Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 513/2009
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 130/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchet și desființarea hotărârii atacate ca nelegală și în rejudecare menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Arată că instanța de apel în mod greșit a considerat că se face aplicarea Deciziei nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casații și Justiție, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pe lângă infracțiunile rutiere și pentru infracțiunea de furt de folosință, apreciind astfel că se impunea și soluționarea laturii civile.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei penale atacate și în rejudecare, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, în ce privește recursul Parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că în cauză nu s-a făcut aplicarea Deciziei nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci a recursului în interesul legii, care are caracter obligatoriu.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, printr-o aplicare mai largă a dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal și reținerea de circumstanțe atenuante.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, apreciind că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere că inculpatul este recidivist. Cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită admiterea lui.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 127/04.05.2009 Judecătoria Mediaș în baza art. 208 al. 1, 4, art. 209 al. 1 lit. g, i, e Cod penal în urma schimbării încadrării juridice, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, art. 39 alin. 1, 2, 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință în formă calificată.
În baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a, b, art. 39 alin. 1,2,4 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal, art. 39 alin. 1, 2,4 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a teza II-a lit. b penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 61 Cod penal a fost menținută liberarea condiționată privind restul de 80 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 612/19.10.2006 a Judecătoriei Mediaș.
Prin aceeași sentință a fost menținută starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 27 februarie 2009, și până în prezent, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 8.468 lei despăgubiri civile.
Inculpatul a mai fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că în noaptea de 24/25 februarie 2009, inculpatul a fost împreună cu martorul în localurile "" și "" din municipiul Mediaș, până ce au ajuns în stare de ebrietate. În jurul orelor 3,30-4,00 cei doi au pornit spre cartierul unde locuia martorul. După ce aceștia s-au despărțit, inculpatul a intenționat să se deplaseze în localitatea unde locuia fără forme legale, dar pe drum s-a răzgândit și a hotărât să sustragă un autoturism marca VW Transporter despre care știa că avea un mic artificiu la contact, pornirea motorului realizându-se cu ajutorul unei șurubelnițe. Dând curs acestei hotărâri, inculpatul s-a deplasat într-o parcare de pe strada - din Mediaș, unde știa că se află autovehiculul respectiv și care aparține părții vătămate. Ajuns acolo, prin forțarea sistemului de închidere, inculpatul a pătruns în interior. A pornit mașina cu ajutorul metodei improvizate existente, cu acea șurubelniță, după care a ieșit cu mașina pe drumurile publice, deplasându-se pe strada - - și apoi pe lângă benzinăria LukOil, cu toate că nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. Când a ajuns la podul de lângă depozitele și, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu un camion, parcat în zonă. Inculpatul a dat să plece cu mașina, când din nou a lovit -ul, motiv pentru care după ce și-a revenit din cele două impacturi, a părăsit autovehiculul fugind înspre localitatea. A doua zi, inculpatul a înnoptat la martorul de unde a fost ulterior ridicat, reținut și apoi a fost arestat preventiv.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt enunțată a rezultat din plângerea și declarațiile părții vătămate care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului - filele 6-21 dosar; declarațiile martorilor și - filele 42,43; 66-76 dosar; adeverința nr. -/27.02.2009 a S - fila 22 dosar, precum și cu declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului, care în noaptea de 24/25 februarie 2009, prin efracție a sustras microbuzul marca VW Transporter, aparținând părții vătămate, în scopul de a-l conduce pe drumurile publice, constituie infracțiunea de furt de folosință în formă calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. e,g,i penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b; art. 39 alin. 1,2,4 penal.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce autovehiculul sustras, pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârșirea căreia aplică art. 37 lit. a și b; art. 39 alin. 1, 2 li 4 penal.
Fapta aceluiași inculpat care în contextul împrejurărilor reținute la starea de fapt, a provocat un accident de circulație determinat de faptul că nu posedă permis de conducere, și a părăsit locul accidentului fără să fie avut încuviințarea organelor de poliție, constituie de asemenea infracțiune, conform art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea căreia aplică art. 37 lit.a,b și art. 39 alin. 1,2,4 penal.
