Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 511/
Ședința publică din 18 august 2009
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale fără număr din data de 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, prin care s-au respins cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpați.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărători aleși, av. și și inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, avocat, toți avocații din cadrul Baroului C, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., ambii avocați din cadrul Baroului C și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 1602Cod pr.pen. admiterea cererii de liberare sub control judiciar și stabilirea obligațiile pe care acesta trebuie să le respecte pe toată perioada măsurii. Apreciază că, condițiile legale de acordare a liberării sub control judiciar sunt îndeplinite, deoarece pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este închisoarea între 2 și 10 ani și nu există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar urma să comită alte infracțiuni, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei, dorește să despăgubească pe cele două părți vătămate care s-au constituit părți civile față de inculpatul cu suma de cca. 3000 de euro. Mai arată că perioada de 7 luni de când inculpatul este arestat este suficientă pentru ce s-a întâmplat, precum și faptul că în cauză au mai rămas de audiat doar 2-3 martori, astfel că influențarea martorilor este exclusă.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar, întrucât consideră că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1602.proc.pen. Menține în întregime toate concluziile formulate până în prezent privind starea de libertate a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească și susține că apare un paradox deoarece instituția arestării preventive a părut până în prezent să aibă consistența pentru menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că toate instanțele au procedat la fel. Arată că inculpatul a dat dovadă de o sinceritate dezarmantă încă de la prima declarație pe care a dat-o și a menținut-o neștirbită, iar urmărirea penală s-a desfășurat în mod alert datorită atitudinii de sinceritate și coloborare a inculpatului. Solicită să se rețină că inculpații au fost victimele inculpatului care a profitat de tinerețea și inconștiența lor, în cauză au fost audiate părțile vătămate și martorii, astfel că inculpații n-ar mai prezenta pericol pentru cercetarea judecătorească și nici pentru ordinea publică, reinserția socială a inculpatului fiind efectuată deja.
Susține că nici organele de urmărire penală n-au procedat 100% corect având în vedere că părțile vătămate au fost ușor presate pentru a se prezenta și depune plângere penală. Pe de altă parte părțile vătămate sunt în egală măsură responsabile pentru cele întâmplate, deoarece au acționat în mod nelegal, încercând să cumpere influența funcționarilor publici din cadrul primăriei. Dacă părțile vătămate ar fi intrat în posesia apartamentelor la acel preț, ar fi dezavantajat alte persoane care se aflau pe listă.
Mai solicită să se rețină că inculpatul este un infractor primar, este arestat de 7 luni de zile, provine dintr-o familie echilibrată, precum și faptul că inculpatul este conștient că instanța va da dovadă de clemeneță dacă va fi lăsat în libertate.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită în temeiul art. 1609Cod pr.pen. admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate. Consideră că cererea îndeplinește toate condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și la faptul că nu sunt date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită să se țină seama și de scopul măsurii preventive, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, precum și de fapta în sine, modalitatea în care a fost săvârșită, prejudiciul cauzat.
De asemenea, arată că arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul art. 148 lit.f Cod pr.pen. și s-a justificat prin pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică, ori acest temei nu poate să fie apreciat la un moment dat și apoi apreciat în diferite etape ale procesului penal. Din probele administrate în faza de cercetare judecătorească rezultă că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat, că multe părți vătămate au avut o atitudine neprincipială, precum și faptul că n-a fost o activitate de captare din partea inculpaților, ci invers din partea părților vătămate.
Invocă și faptul că termenul rezonabil pentru arestarea preventivă a fost depășit și că tinde a se transforma într-o executare a pedepsei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care s-au respins cererile de liberare sub control judiciar, apreciind că instanța a făcut o analiză judicioasă a condițiilor impuse de lege prin prisma temeiurilor avute la luarea măsurii arestării preventive și a probelor administrate în cauză. În ce privește vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpaților nu pot să constituie fundamantul punerii în libertate a inculpaților, ci la pedeapsa ce se va stabili, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați.
În consecință, apreciază că cererile formulate de inculpați sunt neîntemeiate, sens în care pune concluzii de respingere a recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 7 luni și a realizat gravitatea faptei și solicită să fie cercetat în stare de libertate libertate pentru a avea posibilitatea de a se angaja și achita prejudiciul cauzat. Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a se reintegra în societate și pentru a recupera prejudiciul.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10 august 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 160/8a alin. 6.pr.pen. rap. la art.160/2 pr.pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații - fiul lui și, născut la 09.09.1983 în C-N, domiciliat în C-N,-, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și - fiul lui și, născut la 03.11.1983 în com., jud. C, domiciliat în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri vor fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate sub nr- și conexate la prezentul dosar, inculpații și au solicitat instanței, în baza art.160/2 și urm. pr.pen. să dispună liberarea lor provizorie sub control judiciar și, pe cale de consecință, să dispună cercetarea lor în continuare în stare de libertate, arătând în motivare, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererilor, iar acestea sunt întemeiate.
Analizând cererile formulate de inculpați, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1/P/2009 al DNA - Serviciul TERITORIAL CLUJ au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru aceeași infracțiune inculpatul, arestat în lipsă.
În sarcina celor trei s-a reținut că în perioada septembrie-noiembrie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, au pretins direct sau indirect suma totală de 54.150 euro, din care s-a primit suma de 48.950 euro și 7.760 lei, lăsându-i pe denunțători să înțeleagă că au influență asupra unor funcționari din primărie pentru a determina atribuirea de locuințe sociale construite din fondurile acestor instituții.
