Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 675
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Monica
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul G, împotriva Încheierii din data de 09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de recurs și solicită admiterea recursului sub aspectul punerii în libertate a inculpatului prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, casarea încheierii recurate și menținerea arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 4 noiembrie 2009, a Curții de APEL BACĂU.
Este necesar să fie privat de libertate întrucât se mențin temeiurile prevăzute de art.143. 146, 148 C.P.P. apreciind că nu s-au modificat.
Inculpatul a comis în concurs, infracțiuni grave, iar calitatea sa îl obliga mai mult la respectarea legii. Dosarul de anchetă nu este finalizat și există pericolul de a influența martorii și celelalte probatorii. A se avea în vedere comportamentul inculpatului și al soției acestuia care au mințit că se afla soția la volanul mașinii, iar ulterior a revenit și a recunoscut săvârșirea faptelor.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea cererii.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - arată că există două cereri cu obiect diferit și finalitate diferită, cererea parchetului de prelungire a arestării preventive și cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, iar instanța a apreciat că prelungirea arestării nu mai este necesară.
Solicită a se observa că soluția Tribunalului Bacău este legală și temeinică, că starea de libertate este starea firească în care poate fi judecat inculpatul, că nu mai poate influența aflarea adevărului întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor, motive pentru care recursul este nefondat și solicită respingerea recursului.
Intimatul inculpat G - având cuvântul - solicită respingerea recursului parchetului și judecarea în stare de libertate având în vedere că nu va influența cercetarea judecătorească, a recunoscut și regretat fapta.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr - s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului prev de art. 178 alin 1,3 Cod Penal, art 89 din OUG 195 / 2002
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul - inculpatul cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 alin.1, 3 Cod penal, art.87 alin.1 și art.89 din OUG nr.195/2002 republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că sunt îndeplinite atât condițiile pozitive cat si cele negative prevăzute de art. 160 pr.pen. infracțiunile pentru care este cercetat se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege ce incriminează infracțiunile pentru care este cercetat, nu exista nici un fel de date că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, așa încât în cauză nu mai subzista temeiurile de arestare preventivă, iar durata arestării sale a încetat să mai fie rezonabilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Inculpatul G este cercetat in stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. de art.178 alin.1, 3 Cod penal, art.87 alin.1 și art.89 din OUG nr.195/2002 republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că, în dimineața zilei de 31.10.2009, inculpatul Gac ondus autoturismul proprietate personală marca SKODA cu nr.de înmatriculare -, pe șoseaua DN 11, iar când a ajuns pe str. -, la intrarea în mun. O, jud. B, a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu nr. -, condus de. În urma impactului, victima a decedat. În autoturismul, cu nr.- condus de se afla și numitul, care urmează să se prezinte la medicul legist pentru a i se stabili numărul de zile pentru îngrijiri medicale.
Din analiza probelor administrate până în prezent la urmărirea penală si de asemenea fata de conținutul declarației dată de inculpat în fața instanței de recurs precum si in fata tribunalului, instanța a apreciat, raportat la dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, care prevăd că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului ca în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că există temeiuri care să justifice măsura preventive a arestării.
În speță nu își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece nu exista nici un fel de date ca lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și asta cu atât mai mult cu cat a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptelor, a despăgubit cu o suma substanțială familia victimei în puținul timp cat a fost cercetat în stare de libertate, așa încât întreaga sa atitudine nu se pliază nici cum pe noțiunea de pericol concret pentru ordinea publica, condiție care trebuie să fie îndeplinită cumulativ cu cea a pedepsei prevăzute de lege.
Rezultă deci că activitatea desfășurată de inculpatul. nu se circumscrie unei activități care să determine instanța să aprecieze că cererea formulata de acesta este una excesivă, instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar are obligația de a verifica dacă în cauză sunt incidente temeiuri de arestare mai vechi sau nou apărute și în cazul în care constata existența acestora, nu va putea dispune punerea în libertate. Or în cazul în care constatând incidența temeiurilor de arestare preventivă, instanța investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie ar proceda la ignorarea acestora și ar dispune liberarea provizorie a inculpatului, o atare măsură ar contravenii însăși rațiunii pentru care legiuitorul a reglementat instituția măsurilor preventive.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă,în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
În condițiile speței, solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, este una legală, deoarece starea de securitatea a societății în general, precum și a familiei victimei în particular nu este amenințată în vreun mod și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități nu are în vreun mod de suferit prin judecarea acestuia în stare de libertate.
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile au fost depășite în speță și în acest context instanță poate dispune judecarea în libertate a inculpatului.
Potrivit art.160^2* cod procedurăpenală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.178 alin.1, 3 Cod penal, art.87 alin.1 și art.89 din OUG nr.195/2002 republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,iar actele dosarului releva faptul ca infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul permit și chiar recomandă în raport de toate actele normative arătate, judecarea acestuia in stare de libertate. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu este actual, așa încât, condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 cod procedură penală sunt îndeplinite cu prisosință. Nici pericolul comiterii unei noi infracțiuni nu se regăsește în nici unul din actele dosarului, de altfel reprezentantul parchetului a fost practic în imposibilitate sa nominalizeze si sa individulizeze pericolul pe care l-ar reprezenta judecarea inculpatului în stare de libertate.
