Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 634/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 634/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii penale nr. 516 din 6 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei. Apreciază că hotărârea instanței de fond are un caracter stereotip, făcându-se referire în motivare, tot stereotip, la pericolul concret pentru ordinea publică. Astfel, consideră că, condițiile liberării provizorii sub control judiciar prev.de art.160/2 pr.pen. sunt întrunite în cauză, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, cât și în ceea ce privește fondul acesteia. Sub aspectul condițiilor de formă, suntem în situația prev.de art.160/2 pr.pen. infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării nu sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai M de 18 ani. Nu se poate trage concluzia că inculpata va săvârși alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin asemenea fapte, neexistând probe în acest sens. Pe tot parcursul cercetării, aceasta a avut o atitudine sinceră și de colaborare. Actele de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate, fie nu o privesc pe inculpată, fie nu pot influențate sub nici o formă de inculpată. Inculpata nu a mai fost condamnată și nici măcar cercetată pentru vreo faptă penală, iar faptele de care este acuzată în prezenta cauză sunt în strânsă legătură cu raporturile de muncă. Este o certitudine că nu va mai putea ocupa funcția avută până la momentul arestării și astfel, este fără putință de tăgadă că nu subzistă ipoteza că inculpata ar putea săvârși alte infracțiuni. Din întreg probatoriul administrat în cauză, s-a dovedit atitudinea sinceră a inculpatei avută încă de la început, aceasta a colaborat cu organele de urmărire penală, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și a ajutat la descoperirea stării de fapt reale. Instituția liberării provizorii sub control judiciar, implică cu necesitate existența unei măsuri preventive, luate în mod legal față de inculpat. Chiar dacă la momentul luării măsurii arestării preventive s-a conchis că o astfel de măsură se impune, liberarea provizorie sub control judiciară poate fi acordată, în măsura în care, se dovedește că această liberare se justifică în cauză. Aspectele de natură personală, coroborate cu gradul mult mai redus de participare al inculpatei la activitatea infracțională, decât în cazul celorlalți inculpați din dosar, cu faptul că majoritatea actelor de urmărire penală față de inculpată s-au administrat și perioada relativ lungă de la data luării măsurii arestării, conduc la concluzia că cererea de liberare este justificată. Consideră că termenul de 140 de zile de arest preventiv poate fi considerat un termen rezonabil, iar liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind criticile aduse hotărârii ca fiind neîntemeiate. Prima instanță, chiar dacă a constatat că, din punct de vedere al admisibilității în principiu a cererii, sunt întrunite condițiile legale, raportat la activitatea inculpatei și persoana acesteia, corect a stabilit că cererea este neîntemeiată. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și apoi la prelungirea acesteia, respectiv temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă și în prezent, ceea ce face ca cererea să fie neîntemeiată. Raportat la prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta a fost supusă cenzurii Curții de APEL CLUJ, respingându-se recursul inculpatei, astfel că prima instanță a procedat temeinic și legal, când a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatei, în replică, referitor la instituția liberării sub control judiciar, arată că textul de lege în materie este explicit, în sensul că, oricând poate fi făcută o astfel de cerere și, în nici un caz nu este condiționată de prelungirea măsurii arestării preventive.
Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul ei, solicitând cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 516 din data de 6 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata (fiica lui și, născută la data de 16.03.1979, arestată preventiv, aflată în Arestul M), iar în baza art. 192 alin. 2.pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 40 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că:
Inculpata este cercetată în dosarul nr. 46/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită prev.de art. 254.pen. rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prev.de art. 26.pen. raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323.penal rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, ca stare de fapt, a rezultat din actele de la dosar că inculpata - s-a asociat cu coinculpații, toți având calitatea de funcționari publici în cadrul M și având atribuții de a dispune efectuarea inspecțiilor fiscale, de a efectua asemenea inspecții, de a le aviza și aproba, în vederea săvârșirii infracțiunilor de corupție, asimilate acestora, ori în legătură directă cu acestea. In acest scop și având în vedere funcția pe care a deținut-o, inculpata a facilitat desfășurarea activității infracționale având ca obiect rambursări ilegale de TVA, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu considerabil statului.
În concret, coinculpații au constrâns administratorii de societăți comerciale să introducă în evidența contabilă documente contabile ce nu au la bază operațiuni reale, iar apoi să solicite rambursarea TVA-ului deductibil. La aceste societăți comerciale, inspecțiile fiscale erau efectuate în mod superficial de către inculpata, care nu constata fictivitatea operațiunilor menționate în facturi.
