Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 583/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENAL
DECIZIA PENAL Nr. 583/2009
Ședința public de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
Judector - -
Judector -
Grefier
Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se afl pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 213/29.06.2009 pronunțat de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier dup care se constat c prin încheierea de ședinț din 29 septembrie 2009 în cauz a fost amânat pronunțarea pentru acest termen.
La dosar au fost depuse note de ședinț de ctre recurent prin aprtor ales.
de dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din 29 septembrie 2009 care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de faț:
Constat c prin sentința penal nr. 213/2009 pronunțat de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- s-a admis plângerea formulat de petenta.. cu sediul în I,-, jud. I, împotriva ordonanței nr.327/P/14.01.2009 a Parchetului de pe lâng Tribunalul Hunedoara, de scoatere de sub urmrire penal, în contradictoriu cu intimatul -,. în P, -,.4,.19, jud. H, locuind efectiv în P, str. 1 - 2..74,.45, jud. H și, în consecinț:
A fost desființat ordonanța atacat și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lâng Tribunalul Hunedoara, în vederea redeschiderii urmririi penale faț de învinuitul (intimat în prezenta cauz) --, cu privire la infracțiunile de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 2, 3, 4 și 5.pen. și emitere de cecuri fr disponibil la tras, prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, asupra cec-ului.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 30 lei, au rmas în sarcina statului.
În motivare, instanța a reținut c plângerea petentei I este întemeiat.
Una dintre criticile aduse de petent soluției dispus prin ordonanț se refer la împrejurarea c, deși a reclamat comiterea de ctre învinuit a infracțiunii de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 4 și 5.pen. ordonanța atacat vizeaz fapta incriminat de textul art.215 al.1, 2, 3, 4 și 5.pen.
Într-adevr, s-a constatat c, deși prin rezoluția din 05.05.2008 s-a dispus începerea urmririi penale împotriva învinuitului -- pentru infracțiunea de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 4 și 5.pen. constând în faptul c acesta, în calitate de administrator al P, în cursul lunii martie 2008, achiziționat marf de la I în valoare de 400.000 lei, folosind ca mijloc de plat cecurile și biletele la ordin, fr a avea disponibil în cont (4 ), prin referatul de terminare a urmririi penale din data de 22.08.2008, organul de cercetare penal a propus punerea în mișcare a acțiunii penale, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței competente cu privire la comiterea de ctre învinuit a infracțiunii de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 3, 4 și 5.pen. (2-3, 66-67 ), pentru ca apoi, subsecvent, prin rezoluția din data de 10.11.2008, s fie dispus din nou începerea urmririi penale împotriva învinuitului, pentru infracțiunile de emitere de cecuri fr disponibil la tras, prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 și înșelciune calificat, prev. de art.215 al.1 și 2.pen. constând în fapta de emitere, în perioada februarie-martie 2008, trei cecuri fr disponibil la tras (68 ), înclcându-se, astfel, dispozițiile art.262 pr.pen. referitoare la rezolvarea cauzelor în faza urmririi penale.
De asemenea, deși dispozitivul ordonanței atacate se refer și la înșelciunea în convenții, prev. de art.215 al.1, 2 și 3.pen. expozitivul acesteia nu lmurește în ce constau numele sau calitțile mincinoase, ori mijloacele frauduloase întrebuințate de învinuit, în condițiile în care cecurile emise de acesta erau valide.
S-a apreciat întemeiat și critica formulat referitor la temeinicia soluției de scoatere de sub urmrire penal a învinuitului pentru infracțiunea de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 4 și 5.pen.
S-au prezentat, drept temei al soluției respective, dispozițiile art. 10 lit.d) pr.pen. reținându-se lipsa intenției învinuitului de a induce în eroare societatea comercial beneficiar a cecurilor, întrucât, pe de o parte, între prți s-a încheiat un contract comercial în form simpl (comand telefonic urmat de executare), vânztorul neconsiderând necesar s verifice bonitatea cumprtorului înainte de livrarea mrfii, iar, pe de alt parte, inexistența intenției infracționale rezult și din faptul plților ulterioare fcute de învinuit în numele societții pe care o administra, precum și din recunoașterea datoriei ctre I, recunoaștere marcat de angajamentul de plat al celei dintâi, din data de 25.06.2008 (40 ).
