Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 515/2009
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 07 2009 de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat și apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că este prezent în instanță interpretul autorizat de limbă italiană, domnul A, care depune jurământului, conform art. 85 Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, depune la dosar o cerere prin care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales și să dispună plata onorariului cuvenit pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar, admiterea cererii de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri.
Arată că printr-o încheiere din anul 2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar ulterior, la data de 3.12.2007 s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, reținându-se că inculpatul a încălcat cu rea-credință obligațiile stabilite în sarcina sa. Apreciază că această măsură a fost dispusă în mod corect față de ansamblul probelor aflate la dosar, având în vedere că la acel moment inculpatul nu a putut face dovada că nu a încercat să se sustragă.
Arată că prin încheierea dispusă la data de 10 august 2009 s-a apreciat că se impune menținerea inculpatului în stare de arest având în vedere că acesta s-a sustras de la judecată, mai mult, după ce inculpatul a fost liberat acesta a comis fapte de natură penală pe teritoriul Italiei și că este cercetat în mai multe dosare pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere comise după data luării măsurii obligării de a nu părăsi țara, invocându-se în acest sens adresa emisă de IPJ A și aflată la fila 214 vol. I în dosarul nr-. Mai arată că un alt motiv pentru respingerea cererilor formulate de inculpat a fost și acela că nu s-a putut face legătură între posibilitatea locuirii în țară a inculpatului și contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar.
Precizează că față de motivele respingerii cererilor formulate de inculpat, pentru termenul din 7 2009, a depus la dosar un set de înscrisuri pentru ca inculpatul să aibă suficiente probe pentru a acoperi criticile, și anume, un contract de vânzare-cumpărare, extras CF la zi, declarația lui, dovada că soția inculpatului a suferit intervenții chirurgicale.
Recunoaște faptul că inculpatul nu trebuia să plece din țară fără să anunțe instanța de judecată, dar învederează faptul că acesta nu a plecat cu rea-credință și pentru a se sustrage, ci a plecat din considerente emoționale.
Mai arată că inculpatul nu este o persoană violentă și că nu există date ca inculpatul ar fi săvârșit și alte infracțiuni.
Apreciază că față de momentul săvârșirii faptei - anul 2007 - impactul social negativ s-a estompat, iar rezonanța negativă în sânul societății nu își mai găsește justificarea. De asemenea, apreciază că față de dinamica săvârșirii faptei, intensitatea loviturilor, numărul zilelor de îngrijiri medicale, etc. se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Învederează că inculpatul se află în stare de arest preventiv de 9 luni de zile.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală.
Arată că în cursul arestării preventive inculpatul are posibilitatea de a fi pus în libertate pe cauțiune sau sub control judiciar, iar în cauză, deși s-ar părea că cele două condiții impuse de lege ar fi îndeplinite, nu trebuie scăpate din vedere și aprecierile subiective avute în vedere de instanța de fond la respingerea cererilor formulate de inculpat.
Apreciază că modalitatea și comportamentul adoptat de inculpat la momentul liberării provizorii nu-i fac credibile susținerile ulterioare în motivarea comportamentului avut de inculpat la momentul respectiv.
Apreciază că față de comportamentul inculpatului din 2007 se justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că știa că nu avea voie să plece din țară, dar având în vedere starea soției sale, a trecut procesul în plan secundar. Arată că la acest moment s-ar gândi de 100 de ori înainte de a mai face așa ceva. Precizează că este împreună cu soția sa din anul 2003 și a plecat din țară pentru că aceasta era grav bolnavă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 07 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar, de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri formulate de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 163/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și port ilegal de armă albă în public. C în cauză este acuzat că în seara zilei de 10.05.2007 a purtat fără drept un cuțit-briceag și i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol. Prin încheierea de la termenul din 20.08.2007 dosar nr- Tribunalul Albaa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior, prin încheierea de la termenul din 03.12.2007 dosar nr- Tribunalul Albaa dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de depistării inculpatului. Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile stabilite în sarcina sa și a fugit, ascunzându-se într-un loc necunoscut în scopul de a se sustrage de la judecată. Inculpatul a fost identificat ulterior de autoritățile italiene și a fost predat autorităților române la data de 23.01.2009.
Instanța a arătat că potrivit art. 160/2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față a apreciat că cererea de liberare sub control judiciar trebuie respinsă tocmai pentru a-l împiedica pe cel în cauză sa săvârșească alte infracțiuni.
În acest sens s-a motivat că inculpatul nu a respectat obligațiile impuse prin măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv la data de 06.11.2007 a părăsit pensiunea unde locuia, nu a anunțat organele judiciare despre schimbarea locuinței și nu s-a mai prezentat la Poliția conform graficului ce i-a fost stabilit încălcând astfel măsurile de supraveghere instituite prin încheierea de la termenul din 20.08.2007 dosar nr- Tribunalul Alba. Ulterior cel în cauză a fugit în Italia căutând să se sustragă judecății.
În temeiul art. 136 al. 1.pr.pen., instanța a respins cererile formulate de inculpatul prin apărătorul său ales, de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. La luarea acestei dispoziții instanța a avut în vedere că nici una din aceste măsuri nu este de natură să ducă la buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecarea cauzei.
S-a apreciat totodată că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celui în cauză care a încălcat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar apoi a comis fapte de natură penală atât pe teritoriul României cât și pe cel al Italiei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii atacate și, în principal, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar, admiterea cererii de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri.
În dezvoltarea motivelor de recurs acesta a susținut că se impunea admiterea cererii formulate de condamnat deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta și inculpatul nu este o persoană violentă și a prezentat garanții în sensul că va respecta obligațiile impuse după luarea măsurii preventive.
Deliberând asupra cererii formulate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.385 indice 9 alin.3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat:
În mod corect instanța a reținut că, raportat la conduita inculpatului, care a încălcat obligațiile stabilite cu ocazia luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și a părăsit teritoriul României sustrăgându-se urmăririi penale și care nu este la prima confruntare cu legea penală, nu există garanții că această măsură preventivă ar fi suficientă pentru protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Lipsa de respect pe care inculpatul a arătat-o față de dispozițiile legale privind condițiile luării măsurii obligării de a nu părăsi țara precum și faptul că a mai fost confruntat cu legea penală, potrivit propriilor declarații, justifică aprecierea instanței în sensul că există pericolul ca inculpatul să săvârșească alte fapte penale ori să încerce din nou să se sustragă urmăririi penale zădărnicind în acest fel aflarea adevărului și derularea procedurilor judiciare.
În aceste condiții soluția adoptată de instanța de fond, de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată.
de acestea însă Curtea constată că în cauză nu erau îndeplinite nici condițiile de admisibilitate a cererii din perspectiva dispozițiilor art.160 indice 2 alin1 din codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
"Art. 160 indice 2 - Condițiile liberării
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."
Potrivit dispozițiilor codului penal:
" Art. 141 indice 1 - Pedeapsă prevăzută de lege
Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."
În speță, infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este aceea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174, 175 lit.i din codul penal, infracțiune pentru care, în formă consumată, legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 15 la 25 de ani deci o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de art. 106 indice 2 alin 1 din codul d e procedură penală.
Întrucât însă aceste temeiuri nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei în fond, în temeiul principiului recunoscut de art.385 indice 8 din codul d e procedură penală al neagravării situației în propria cale de atac, instanța nu le va putea da eficiență legală.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 75 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 25 de lei reprezentând onorarul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul interpretului de limbă italiană în sumă de 92,60 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 07 2009 de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 75 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul interpretului de limbă italiană în sumă de 92,60 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./11.09.2009
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