Prin încheierea penală nr. 280/23 mai 2009 Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 28 zile (23 mai 2009-19 iunie 2009), reținându-se că sunt indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată și este incident temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv inculpata a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatei a fost prelungită succesiv, ultima prelungire fiind dispusă prin încheierea penală nr. 463/11.09.2009 a Tribunalului Maramureș pentru o perioadă de 30 zile, respectiv 18 septembrie 2009 -17 octombrie 2009.
Potrivit disp. art. 1602al. 1.pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea, prevederile alineatului 2 condiționează acordarea liberării de necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu atrage însă automat admiterea cererii, instanța având facultatea de a aprecia asupra temeiniciei cererii, prin raportare la natura infracțiunii comise și periculozitatea acesteia.
Or, materialul probator administrat până în prezent a oferit suficiente indicii, care justifică presupunerea că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, fapte apreciate ca deosebit de grave la momentul arestării prin prisma calității în care a acționat inculpata. De altfel, măsura arestării preventive a fost dispusă în considerarea pericolului social concret pentru ordinea publică, determinat de impactul social negativ al faptelor, amploarea activității infracționale și complexitatea acesteia și numărul M de persoane implicate, pericol care nu s-a diminuat și care justifică în continuare detenția inculpatei.
Pe de altă parte, datorită circumstanțelor cauzei, tribunalul a apreciat că se impune cercetarea în continuare a inculpatei în stare de arest, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și astfel, liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică.
Împrejurarea invocată în susținerea cererii, respectiv că inculpata nu are antecedente penale și că anterior a avut un comportament social pozitiv, nu a fost în măsură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatei în libertate. Prin urmare, măsura arestării preventive nu contravine art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interesul public neputând fi ignorat câtă vreme presupusele fapte au produs un impact negativ în rândul colectivității, ce este încă de actualitate și care are repercusiuni asupra întregii ordini de drept.
Pe de altă parte, durata de timp scursă de la luarea măsurii arestării preventive se încadrează într-un termen rezonabil și legal în același timp, ținând seama de complexitatea probatoriului de administrat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că punerea în libertate a inculpatei, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii publice și nu este oportună, în raport de elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii, mai sus descrise, în termen legal a declarat recurs inculpata, solicitând prin apărător, casarea acesteia și, rejudecând, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului au fost invocate, în esență, aceleași motive ca și cele care au susținut cererea inițială, criticându-se încheierea atacată ca netemeinică, cu un caracter stereotip, deoarece face referire în motivare, tot stereotip, doar la pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei.
Astfel, condițiile liberării provizorii sub control judiciar sunt întrunite în cauză, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, cât și în ceea ce privește fondul acesteia.
Nu există dovezi în cauză că, lăsată în libertate, inculpata va săvârși alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceasta, deoarece, pe parcursul întregii anchete inculpata a avut o atitudine sinceră și de colaborare, iar actele de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate, fie nu o privesc pe inculpată, fie nu pot influențate sub nici o formă de aceasta. Inculpata nu are antecedente penale, iar faptele de care este acuzată în prezenta cauză sunt în strânsă legătură cu raporturile de muncă, ce vor înceta, inculpata înaintându-și demisia din funcția avută.
Aspectele de natură personală, coroborate cu gradul mult mai redus de participare al inculpatei la activitatea infracțională, decât în cazul celorlalți inculpați din dosar, cu faptul că majoritatea actelor de urmărire penală față de inculpată s-au administrat și perioada relativ lungă de la data luării măsurii arestării, conduc la concluzia că cererea de liberare este justificată și poate constitui o măsură suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr. pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Inculpata, alături de alți inculpați (, ) este cercetată în dosarul nr.46/P/2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, sub aspectul comiterii infracțiunilor de: luare de mită prev. de art.254 pen. rap. la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248, 2481cu aplicarea art.41 alin.2 pen. complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 Cod pen. rap. la art.13/1 din Legea 78/2000 coroborat cu art.194 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. complicitate la infracțiunea prev. de art.8 alin.1,2 din Legea nr.241/2005 rap. la art.26 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 pen. rap. la art.17 lit.b din Lege nr. 78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților, mai sus arătați, în esență că, împreună cu inculpatul, cu învinuiții și și cu numitul ( în prezent decedat) - angajați ai Administrației Finanțelor Publice B M, în calitate de inspectori, inspectori principali, consilieri, șef serviciu sau șef administrație financiară - începând cu anul 2007 s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sau infracțiuni de evaziune fiscală și fals. Astfel, aceștia au solicitat, prin intermediul mai multor societăți comerciale rambursări ilegale de TVA, au format echipe de inspecție fiscală în scopul de a nu se constata fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se solicita rambursare de TVA, au efectuat aceste inspecții fiscale în mod superficial, fără constatarea nelegalităților privind solicitările de TVA, au avizat și aprobat inspecțiile fiscale ( șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți), au acoperit întreaga activitate infracțională, prin persoana directorului executiv, după care, sumele de bani obținute din rambursările de TVA, erau predate de administratorii societăților comerciale inspectorului fiscal, iar acesta îi împărțea, de regulă, cu ceilalți inculpați și învinuiți.