La termenul de judecată din data de 2.03.2009, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. măsura arestării preventive fiind succesiv menținută până în prezent și în baza art. 300/2 pr.pen.
Inculpații au formulat două cereri similare la termenul de judecată din data de 25.05.2009, care au fost respinse prin încheiere, recursurile declarate împotriva acestei încheieri fiind respinse prin decizia penală nr. 357/R/1.06.2009 a Curții de APEL CLUJ.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 și alin.2 pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză la acest moment cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați sunt neîntemeiate.
Aceasta deoarece, tribunalul a considerăt că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și prejudiciul mare cauzat părților vătămate, prejudiciu care nu a fost recuperat nici măcar în parte până la acest moment, deși unele din părțile civile se confruntă și în prezent cu dificultăți materiale generate de contractarea unor împrumuturi pentru a plăti sumele solicitate de inculpați.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin deciziile penale ale Curții de APEL CLUJ, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-a menținut starea de arest a acestora, de la data ultimei decizii și până în prezent neintervenind vreo modificare a temeiurilor care au justificat adoptarea soluțiilor menționate mai sus.
În plus, de la data soluționării cererilor anterioare având același obiect nu au intervenit elemente noi care să justifice la acest moment admiterea unor cereri cu obiect similar.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen, inculpații și.
Primul recurent a criticat încheierea atacată arătând că sunt îndeplinite condițiile legale de acordare a liberării sub control judiciar, deoarece pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este închisoarea între 2 și 10 ani, nu există nici un fel de suspiciune că inculpatul ar urma să comită alte infracțiuni, deoarece este ancorat într-o familie bine închegată, nu va întreprinde nimic în scopul de a zădărnici aflarea adevărului pentru că a recunoscut implicarea sa la comiterea faptei. Sub un alt aspect, s-a învederat că inculpatul dorește să despăgubească parțial victimele în limita posibilităților sale, față de acesta constituindu-se părți civile doar 5 persoane din 12 păgubite.
Inculpatul recurent a criticat încheierea atacată susținând că se impunea liberarea sa provizorie sub control judiciar, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile prev.de art.160/2 pr.pen. iar inculpatul a dat dovadă de o sinceritate dezarmantă încă de la început, fapt ce a ușurat desfășurarea urmăririi penale iar inserția socială a inculpatului este efectuată deja.
S-a specificat că liberarea provizorie a inculpatului nu ar prezenta nici un risc pentru cercetarea judecătorească și nici pentru ordinea publică; sub acest aspect s-a precizat că organul de urmărire penală a persuadat părțile vătămate pentru a se constitui părți civile, iar acestea sunt în egală măsură responsabile pentru cele întâmplate, deoarece au acționat în mod nelegal, încercând să cumpere influența funcționarilor publici din cadrul primăriei, pentru a li se repartiza locuințe din fondul acesteia; dacă ar fi intrat în posesia locuințelor este evident că nu ar mai fi depus niciodată plângeri penale.
S-a menționat că inculpatul recurent este infractor primar, provine dintr-o familie echilibrată iar arestarea sa echivalează deja cu o pedeapsă.
A învederat că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului iar pericolul concret pe care l-ar presupune lăsarea sa în libertate, în mod sigur nu este același în diferite etape ale procesului penal iar în prezent acesta s-a diminuat.
În favoarea liberării provizorii pledează vârsta și lipsa antecedentelor sale penale.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
In mod temeinic prima instanță examinând cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpații recurenți, a constatat că aceștia au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. constând în aceea că în perioada septembrie - noiembrie 2008, au pretins de la mai multe persoane suma totală de 54.150 euro, din care, s-a primit suma de 48.950 euro și 7.760 lei, dând de înțeles că au influență asupra unor funcționari din primărie, pentru a-i determina pe aceștia să procedeze la atribuirea de locuințe sociale.
Justificat s-a apreciat că sunt îndeplinite disp.art.160/2 al.1 pr.pen. fiind îndeplinite condițiile referitoare la pedeapsă, precum și cele de la alin.2, în speță neexistând cauze de împiedicare a liberării provizorii.
Prima instanță a apreciat însă că nu sunt îndeplinite condițiile legate de temeinicia acordării liberării provizorii, teză la care Curtea subscrie, deoarece cauza se află în stare de judecată, la termenul din 10 august 2009, fiind amânată pentru audierea martorilor, iar până în acest moment părțile civile nu au fost despăgubite în ciuda intențiilor declarate ale inculpaților de a proceda în acest sens.
Intr-adevăr, în ciuda datelor personale favorabile legate în special de vârsta și lipsa antecedentelor inculpaților, nu este oportună liberarea lor provizorie datorită faptului că în ciuda acestor date personale inculpații sunt acuzați că ei au identificat persoanele dispuse să cumpere influența funcționarilor din primărie, au dat greutate susținerilor lor folosindu-se tocmai de credibilitatea lor ca persoane oneste și au fost foarte insistenți în încercările de a-i convinge pe cei care au refuzat să-i crediteze cu încrederea lor.
De asemenea, s-a reținut că deși inițial au avut convingerea că inculpatul este funcționar public în cadrul primăriei, ulterior au devenit circumspecți, au recurs inclusiv la înregistrarea convorbirilor telefonice cu acesta, însă au continuat să încaseze sume de bani de la denunțători, asigurându-i că promisiunea de a li se repartiza locuințe de la stat va fi respectată.
Așa fiind, în baza art.385/9 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate în recurs de către stat, din care, câte 50 lei reprezintă onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru studierea și prezentarea la cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și în prezent arestați și deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10.08.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru fiecare inculpat.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de ce 20 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
RED.VC/MB
20.08.09/5 ex.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
