Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 558/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 57/CC din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul declară că renunță la recursul formulat împotriva încheierii nr. 57/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului formulat de inculpatul.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că instanța de fond nu a prezentat pentru fiecare inculpat motivele pentru care consideră că se impune prelungirea arestării preventive, făcând doar o motivare generică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere recunoașterea faptei de către inculpat, a colaborat cu organele de urmărire penală, în cauză au fost efectuate expertizele informatice, iar dacă va fi pus în libertate, nu va mai putea zădărnici aflarea adevărului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită să se ia act de renunțarea inculpatului la recursul formulat.
Procurorul solicită să se ia act de renunțarea inculpatului la recursul formulat și pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, iar încheierea tribunalului se înscrie în cerințele art. 156 Cpp.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, arătând că nu se va sustrage de la urmărirea penală.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să se ia act de renunțarea la recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 57/CC din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție raportat la art. 155 - art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților și, formulată de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișoara și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.05.2009 până la data de 06.06.2009, inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații și, prin apărători aleși.
Analizând materialul de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 26/CC/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 22 și 23/11.03.2009 pe numele inculpaților, iar prin încheierea penală nr.45/CC din 07.04.2009 pronunțată în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventive față de inculpați pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.04.2009 până la data de 07.05.2009, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. În prezenta cauză este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane de a trăi într-un climat de liniște și siguranță, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, iar lăsarea inculpaților în libertate ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lor în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul nu a motivat recursul în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales, care a solicitat respingerea propunerii parchetului de prelungire a arestării preventive și punerea în stare de libertate, motivând că instanța de fond nu a prezentat pentru fiecare inculpat motivele pentru care consideră că se impune prelungirea arestării preventive. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii părăsirii localității sau a țării, având în vedere recunoașterea faptei de către inculpat, în cauză au fost efectuate expertizele informatice, iar dacă va fi pus în libertate, nu se va sustrage de la cercetări și va colabora cu organele de urmărire penală.
Inculpatul declară că renunță la recursul formulat.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art.3856al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului A impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpatului pericolul social al acestora, modalitatea de comitere, astfel că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică
De asemenea se constată că propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive este motivată, întrucât în cauză se impune continuarea cercetărilor pentru stabilirea întregii activități infracționale și pentru finalizarea urmăririi penale este necesar să se depună raportul de constatare tehnico-științifică efectuat asupra programelor găsite la perchezițiile informatice, reaudierea inculpaților în legătură cu programele găsite la percheziții, prezentarea materialului de urmărire penală, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cpp.
Din analiza încheierii recurate se observă că instanța de fond face în mod corect o motivare generală valabilă pentru ambii inculpați, având în vedere împrejurarea că ambii inculpați sunt cercetați pentru aceleași fapte, astfel că este inutil a se pretinde motivarea încheierii pentru fiecare inculpat în parte așa cum solicită inculpatul.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit.b Cpp.
În baza art. 3854cpp rap. la art. 369 cpp se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul
Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii nr. 57/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 3854Cpp rap. la art. 369 Cpp ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă inculpatul la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /02.06.09
Tehnored. 2 ex./11.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