Inculpata a efectuat în anul 2008 controlul de fond la . Electrics în mod superficial și cu știință nu a constatat înregistrările fictive, care nu au fost cuprinse în raportul de inspecție fiscală (înregistrări efectuate de inculpatul, care a ținut evidență contabilă a acestei societăți, în pofida faptului că era funcționar public cu atribuții de control în cadrul M). De asemenea, inculpata a efectuat inspecții fiscale, în același mod superficial și la alte societăți - părți vătămate în cauză.
Sumele de bani obținute cu titlu de rambursare TVA erau predate de administratorii societăților comerciale implicate, unuia dintre inspectorii fiscali, printre care inculpatul, care ulterior împărțea sumele de bani cu ceilalți participanți.
Rapoartele de inspecție fiscală, erau avizate de, iar ulterior rambursările erau aprobate de inculpații sau.
Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent rezultă că în această complexă activitate infracțională au fost implicate un nr. de aproximativ 31 de societăți comerciale, prejudiciul cauzat bugetului statului fiind deosebit de ridicat, numai suma ce s-a reușit a fi recuperată până în prezent ridicându-se la mai mult de 6.000.000 lei.
În acest context, al stării de fapt reținute și relevate pe baza probelor administrate până în acest moment, Curtea constată că, în mod corect a reținut prima instanță că în prezenta cauză, deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie, aceasta nu poate fi privită ca întemeiată.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acesteia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor prev. de 160/2 pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Este adevărat că, formularea unei astfel de cereri, presupune subzistența temeiurilor arestării, altfel ar fi incidente alte instituții referitoare la măsura arestării preventive.
Dar, în același timp, nu pot fi ignorate aceste temeiuri, dacă ele sunt încă de actualitate și impun în mod evident, menținerea stării de arest.
Așa fiind, instanța a apreciat judicios că, deși condițiile admisibilității cererii sunt îndeplinite în cauză, menținându-se încă pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei, nu se impune admiterea cererii acesteia.
Acest pericol rezultă din: gravitatea deosebită a faptelor, multitudinea și amploarea acestora; rezonanța extrem de negativă în comunitate a acestor fapte; natura și importanța relațiilor sociale afectate de activitatea infracțională în discuție; din modul în care se presupune că inculpata împreună cu coinculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, prevalându-se de funcțiile deținute - angajați ai Direcției Generale a Finanțelor Publice M - și de influența pe care pretindeau că o au asupra celor ce urmau să efectueze controale la firmele implicate, dispunând rambursări de TVA pe bază de acte, despre care știau că sunt fictive, amenințând administratorii firmelor implicate că, în cazul în care nu vor accepta înregistrarea de facturi fictive, vor avea de suferit prin declanșarea de controale menite a le bloca activitatea, prin conduita lor vătămând grav relațiile sociale ocrotite de lege prin incriminarea acestor conduite, afectând încrederea pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile statului și în buna credință a angajaților din aceste instituții, angajați care, în virtutea atribuțiilor de serviciu, în loc să apere ordinea socială, disciplina fiscală, se presupune că sunt implicați în fapte de corupție, de falsificare a înscrisurilor oficiale, de șantaj și de încurajare a evaziunii fiscale.
Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul unei detenții provizorii, atunci când, în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale (cazul Letellier vs Franța), așa cum este și cazul în speță, iar durata arestării preventive - 5 luni ( inculpata a fost arestată la 22 mai 2009) nu poate fi apreciată ca depășind un termen rezonabil în acest context.
Este adevărat că inculpata a avut o atitudine mai cooperantă, a recunoscut anumite fapte, că nu are antecedente penale, că a avut, se pare, un grad mai redus de participație în ansamblul activității infracționale, dar aceste elemente, ca circumstanțe favorabile, nu pot prevala, cel puțin la acest moment procesual, în detrimentul celorlalți factori, mai sus menționați, cu o greutate mai M în justificarea detenției provizorii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr.516 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu (avoc. ), sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata - (fiica lui și, născută la data de 16.03.1979) aflată în Arestul M, împotriva încheierii penale nr. 516 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata-recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex /28.10.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