Referitor la plțile efectuate de învinuit, invocate în considerentele ordonanței atacate prin menționarea extraselor de cont depuse, din care ar rezulta plata sumei de 40.000 lei în perioada 22.09.2008 - 27.10.2008, reținem c, de fapt, aceste extrase de cont evidențiaz operațiunile financiare derulate de societatea administrat de învinuit în perioada 01.01.2008 - 15.08.2008 și vizeaz decontarea parțial a biletelor la ordin, emise anterior cecurilor (45-51 ).
Conform celor statuate de -Secțiile Unite, prin decizia nr. IX/24.10.2005, în soluționarea recursului în interesul legii, emiterea unui cec fr s existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracțiunea prevzut în art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 dac aceast situație a fost cunoscut și acceptat de beneficiar, iar când s-a fcut prin inducere în eroare a acestuia, în scopul obținerii unui folos material injust și dac s-a cauzat beneficiarului o pagub, fapta constituie infracțiunea de înșelciune în forma agravat, prevzut de art.215 al.4 pen.
În speț, actele de urmrire penal nu au lmurit în nici un fel dac I, beneficiar a cecurilor, reprezentat în tranzacționare prin asociat -, a cunoscut c emitenta nu avea provizia necesar valorificrii cecurilor și a acceptat aceast situație (a se vedea depozițiile martorilor - și de la filele 54-56 ), simpla pasivitate în verificarea bonitții societții administrate de învinuit neputând contura aspectul respectiv.
De asemenea, împrejurarea c învinuitul -- cunoștea el însuși c, în momentul emiterii cecurilor, societatea pe care o administra nu deținea aceast provizie, astfel cum evidențiaz declarația acestuia de la fila 70, este lipsit de relevanț în ce privește încadrarea juridic a faptei sale.
Pe de alt parte, s-a apreciat c, din rațiuni de acuratețe procesual-penal, organul de urmrire penal, constatând c fapta reclamat în sarcina învinuitului prin plângerea penal și cu privire la care s-a dispus începerea urmririi penale, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune, prev. de art.215 al.1, 4 și 5.pen. ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, ar fi trebuit s dispun, prin ordonanț, schimbarea încadrrii juridice a faptei din cea dintâi, în cea de a doua infracțiune.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul -, solicitând casarea hotrârii atacate și menținerea ca legal și temeinic a soluției dat în ordonanța procurorului.
În motivele de recurs se arat c soluția dat de procuror nu poate fi criticat pentru faptul c ordonanța vizeaz fapta incriminat de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 și nu art. 215 alin. 1, 4 și 5, întrucât fapta a fost cercetat sub toate aspectele. Totodat a fost cercetat și împrejurarea dac beneficiara cec-urilor a cunoscut și a acceptat lipsa disponibilului, între cele dou prți existând un angajament de plat, situație în care beneficiara cec-urilor a cunoscut c nu exista provizia necesar emiterii lor.
Examinând actele și lucrrile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 365/6 alin. 3 Cod pr. penal, instanța constat c recursul este nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Așa cum rezult din hotrârea atacat, s-a dispus redeschiderea urmririi penale faț de intimatul -, pentru a stabili, fr dubiu, dac beneficiara cec-urilor emise de învinuit a cunoscut și a acceptat lipsa disponibilului financiar la tras, ori a fost indus în eroare.
În mod corect s-a fcut referire la decizia nr. IX/24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțat în cadrul unui recurs în interesul legii, în cuprinsul creia se face distincția între infracțiunea de înșelciune prevzut de art. 215 alin. 4 Cod penal și cea prevzut de art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934, raportat la împrejurarea dac beneficiarul cec-ului cunoștea sau nu, lipsa proviziei.
Aceste împrejurri nu au fost verificate de organul de urmrile penal, deși sunt esențiale în soluționarea just a cauzei.
Angajamentul de plat încheiat la data de 25.06.2008, între SC SRL și SC SRL, fiind ulterior încheierii convenției, nu prezint relevanț sub aspectul intenției inculpatului, aceasta fiind necesar a fi analizat prin raportare la data emiterii cec-urilor.
Hotrârea atacat fiind legal și temeinic, în baza art. 385/15 alin.1 pct.1 lit. b Cod pr. penal, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligrii lui la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul - împotriva sentinței penale nr. 213/29.06.2009 pronunțat de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
Oblig recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public din 06.10.2009.
Președinte Judector Judector
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored LS/2ex/08.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
