Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 580/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.580/2009
Sedința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 116/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul recurent G depune la dosar un memoriu.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului G solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea recursului învederează că instanța de fond în mod greșit motivat încheierea atacată cu referire la starea de pericol concret pentru ordinea publică și respectiv la subzistența temeiurilor măsurii arestării preventive, întrucât raportat la obiectul cauzei aceasta trebuia doar să aprecieze dacă există date din care să rezulte că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului.
Precizează că cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrunește condițiile de admisibilitate.
Totodată arată că inculpații G și - ambii fiind cercetați alături de inculpatul din prezentul dosar pentru constituire de grup infracțional organizat au fost puși în libertate, astfel că nu se impune ca inculpatul să aibă o situație mai grea, având în vedere că acestuia i se reține forma de participație a complicității.
Mai învederează că nici în procesul verbal de constatare a faptelor și nici în propunerea de arestare nu se regăsește latura obiectivă a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, făcându-se doar simple afirmații într- singură frază cu referire la toți inculpații.
S- apreciat că inculpatul G ar fi fost folosit de grup pe post de - săgeată - respectiv pentru scoate din cont banii depuși de părțile vătămate, însă există fapte mai grave în care inculpații sunt cercetați în stare de libertate. Arată că măsura arestării preventive nu este punitivă și nu este instituită pentru a da satisfacție părții vătămate, ci pentru buna desfășurare a procesului și supraveghere, starea de libertate reprezentând normalitatea. Urmărirea penală se efectuează pe mijloace electronice, în cazul inculpatului nedescoperindu-se nimic care să-l incrimineze.
Mai precizează că în cauză trebuie să se efectueze o expertiză pe hard-disc, astfel că aceasta va fi de durată.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Arată că într-adevăr condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cazul inculpatul G, însă în mod corect instanța de fond respins pe fond cererea, conform dispozițiilor art.1602alin.2 Cod procedură penală apreciind că din probele administrate până în acest moment au rezultat date cu privire la împrejurarea că inculpatul dacă s-ar afla în stare de libertate ar putea săvârși alte fapte.
Precizează faptul că nu trebuie privite izolat actele fiecărui inculpat, respectiv împrejurarea că inculpatul G nu postat anunțuri pe internet, întrucât inculpații sunt cercetați pentru constituire în grup infracțional organizat. Totodată învederează că inculpatul nu avea ocupație, locuind împreună cu alți inculpați, în chirie unde un anume plătea gazda.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt solicită a fi cercetat în stare de libertate, invocând că concubina sa urmează să nască. Precizează că nu locuia efectiv la acea gazdă despre care s-a făcut vorbire și nu l-a încuiat nimeni în casă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 116/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că inculpatul G este cercetat în dosar nr. 29D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Alba sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- "sprijinire grup infracțional organizat", prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 18 din aceeași Lege,
- complicitate la înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 26.pen. raportat la art.215 al.1,2 și 3.pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.
Prin Încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată în dosar nr- s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 30.07.2009 până la data de 27.08.2009. Ulterior prin încheierea nr.109/23.09.2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, - și pe o durată de 30 de zile începând cu data de 27.09.2009 și până la data de 26.10.2009 și a inculpatului pe o durată de 30 de zile începând cu data de 06.10.2009 și până la data de 04.11.2009.
Pe calea acestei cereri deduse judecății inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În sarcina inculpatului G s-a reținut comiterea infracțiunilor de "sprijinire grup infracțional organizat", prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 18 din aceeași Lege și complicitate la înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 26. pen. raportat la art.215 al.1,2 și 3. pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. constând în aceea că, începând cu anul 2006 în jud. V s-a constitut o grupare organizată, care a acționat în perioada anilor 2006-2009, în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune pentru a obține venituri ilicite prin inducerea în eroare a mai multor persoane din străinătate cu privire la achiziționarea a diverse bunuri, postate pe diverse -uri de vânzări on-line. In această perioadă au fost induse în eroare mai multe persoane vătămate din diverse state: Marea Britanie, Suedia, Italia, Franța, Canada.
S-a reținut că există indicii că inculpatul Gaf ost folosit de grupare pe post de săgeată la scoaterea banilor depuși de părțile vătămate, fiind titularul a 4 conturi bancare în lei și valută.
Tribunalul, examinând cererea formulată de inculpat, prin prisma disp.art.160/2 alin.1 pr. pen. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 pr. pen. dar nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la temeinicia cererii prev. de art.160/2 alin.2 pr. pen.
Totodată, Tribunalul a constatat, din economia dispozițiilor legale mai sus amintite, că simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu conduce în mod direct la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Pe aceeași linie, în cazul în care inculpatul formulează o cerere de liberare provizorie, instanța investită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul dacă temeiurile arestării se mențin, simpla îndeplinire formală a cerințelor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.