Infracțiunile fiind comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a aplicat și dispozițiile art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere:
- conținutul faptelor care prezintă gravitate dată fiind modalitatea comiterii lor, respectiv pe timp de noapte și prin efracție;
- atitudinea sinceră a inculpatului, dar și împrejurarea că posedă antecedente penale având condamnări anterioare pentru fapte penale de același gen, de furt calificat, aflându-se chiar în starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.37 lit. a și 37 lit. b penal;
- limitele legale ale pedepsei și efectul agravant al stării de recidivă;
- celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 penal.
Totodată în ceea ce privește fapta de furt calificat, instanța a procedat la o schimbare a încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. prin completarea ei, în sensul reținerii și agravantei prevăzute de lit. e, a art. 209 alin. 1.penal, alături de celelalte dispoziții legale menționate în actul de acuzare, având în vedere împrejurarea că furtul a avut loc în stradă care este socotit un loc public.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II, lit. b Cod penal, existând o evidentă incompatibilitate între faptele săvârșite și exercițiul respectivelor drepturi, care presupun și implică funcții de autoritate publică.
Față de inculpat s-au aplicat și prevederile art. 61 Cod penal, întrucât acesta a săvârșit noi infracțiuni sub durata cât era liberat condiționat. Având în vedere că durata pedepsei urma să se îndeplinească la o săptămână după comiterii faptei, instanța a apreciat că se impune revocarea liberării pentru restul de 80 zile rămas neexecutat.
În ceea ce privește măsurile procesuale preventive, inculpatul a fost reținut în data de 27.02.2009, fiind mai apoi arestat preventiv, măsură menținută în cursul cercetării judecătorești. S-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpatului susțin gradul mare de pericol social pe care-l prezintă lăsarea sa în libertate în contextul în care antecedentele sale penale evaluează persoana inculpatului, ca fiind o persoană cu un mare risc de a recidiva pe aceeași cale. Considerente pentru care, în temeiul art. 350 rap. la art.148 lit. f pr.pen. instanța a dispus menținerea stării de arest a inculpatului cu deducerea potrivit art. 88.penal din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestului preventiv din data de 27.02.2009 și până în prezent.
Referitor la latura civilă a acțiunii, prejudiciul cauzat părții vătămate, determinat de avarierea autovehiculului sustras și folosit de inculpat, a fost apreciat de instanța de fond la suma de 8.468 lei, conform dovezii de la fila 77 dosar, precizării pretențiilor de către partea civilă înainte de dezbaterea în fond a cauzei. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la contravaloarea reparațiilor pe care le necesită autovehiculul avariat, inculpatul fiind autorul faptei prejudiciale.
În baza art. 191, 189.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței mai sus menționate, inculpatul a declarat în termenul legal, apel. Calea de atac promovată nu a fost motivată în scris, însă la susținerea orală, apelantul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, luându-se în considerare împrejurările comiterii faptelor și atitudinea sa.
Intimatul parte civilă a depus la dosar un memoriu ( 9) prin care a solicitat menținerea sentinței Judecătoriei Mediaș cu privire la latura civilă.
Prin decizia penală nr. 130/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 127/4.05.2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, hotărâre care a fost desființată în parte cu consecința înlăturării dispoziției privind obligarea acesteia la plata către partea civilă a sumei de 8468 lei despăgubiri civile.
Acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
S-a făcut aplicarea art. 350 Cod procedură penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În considerentele deciziei Tribunalul a reținut următoarele argumente de fapt și de drept:
În primul rând, tribunalul a constatat că judecătorul fondului a reținut o corectă stare de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză, a realizat o justă încadrare juridică a faptelor și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
Astfel, Tribunalul a constatat că judecătorul fondului la individualizarea pedepsei a avut în vedere toate criteriile impuse de art. 72, 52.Cod Penal, respectiv a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor comise (apelantul a săvârșit trei fapte, pe timp de noapte, prin efracție); de persoana apelantului - care are antecedente penale, fiind recidivist atât postcondamnatoriu cât și postexecutoriu; de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru faptele comise.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat însă că potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 29/2.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, instanța investită cu judecarea acțiunii penale în cazul comiterii unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană, fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere, în ipoteza în care inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea cauzatoare de prejudiciu.
Drept consecință, având în vedere că în prezenta cauză, instanța a fost investitădoar cu judecarea infracțiunii de pericola conducerii pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vătămată prin efectele altor acte ale inculpatului, nu este îndreptățită să se constituie parte civilă în cauză și să alăture acțiunea civilă celei penale, în cadrul prezentului proces.
