului răspunsurile corecte pentru testele de obținere a permisului de conducere nu este arestată, pe când, recurentul, care doar a pus la dispoziția celor care susțineau examenul dispozitivul bluettooth este arestat, cu toate că contribuția sa nu era esențială, persoanele respective putând să și le procure singure.
S-a susținut că în speță este previzibilă aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată, prin urmare nu se justifică neacordarea liberării provizorii sub acest aspect iar arestarea preventivă nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 al.1 pr.pen. Curtea constată următoarele:
In mod temeinic prima instanță analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul recurent, a constatat că acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de complicitate la traficul de influență, prev.de art.26 pen. rap. la art.257 pen. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. reținându-se că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe coinculpatul procedând la echiparea tehnică a unui număr de 13 candidați, în vederea fraudării examenului pentru obținerea permisului de conducere primind în schimb suma de 1200 euro.
Contrar celor susținute de către recurent instanța pentru a judeca cererea de liberare provizorie trebuie să analizeze atât condițiile de legalitate prev.de art.160/2 al.1 și 2 pr.pen. referitoare la cuantumul pedepsei aplicabile și la cazurile care interzic liberarea provizorie, cât și referitor la temeinicia liberării provizorie.
Pentru analizarea temeiniciei trebuie examinate inclusiv oportunitatea liberării provizorii a inculpatului în funcție de stadiul procesual al cauzei, astfel că, în mod justificat prima instanță a apreciat că raportat la materialul probator administrat în cauză, până în momentul formulării cererii de liberare provizorie, acordarea acesteia nu este oportună.
Astfel, s-a reținut că cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă și există persoane față de care s-au disjuns cercetările și față de care acestea continuă, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară judecarea cauzei în acest moment cu inculpatul în stare de arest.
Sub aspectul învederat, nu prezintă relevanță faptul că în cauză este posibilă aplicarea unei pedepse fără executare, deoarece pedeapsa se aplică în finalul cercetării judecătorești dar până atunci primează imperativul derulării acesteia în bune condiții, evident ca liberarea provizorie a inculpatului să constituie un semnal descurajant pentru persoanele ce urmează a fi audiate.
De asemenea, instituirea liberării provizorii nu s-a făcut în scopul evitării transformării arestului preventiv într-o pedeapsă anticipată ci tocmai în scopul derulării în bune condiții a procesului penal.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care 50 lei reprezintă onorariu parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru studiul dosarului și prezența în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la 10 aprilie 1980, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din 05.08.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va achita din.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
RED.VC/MB
22.08.09/
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Livia Mango Ioana Cristina
