Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.582/2009
Sedința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
-Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 117/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul T- Serviciul Teritorial Alba Iulia învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținere învederează sub un prim aspect că încadrarea juridică dată de parchet respectiv art.215 alin.5 Cod procedură penală este discutabilă, raportat la probele din dosar, instanța de fond neexaminând calificarea faptei conform dispozițiilor art.215 alin.3 Cod penal, cum ar fi admisibil.
Precizează că nu există latură obiectivă nici sub aspectul constituirii inculpaților în grup infracțional și nici sub aspectul săvârșirii individuale a infracțiunilor.
În motivarea instanței de fond nu se regăsesc descrise actele materiale privind pe inculpatul, ci doar afirmația generică cum că acesta a indus în eroare mai multe persoane.
Mai arată că în cauză urmează a se efectua o expertiză informatică de către Institutul Național de Expertize, dacă se va putea accesa hard-diskul laptopului reținut, însă aceasta este de durată, neexistând certitudinea că acesta ar fi al inculpatului.
Sub al doilea aspect critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că aceasta a fost motivată pe considerente raportate la instituția arestului preventiv.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Arată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât inculpatul nu prezintă garanții că nu va influența alți învinuiți dacă acesta ar fi cercetat în stare de libertate.
Precizează că pentru buna desfășurare a urmăririi penale se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, având în vedere că inculpatul este acela care a determinat pe ceilalți inculpați să-și deschidă conturi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, invocând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că deține serviciu stabil și este la prima confruntare cu legea penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală nr.117/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat în dosar nr.29/D/P/2009 al - Serviciul Teritorial Alba sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sprijinire grup infracțional organizat, prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.18 din același cod.
- înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art.215 al.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
- fraudă informatică în formă continuată, prev. de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Prin Încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată în dosar nr- s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 30.07.2009 până la data de 27.08.2009. Ulterior prin încheierea nr.109/23.09.2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, -, - și pe o durată de 30 de zile începând cu data de 27.09.2009 și până la data de 26.10.2009 și a inculpatului pe o durată de 30 de zile începând cu data de 06.10.2009 și până la data de 04.11.2009.
Pe calea acestei cereri deduse judecății inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunilor de "sprijinire grup infracțional organizat", prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 18 din aceeași Lege, înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art.215 al.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prev. de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, constând în aceea că, începând cu anul 2006 în jud. V s-a constitut o grupare organizată, care a acționat în perioada anilor 2006-2009, în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune pentru a obține venituri ilicite prin inducerea în eroare a mai multor persoane din străinătate cu privire la achiziționarea a diverse bunuri, postate pe diverse -uri de vânzări on-line. In această perioadă au fost induse în eroare mai multe persoane vătămate din diverse state: Marea Britanie, Suedia, Italia, Franța, Canada.
S-a reținut că există indicii că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, în condițiile în care la percheziția efectuată la data de 29.07.2009 la locația situată în mun. D, str. - -, -. F,. 7, jud. V, unde locuiau fără forme legale învinuiții și G, a fost identificat și inculpatul, iar laptopul acestuia au fost identificate modele de acte false, rezultând totodată indicii că acesta a postat anunțuri de vânzare a unor bunuri fictive pe mai multe site-uri și a înșelat mai multe persoane vătămate.
A fost reținută depoziția coinculpatului, care a declarat că și-a deschis conturile la cererea expresă a inculpatului, care se ocupa de fraude informatice.
Tribunalul, examinând cererea formulată de inculpat, a reținut că potrivit art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
S-a reținut că inculpatul este cercetat, printre alte infracțiuni, și pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5.pen. pedepsită cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani. Fiind vorba despre o pedeapsă prevăzută de lege care depășește limita de 18 ani închisoare, cererea inculpatului a fost considerată nefondată.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că, potrivit disp.art.160/2 alin.2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți,alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
n cazul de față instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu se impune tocmai pentru a-1 împiedica pe cel în cauză sa săvârșească alte infracțiuni.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta.
Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat.
Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit de negativ, având în vedere multitudinea faptelor și prejudiciul deosebit de ridicat provocat părților vătămate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților instanțele care au dispus arestarea și prelungirea acesteia în fond și recurs au reținut că actele repetate de fraudă informativă și înșelăciune au dus la crearea de prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini, prejudiciul total fiind foarte ridicat (83.000 euro). Gravitatea faptei trebuie analizată în mod special față de neîncrederea care se creează în sistemele electronice de vânzări on-line, care odată cu dezvoltarea tehnologiei de tip IT a cunoscut o creștere importantă la nivel mondial. Prejudiciul administratorilor site-urilor de vânzări on-line nu este doar unul de imagine, ci și unul concret și imediat, constând în resecurizarea unor sisteme afectate de intervențiile ilicite.
Arestarea preventivă este conformă cu cerințele CEDO care limitează la presupunerea că cel în cauză a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
In practica CEDO s-a arătat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni reiese atunci când din consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite și din caracterul acuzatului, riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil. Or, din toate cele arătate mai sus, instanța concluzionează că este necesară menținerea inculpatului în stare de detenție tocmai pentru a-1 împiedica să comită alte fapte de natură penală.
Motivele de natură medicală care au fost invocate pentru punerea în libertate pe calea prezentei cereri, în primul rând, nu sunt prevăzute de textul legal aplicabil, iar în al doilea rând, instanța constată că, în cazul în care inculpatul suferă de o boală, ea poate fi tratată, chiar arestat preventiv fiind, sub pază, conf. art. 139/1 Cpp.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp.art.160/8 alin.6 cod pr. penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și nu există nici un impediment în cercetarea sa în stare de libertate.
În expunerea motivelor de recurs, a fost criticată încadrarea juridică a faptelor reținute, s-a arătat că nu este conturată constituirea grupului infracțional și nici contribuția proprie, a fiecăruia, au fost invocate motive de sănătate și motive familiale care justifică lăsarea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune în convenții în formă continuată și agravată, prev. de art.215 al.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prev. de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, fapte pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă prin încheierea penală nr. 25/30.07.2009 a Tribunalului Alba, temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. f pr.pen.
S-a considerat că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că în privința inculpatului nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 1 și 2.pr.pen. pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Printre alte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului se află și infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, astfel că, prin prisma dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată.
și stabilirea unei alte încadrări juridice excede actualului cadru procesual, fiind o chestiune ce ține de fondul cauzei.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Simpla conduită pozitivă anterioară a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, nu constituie, în acest moment procesual, o garanție suficientă pentru a justifica lăsarea sa în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit(după un plan bine pus la punct, în vederea obținerii unor venituri ilicite considerabile), infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Cu privire la datele certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia) și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Referirea la alți inculpați din cadrul grupului, care au fost puși în libertate, (cazul inculpaților - și ), este lipsită de relevanță, deoarece în cadrul procedurii reglementate de art. 160 ind. 2 și urm. pr.pen. instanța este sesizată cu cererea unui inculpat, iar analiza circumstanțelor și condițiilor prevăzute de lege îl vizează strict pe acesta.
Evident, activitatea inculpatului nu poate fi disociată de cea a grupului pe care se reține că l-a sprijinit, însă și în cadrul grupului situația participanților este distinctă și prezintă particularități ce nu pot fi ignorate.
Având în vedere și împrejurarea că inculpatul a negat constant comiterea faptelor reținute în sarcina sa, iar atitudinea sa raportat la organele judiciare nu a fost tocmai cooperantă, pentru a se concluziona în sensul atingerii scopului preventiv reglementat de art. 136.pr.pen. Curtea constată că, în acest moment procesual, nici condițiile stipulate de art. 160 ind. 2.pr.pen. nu sunt îndeplinite.
În consecință, apreciind că nu sunt fondate criticile aduse, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 117/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex./12.10.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
