Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 56/2009
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 21 /6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal în stare de arest la. A și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs. De asemenea instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.
Inculpatul recurent a consimțit să dea declarație, după care instanța procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată separat în proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Ne fiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, susținând că situația acestui inculpat este total diferită de a celorlalți inculpați, acesta fiind cercetat pentru infracțiunile de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune în formă agravantă și fiind minor, din legea îi reduce pedeapsa la, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 109 al.1 teza II cod penal, situație în care pedeapsa maximă care i se poate aplica este de 10 ani, încadrându-se perfect în cerințele prev. de art. 160 /2 cod pr. penală. În mod greșit instanța de fond a respins cererea ca nefondată, invocând decizia 1564/2005, dar între o decizie și lege, trebuie să primeze legea, astfel că prin prisma legii, prezenta cerere este admisibilă în principiu, motiv pentru care se impune casarea cu trimiterea cauzei la ribunalul Alba pentru a se pronunța pe fond.
Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Albasolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, susținând că instanța de fond a procedat în acord cu dispozițiile legale, în speță nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 160/2 cod pr. penală, întrucât pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 18 ani, respectiv 20 de ani.
Cu privire la starea de minoritate a inculpatului invocată de apărătorul inculpatului, susține că s-a statuat de către prin decizia nr. 1564/2005, că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului minor între 14 - 16 ani, legiuitorul a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege și nu pedeapsa aplicabilă minorului, cu limitele pedepsei reduse la
În replicăapărătorul ales al inculpatului recurent, avocatarată că legea se aplică în spiritul ei, iar pentru inculpații minori limitele de pedeapsă se reduc la, textul nefiind o construcție nici literară, nici juridică, astfel că minorii trebuie judecați în limitele de pedeapsă prevăzute de minori.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin Încheierii penale nr. 21 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul minor, aflată în Arestul A, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf. art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că în cauză nu este îndeplinită condiția expresa stipulată de disp. art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală pentru admisibilitatea cereri de liberare provizorie sub control judiciar în contextul în care inculpatul minor este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, respectiv, infracțiunile prev. și ped. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a, b pct. 5, art. 215 alin. 1,2,3 și 5 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal - infracțiuni pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și respectiv, de la 10 la 20 de ani.
S-a mai reținut că la soluționarea prezentei cereri se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat minorul fără deducere prevăzută de art. 109 Cod penal, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 1564/2005 a ÎCCJ, astfel că cererea formulată este inadmisibilă.
În drept, s-au reținut disp. art. 160/8 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului inculpatul minor.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, susținând că cererea formulată de inculpat este admisibilă în raport de disp. art. 160/2 alin.1 Cod procedură penală și de dispozițiile art. 109 Cod penal.
Analizând legalitatea și temeinica hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurentul inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la disp. art. 160/2 și 160/8 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Liberarea provizorie este instituția procesuală care conferă persoanei arestate, în anumite condiții, facultatea de a fi pusă în libertate, fie cu impunerea respectării unei obligații, fie cu obligarea acesteia la depunerea unei cauțiuni.
Condițiile liberării sunt circumscrise existenței unei arestări preventive a învinuitului sau inculpatului, unei anumite naturi și gravități a infracțiunii săvârșite, precum și caracteristicilor comportamentului anterior și perspectivei comportamentului persoanei arestate pe timpul liberării provizorii.
Potrivit art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauză, recurentul inculpat minor este cercetat în ds. penal nr. 3D/P/ 2009 al - Biroul Teritorial Alba sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a), b) pct. 5, art. 215 alin. 1), 2), 3) și 5) cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2) Cod penal - infracțiuni pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și respectiv, de la 10 la 20 de ani.
În acest context, în mod legal judecătorul de fond a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul minor, nefiind îndeplinită una din condițiile de admisibilitate prevăzută expres și imperativ de legea de procedură penală.
Curtea de Apel apreciază că în mod corect judecătorul de fond a constatat că la soluționarea prezentei cereri nu se iau în considerare limitele de pedeapsă reduse la, chiar dacă petentul inculpat este minor. Aceasta deoarece, prin pedeapsă prevăzută de lege în sensul art. 160 ind. 2 alin. 1) Cod procedură penală se înțelege pedeapsa stabilită în Partea specială a Codului penal sau în legea specială pentru infracțiunea prezumat a fi comisă, fără a se lua în considerare cauzele de reducere a pedepsei.
În sprijinul acestei opinii arătăm că individualizarea pedepsei este o chestiune judiciară care trebuie rezolvată de instanță în legătură cu chestiuni de fapt concrete, ce au în vedere împrejurări diferite, de la caz la caz, și care se soluționează diferit odată cu stabilirea și aplicarea pedepsei, iar problema condiției referitoare la limita pedepsei, care face aplicabil art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, este una legală care nu este susceptibilă de altă interpretare decât cea literală, gramaticală.
Așa fiind, Curtea de Apel, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul minor împotriva Încheierii penale nr. 21 /6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent să plătească statului suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 21 /6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. / 2 ex./11.05.2009
Jud. fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