Față de toate aceste aspecte tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpat este întemeiată, așa încât, în baza art. 160/2 si urmat. Cod pr penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petent.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului petent dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului decât în cazul înștiințării prealabile a instanței de judecată
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
S-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea prezentei măsuri, în condițiile art. 160/10 cod pr penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Prin motivele de recurs scrise, Parchetul critică netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea nu se impunea admiterea cererii de liberare sub control judiciar, pericolul social sporit al inculpatului rezultă însuși din calitatea sa de polițist, calitate în care era chemat să apere legea, inculpatul încercând să zădărnicească aflarea adevărului determinând pe soția sa să declare mincinos. Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp, instanța de control judiciar constată că acesta este fondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea 119/4.11.2009 pronunțată în dosarul nr - al Curții de APEL BACĂU prin admiterea recursului Parchetului împotriva încheierii Tribunalului Bacău prin care se respinsese propunerea de arestare preventivă. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea instanța a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv, cel prev. de art 148 lit f Cpp reținând că sunt în cauză indicii suficiente că inculpatul a provocat un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane, conducând sub influența băuturilor alcoolice și părăsind locul accidentului. Ulterior și-a determinat soția să declare mincinos că ea a fost la volanul autoturismului.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că argumentele care au fondat soluția primei instanțe de admitere a cererii de liberare provizorie nu pot fi primite din următoarele considerente:
Potrivit art 160/2 Cpp alin (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Considerată în sens larg, liberarea provizorie este o măsură constituțională, prevăzută de legea procesual penală pentru a da posibilitatea instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive. Liberarea provizorie constituie totodată un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă.
Apreciată in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art 136 alin 2 Cpp, art 160/2 alin 3, 3/1 și 3/2 Cpp dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie.
O asemenea măsură nu are, prin ea însăși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim. Dar nici asupra autorităților judiciare de urmărire penală nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Este motivul pentru care legiuitorul român a preluat, începând cu anul 1992, din legislațiile europene această instituție.
Ca principale motive de admitere a cererii, prima instanță a apreciat că securitatea socială nu este amenințată în nici un fel de cercetarea inculpatului în stare de libertate, că infracțiunile pentru care este cercetat,permit și chiar recomandă" cercetarea în stare de libertate, pericolul zădărnicirii aflării adevărului nu mai este actual întrucât au fost audiați martorii și inculpatul.
Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune este o măsură procesuală și presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea / menținerea stării de arest nu mai apare ca necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Prima instanță reține că cererea îndeplinește mai întâi prima condiție de la art 160/2 Cpp alin (1) referitoare la infracțiunea din culpă, Curtea constată că este pusă în mișcare acțiunea penală nu numai pentru infracțiunea de ucidere din culpă ci și pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului prev de art 89 din OUG 195 / 2002 care se săvârșește cu intenție.De asemenea urmărirea penală este în curs după cum arată procurorul urmând a se lămuri și situația celorlalte persoane din autovehiculul implicat în accident.
În aprecierea ca temeinică a cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța nu a avut suficient în vedere și dispozițiile art 160/2 Cpp alin (2) care prevăd condiția negativă, care împiedică acordarea unei astfel de liberări. În speță indiciile existente în sensul că inculpatul a plecat de la locul accidentului și a încercat să determine pe soția sa să își asume răspunderea pentru accidentul de circulație sunt suficiente pentru a aprecia că, lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceste împrejurări rezultă din dosarul cauzei chiar dacă prin încheierea 119/4.11.2009 pronunțată în dosarul nr - al Curții de APEL BACĂU nu s-a reținut ca temei al luării măsurii arestării și dispozițiile art 148 lit a Cpp.
De altfel se constată că inculpatul și-a menținut această poziție până după ce a fost recunoscut și indicat de martorii, și ca fiind persoana care a condus autoturismul, abia în declarația dată în fața Curții de Apel cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii primei instanțe de respingere a propunerii de arestare preventivă recunoscând că a fost la volan.
Nu se poate reține argumentul primei instanțe că s-au administrat probele la urmărirea penală, aprecierea asupra complexității materialului probator care trebuie administrat în cursul urmăririi penale neputând-o face decât procurorul care raportat la specificul infracțiunilor rutiere poate considera necesară spre exemplu identificarea și a altor eventuali martori și efectuarea unei expertize tehnice auto.
Acest criteriu negativ amintit trebuie coroborat în cauză și cu calitatea inculpatului de agent de poliție, calitate în care era primul chemat la respectarea legii și a ordinii de drept, calitate care presupune nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu ci și înafara acestora o atitudine onestă, în conformitate cu prevederile legale și impune în același timp apărarea prestigiului funcției pe care o exercită. Astfel, prin calitatea sa, inculpatul avea capacitatea și pregătirea necesară să conștientizeze că prin adoptarea unei atitudini contrară normelor legale, care sfidează ordinea și relațiile sociale normale, poate avea consecințe pe plan procesual, respectiv intervenția reală și efectivă a unei măsuri procesuale, în cauză ivindu-se situații a căror evitare impune luarea lor.
Pe lângă cele expuse, Curtea reține și că starea de arest a fost luată la data de 4 noiembrie 2009 adică cu doar o săptămână înainte de soluționarea prezentului recurs. În acest stadiu, Curtea apreciază că inculpatul nu poate furniza suficiente garanții că beneficiind de liberarea provizorie nu ar încerca să încerce zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Din aceste considerente, chiar dacă formal cererea îndeplinește criteriul pozitiv prevăzut la art 160/2 Cpp alin (1) nu îndeplinește și condiția prevăzută de art 160/2 Cpp alin (2) și nici considerente de oportunitate și, în consecință va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva încheierii din 9.11.2009, pe care o va casa în totalitate.
Va reține cauza spre rejudecare și pe fond, în temeiul art 160/8a alin 6 Cpp va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul
Văzând și dispozițiile art 192 alin 3 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva încheierii din 9.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează susmenționata încheiere în totalitate.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.1602raportat C.P.P. la art.1608aal.6 respinge C.P.P. ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul
Ia act că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Monica
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
12.11.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian Monica
