Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 56/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 56/2009
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 96/8.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, aflat în arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat și apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, depune la dosar o cerere prin care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să dispună asupra plata onorariului parțial cuvenit.
Inculpatul recurent depune la dosar un memoriu cu motivele de recurs.
Instanța pune în vedere inculpatului recurent posibilitatea de a fi ascultat în fața instanței de recurs, conform art. 1403al. 3 Cod procedură penală, dar acesta arată că nu înțelege să mai dea o declarație în fața instanței de recurs.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, în principal, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Arată că potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Învederează instanței faptul că potrivit încheierii atacate indiciile temeinice care ar impune prelungirea arestării preventive ar fi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză care nu sunt favorabile inculpatului și înregistrările video din noaptea incidentului, dar apreciază că aceste argumente ar putea fi privite altfel de către instanța de recurs, față de împrejurarea că la luarea măsurii s-a avut în vedere buna desfășurare a procesului, iar până în prezent toate probele au fost administrate în cauză. Apreciază că nu se poate considera ca fiind un temei nou concluziile raportului de expertiză, având în vedere că lucrarea de expertiză nu schimbă încadrarea juridică a faptei, iar simplul considerent că expertiza nu este avizată nu poate justifica prelungirea măsurii.
Apreciază că temeiul prelungirii arestării preventive prevăzut de art. 155 Cod procedură penală trebuie coroborat cu art. 2 paragraf 3 și 4 din Protocolul CEDO.
Invocă o hotărâre CEDO din data de 8 noiembrie 2007.
Învederează că din vizionarea înregistrării video nu rezultă că inculpatul a fost cel care a lovit victima, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați rezultă că inculpatul era la ușa băii și nu era cel care a lovit victima.
Precizează că inculpatul a rămas la dispoziția instanței atunci când i-a expirat perioada reținerii, că acesta nu are antecedente penale, nu a consumat alcool la momentul incidentului, este bine văzut de către comunitate.
Învederează că a depus înscrisuri la dosarul de fond cu privire la cererea formulată în subsidiar și arată că inculpatul s-ar obliga să respecte obligațiile instanței.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Precizează că potrivit prevederilor art. 681Cod procedură penală se pune în discuție doar existența indiciilor rezonabile, iar față de probatoriul administrat în cadrul urmăririi penale aceste indicii rezultă fără dubiu, motiv pentru care apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 96/08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și în consecință:
S-a dispus în baza art. 155 Cod procedură penală raportat la art. 159 Cod procedură penală prelungirea arestării preventive față de inculpatul, aflat în Arestul IPJ A, pe perioadă de 30 de zile începând cu data de 16.09.2009 până la data de 15.10.2009.
S-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 192 al. 2 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut următoarele argumente de fapt și de drept:
La data de 19.06 2009 prin Încheierea nr. 17/2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19.06.2009 până la 17.07.2009 și a inculpaților, - și - pe o perioadă de 30 zile începând cu data prinderii acestora, fiind emise mandatele de arestare preventivă Nr. 54, 55, 56, 57, 58/2009, conform art.146 alin.10 și 151.pr.pen. cu începere de la data de 19.06.2009 până la 17.07.2009 pentru inculpatul - și de la data prinderii pentru inculpații, - și -.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru inculpatul și respectiv art. 143 și art. 148 lit. a, f Cpp pentru inculpații, -, - și -, respectiv există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile de tentativă de omor și ultraj contra bunelor moravuri astfel cum au fost descrise mai sus pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat și la gravitatea deosebită a faptei.
Ulterior prin încheierea din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la data de 16.08.2009, iar prin încheierea Tribunalului Alba din data de 12.08.2009, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, până la data de 15.09.2009.
Conform art. 155 Cpp arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului - subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia în vederea desfășurării normale pe mai departe a urmăririi penale și a trimiterii în judecată a inculpaților.
Potrivit art. 681Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Or, aceste indicii în ce-l privește pe inculpatul pentru care s-a formulat propunerea subzistă în continuare. Luând în considerare declarațiile martorilor oculari, declarația inculpatului care a recunoscut parțial implicarea sa, precum și înregistrările video din noaptea incidentului reies elemente mai mult decât suficiente care să ducă la concluzia existenței indiciilor temeinice față de cel în cauză.
Faptele de care este acuzat inculpatul sunt apreciate de egiuitor ca fiind extrem de grave, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate ridicată ar fi cercetate în stare de libertate.
Gravitatea faptelor rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor (mai mult de trei persoane împreună, într-un spațiu aglomerat, cu intenția vădită de a suprima viața unei victime care nu a avut nici un moment o manifestare agresivă sau provocatoare față de inculpați), toate aceste aspecte fiind de natură să întărească concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a mai reținut că din raportul de expertiză medico legală întocmit de SML A reies pe de o parte gravitatea leziunilor suferite de victima, iar pe de altă parte că aceste leziuni i-au pus viața în pericol ceea ce demonstrează că inculpații au acționat de o manieră aptă să suprime viața victimei.
