Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 557/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 36 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond a omis să-l întrebe pe inculpat dacă își însușește cererea formulată de către apărătorul acestuia, iar în subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea încheierii Tribunalului C-S a cărei motivare și-o însușește.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 36 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.1602Cpp, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - este neîntemeiată.
Art.1602Cpp prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 de ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
S-a reținut de către tribunal că, în aplicarea dispozițiilor alin.2 al art.7 din Legea nr. 39/2003, care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat, avându-se în vedere că cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani, este îndeplinită condiția de pedeapsă prevăzută de alin.1 teza 2 art.1602Cpp.
S-a constatat însă că, pe fondul cauzei, cererea este neîntemeiată.
Referitor la celelalte cerințe ale liberării provizorii sub control judiciar, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA atunci când a respins recursul formulat de inculpații, și menținând încheierea prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a acestora și apoi încheierile prin care s-a dispus prelungirea acestei măsuri.
S-a mai reținut că faptele pentru care este cercetat inculpatul s-a reținut a fi fost săvârșite prin intermediul internetului, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar presupune accesul liber la internet al acestuia,acces care ar putea ocaziona săvârșirea altor infracțiuni de același gen și care nu ar putea fi controlat prin obligațiile ce s-ar putea impune inculpatului pe parcursul liberării provizorii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, după pronunțarea soluției de către Tribunalul C-S, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece inculpatul nu și-a însușit cererea formulată de către apărătorul acestuia, iar în subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept prev. de art. 3856al.3 Cpp, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpatul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea procesual-penală, însă, ea apare ca fiind neîntemeiată sub aspectul fondului cauzei.
În speța de față instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de către organul de urmărire penală, care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea, modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul.
În aceste condiții, instanța consideră că punerea în libertate a inculpatului chiar și sub forma solicitată de acesta, ar constitui un pericol pentru ordinea publică chiar și prin prisma faptului că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui prin mijloace de comunicare prin folosirea calculatorului, respectiv rețeaua internetului, neexistând o posibilitate de a controla pe acesta, de a accesa din nou această rețea în scop fraudulos.
În ceea ce privește excepția invocată de către inculpat prin apărător ales, respectiv aceea că inculpatul nu a fost întrebat de către instanță dacă își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată prin apărător, instanța apreciază că aceasta este total nefondată.
Apărătorul inculpatului acționează în mod direct, în numele inculpatului, făcând orice fel de cerere în numele acestuia, astfel că cererile acestuia nu trebuie să fie însușite de către inculpat, ci doar în cazul în care această cerere ar fi fost formulată de către soțul sau rudele apropiate ale inculpatului, așa cum prevăd disp. art. 1606al.1 Cpp, ceea ce nu este cazul în situația de față, iar în acest condiții nu subzistă nici cazul de casare cu trimitere spre rejudecare invocat în cauză.
Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către inculpat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii nr. 36/14 mai 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /11.06.09
Tehnored. 2 ex./11.06.09
PI. - - - Trib. C-S
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