Conform disp.art.160/2 alin.2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți,alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
n cazul de față instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu se impune tocmai pentru a-1 împiedica pe cel în cauză sa săvârșească alte infracțiuni.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta.
Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat.
Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit de negativ, având în vedere multitudinea faptelor și prejudiciul deosebit de ridicat provocat părților vătămate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților instanțele care au dispus arestarea și prelungirea acesteia în fond și recurs au reținut că actele repetate de fraudă informativă și înșelăciune au dus la crearea de prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini, prejudiciul total fiind foarte ridicat (83.000 euro). Gravitatea faptei trebuie analizată în mod special față de neîncrederea care se creează în sistemele electronice de vânzări on-line, care odată cu dezvoltarea tehnologiei de tip IT a cunoscut o creștere importantă la nivel mondial. Prejudiciul administratorilor site-urilor de vânzări on-line nu este doar unul de imagine, ci și unul concret și imediat, constând în resecurizarea unor sisteme afectate de intervențiile ilicite.
Este irelevant că inculpatul a participat la anumite acte infracționale doar în calitate de complice pentru că este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia în calitate de autor la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce o privește în raport de toată activitatea grupării.
Arestarea preventivă este conformă cu cerințele CEDO care limitează la presupunerea că cel în cauză a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
In practica CEDO s-a arătat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni reiese atunci când din consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite și din caracterul acuzatului, riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil. Or, din toate cele arătate mai sus, instanța concluzionează că este necesară menținerea inculpatului în stare de detenție tocmai pentru a-1 împiedica să comită alte fapte de natură penală.
Motivele de natură medicală care au fost invocate pentru punerea în libertate pe calea prezentei cereri, în primul rând, nu sunt prevăzute de textul legal aplicabil, iar în al doilea rând, instanța constată că, în cazul în care inculpatul suferă de o boală, ea poate fi tratată, chiar arestat preventiv fiind, sub pază, conf. art. 139/1 Cpp.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp.art.160/8 alin.6 cod pr. penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul G, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În expunerea motivelor de recurs, a fost relevată participarea redusă a inculpatului la activitatea grupului, au fost invocate motive de sănătate și motive familiale care justifică lăsarea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul G este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune în convenții, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 cu apl. art. 41 al. 2.pen. fapte pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă prin încheierea penală nr. 25/30.07.2009 a Tribunalului Alba, temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. f pr.pen.
S-a considerat că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că în privința inculpatului nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Simpla conduită pozitivă anterioară a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, nu constituie, în acest moment procesual, o garanție suficientă pentru a justifica lăsarea sa în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit(după un plan bine pus la punct, în vederea obținerii unor venituri ilicite considerabile), infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
De asemenea, participarea sa în cadrul grupului organizat a avut un caracter constant, inculpatul a retras în mod repetat sume de bani trimise de părțile vătămate induse în eroare, iar sumele în discuție sunt considerabile. Inculpatul este titularul a patru conturi bancare în lei și valută deschise la diverse bănci, precum și destinatarul a 25 transferuri realizate prin.
Cu privire la datele certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia) și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Referirea la alți inculpați din cadrul grupului, care au fost puși în libertate, (cazul inculpaților și ), este lipsită de relevanță, deoarece în cadrul procedurii reglementate de art. 160 ind. 2 și urm. pr.pen. instanța este sesizată cu cererea unui inculpat, iar analiza circumstanțelor și condițiilor prevăzute de lege îl vizează strict pe acesta.
Evident, activitatea inculpatului nu poate fi disociată de cea a grupului pe care se reține că l-a sprijinit, însă și în cadrul grupului situația participanților este distinctă și prezintă particularități ce nu pot fi ignorate.
Deși s-a reținut că inculpatul recurent a fost o așa-zisă săgeată, având rolul de a retrage sume de bani în activitatea sa de sprijinire a grupului, contribuția sa nu a fost una minoră, inculpatul fiind unul dintre cei care, în mod repetat, a retras sume de bani trimise de părțile vătămate, totalul acestora având caracter semnificativ.
Având în vedere că nu s-a făcut nici dovada că inculpatul ar avea un loc de muncă stabil, iar atitudinea sa raportat la organele judiciare nu a fost tocmai cooperantă, pentru a se concluziona în sensul atingerii scopului preventiv reglementat de art. 136.pr.pen. Curtea constată că, în acest moment procesual, condițiile stipulate de art. 160 ind. 2.pr.pen. nu sunt îndeplinite.
În consecință, apreciind că nu sunt fondate criticile aduse, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză de inculpatul G, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 116/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/14.10.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