Pe de altă parte, inculpatul este cercetat și pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în formă agravată - prevăzută de art. 321 al. 2 Cp cu aplicarea art. 75 lit. a Cp, în condițiile în care anterior a mai fost sancționat administrativ de două ori pentru același gen de fapte dovedind astfel perseverență infracțională în comiterea unor fapte cu larg impact asupra comunității unde au avut loc.
Motivele de ordin familial nu pot fi invocate pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, în caz contrar, această măsură ar deveni ineficientă. Oricum instanța a mai reținut că actele medicale depuse la dosar se referă la boli de care suferea mama inculpatului în perioada 2001-2002, nici un alt element nedovedind o afecțiune recentă.
Instanța a mai reținut că urmărirea penală nu este terminată întrucât în cauză mai este necesară avizarea raportului de expertiză medico legală nr. 2633/II/A/69/26.08.2009 întocmit de SML A urmând apoi prezentarea materialului de urmărire penală.
Referitor la obiecțiunile inculpatului în sensul că nu i s-ar fi pus dosarul la dispoziție de către procuror instanța a constatat că cel în cauză beneficiază de asistența a doi apărători aleși, iar în ipoteza în care apreciază că anumite cereri nu i-ar fi fost soluționate favorabil de organul de urmărire penală se poate adresa cu plângere la procurorul ierarhic superior conform art. 275 Cpp.
În consecință, constatând sunt întrunite cerințele art.155 raportat C.P.P. la art.156, 159.C.P.P. întrucât temeiurile inițiale care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, Tribunalul a admis propunerea de prelungire a arestării preventive inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.09.2009 până la data de 15.10.2009.
Cu privire la cererea inculpatului formulată prin apărătorul său ales de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara:
În susținerea cererii depuse în scris la dosar au fost invocate în esență următoarele aspecte:
- restrângerea libertății inculpaților în una din modalitățile de la art. 136 lit. b și c Cpp asigură buna desfășurare a procesului penal
- pericolul social pentru ordinea publică trebuie raportat la persoana inculpaților care nu au antecedente penale și nu la pericolul social al faptei
- conform jurisprudenței CEDO (Nicolova contra Bulgariei și Boicenco contra ) Parchetul și nu inculpatul trebuie să aducă argumente în susținerea măsurii arestării preventive
- inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, principiul egalității de tratament raportat la situația unui alt inculpat - G, proporția dintre interesul general și interesul personal, faptele s-au petrecut într-un spațiu privat, nu s-a dovedit că inculpatul ar încerca să influențeze martorii sau că ar încerca să săvârșească alte infracțiuni.
Potrivit art. 139 Cpp măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar potrivit art. 136 al. 8 Cpp la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În cazul de față instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată în nici un fel prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Așa cum s-a arătat mai sus raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză aruncă o nouă lumină asupra speței fie și numai prin luarea în considerare a faptului că victimei i s-a pus viața în primejdie, iar edemul suferit are ca urmare manifestări neurologice severe.
Or, producerea unui scandal într-un local public urmată de agresarea nejustificată și atroce a unei persoane duce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestării preventive ar duce la o profundă neliniște în rândul opiniei publice și la neîncredere în actul de justiție.
și numai prin vizionarea probelor video se poate ajunge la concluzia că scandalul a avut loc "în public" în sensul art. 145 Cpp, nefiind vorba de o "petrecere privată".
Faptul că unul dintre inculpați - G - este cercetat în libertate nu poate duce automat la înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât această măsură se ia în considerarea persoanei fiecărui inculpat și a faptelor comise de acesta. Așa cum s-a arătat mai sus temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat dimpotrivă ele se mențin.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 1403Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie sub următoarele aspecte, expuse în memoriul scris depus la dosar la fila 9.
1. lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la lipsa antecedentelor penale și conduita socială adecvată;
2. având în vedere conduita sa procesuală adecvată, eforturile depuse de familie în vederea stabilirii unor legături cu victima (au căutat-o la spital), în cauză pot fi luate alte măsuri preventive, neprivative de libertate.
Inculpatul nu a dorit să fie ascultat în fața Curții, conform art. 1403al. 3 Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 1551Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului, că temeiurile care au impus arestarea inițială subzistă în continuare.
2. Curtea reține că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată, impunându-se avizarea de către Institutul de Medicină Legală CNa raportului de expertiză medico-legală privind leziunile părții vătămate întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A, esențial în formularea și susținerea acuzațiilor.
3. Curtea arată că persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte de violență, într-un loc public, faptă de un pericol social extrem, reprezintă motive pertinente și suficiente care justifică pe deplin detenția provizorie.
4. Fără a nega aspectele expuse de către inculpat vizând lipsa antecedentelor penale, Curtea consideră că prin gravitatea ei particulară și prin reacția publicului la săvârșirea ei, acuzația adusă poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
5. Curtea apreciază că în speța de față necesitatea ocrotirii unui interes precumpănitor general al societății primează protejării celui privat al inculpatului, astfel încât prelungirea detenției este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
6. Față de cele ce preced, Curtea, subliniind faptul că alte măsuri preventive mai puțin restrictive au fost analizate în această procedură și considerate insuficiente pentru protejarea interesului public pe care-l impune detenția, va respinge, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 96/8.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 75 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.09.2009
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