Concluzionând, față de prevederile obligatorii ale art. 4142al. 3.C.P.P. tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a admis apelul declarat de inculpat, și în consecință a desființat în parte sentința atacată și judecând în fond, a înlăturat din sentința Judecătoriei dispoziția privind obligarea inculpatului-apelant la plata către partea civilă a sumei de 8468 lei despăgubiri civile, urmând ca instanța să nu soluționeze acțiunea civilă formulată de partea civilă, în această cauză.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul și partea civilă, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu:
- instanța de apel a dispus în mod greșit cu privire la latura civilă a cauzei, înlăturând obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă, ca urmare a unei interpretări eronate și a aplicațiunii dispozițiilor deciziei nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
II. Inculpatul:
- sancțiunea aplicată este prea severă, în cauză existând temeiuri de atenuare a răspunderii penale ce țin atât de circumstanțele concrete ale speței, cât și de conduita sa procesuală adecvată.
III. Partea civilă:
- în mod eronat instanța de apel a înlăturat obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile, atâta timp cât prejudiciul creat este cert și rezultat în urma săvârșirii de către acesta a unor infracțiuni intenționate.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Soluția instanței de apel se fundamentează, în mod eronat, după cum apreciază Curtea, pe o interpretare strictă și limitativă a dispozițiilor obligatorii a deciziei nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii.
2. Curtea apreciază că dispozițiile acestei decizii nu sunt aplicabile în speța de față, iar Tribunalul nu a observat că în cauză circumstanțele cauzei diferă substanțial de aspectele de fapt și de drept asupra cărora decizia nr. 29/2.06.2008 poartă.
3. Astfel, Curtea constată că argumentele expuse în decizia penală nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, foarte puternice de altfel, nu pot reprezenta în circumstanțele speței de față temeiuri suficient de puternice care să justifice respingerea acțiunii civile.
4. Este cât se poate de corectă interpretarea potrivit căreia reținerea unor infracțiuni de pericol la legea circulației nu pot genera obligații civile și despăgubiri, neexistând o legătură puternică și indubitabilă de cauzalitate între infracțiune și rezultat.
5. Curtea consideră însă, că în cazul de față acuzațiile aduse inculpatului vizau, pe lângă cele ce se constituie în infracțiuni specifice la legea circulației și infracțiunea de furt, infracțiune de rezultat.
6. Curtea reține că în urma săvârșirii acestei infracțiuni, probată de altfel prin mijloacele de probă și actele de la dosar, inculpatul a produs prin acțiunile sale rezultatul vătămător, astfel încât, în opinia sa, există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, ca element esențial al angrenării răspunderii civile delictuale.
7. Curtea constată că în decizia citată se arată că instanța nu va soluționa acțiunea civilă, doar dacă nu a fost investită și cu infracțiunea cauzatoare de prejudiciu, ceea ce în speță s-a realizat, infracțiunea de furt fiind aptă de a fi considerată astfel, nu doar infracțiune de distrugere.
8. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează a admite recursurile Parchetului și al părții civile, a casa decizia penală atacată cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
9. Vizând criticile de netemeinicie expuse de inculpatul, Curtea apreciază că acestea sunt vădit nefondate.
10. Curtea constată că sancțiunea penală aplicată inculpatului corespunde pe deplin exigențelor prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind concordantă atât cu gradul de pericol social concret al faptelor și care nu este unul de neglijat, cu multitudinea infracțiunilor comise și cu elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la statutul său de recidivist (art. 37 lit. a, b Cod penal).
11. În circumstanțele de mai sus apărările formulate de către inculpat, vizând conduita sa procesuală adecvată, nu reprezintă temeiuri suficiente care să justifice o atenuare a răspunderii penale.
12. Săvârșirea în concurs a trei infracțiuni (furt, conducere fără permis și părăsire a locului accidentului), urmările produse și care s-ar fi putut produce, reprezintă rațiuni plauzibile pentru care Curtea apreciază că pedeapsa de 4 ani corespunde unor necesități reale de reeducare a inculpatului.
13. O atenuare a răspunderii penale nu ar oferi garanții minime asupra atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal.
14. În aceste circumstanțe, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Se va face aplicarea art. 88 Cod penal, vizând computarea duratei executate, începând cu 27.02.2009, la zi.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 130/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 127/4.05.2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr-.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 27.02.2009, la zi.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.09.2009
jud. apel,.
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
