Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 678
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petenții, și -, împotriva sentinței penale nr. 256/D din data de 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 05 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.256/D din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
În temeiul art.278 indice 1 alin. 8 lit."a" respingerea ca nefondată plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.998/P/8-06-2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, formulată de petenții, și -.
În temeiul art. 192 alin 2 cod procedură penală a fost obligat fiecare petent la plata a câte de 30 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.998/25.06.2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a arătat că:
La data de 08.06.2005 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au dispus în cauza nr.998/P/2004 neînceperea urmăririi penale față de - director general al SC SA O, - director financiar în cadrul aceleiași instituții și - șef oficiu juridic la SC SA O, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, în varianta prev. și ped. de art.215 al.3,5 Cod penal, apreciind că fapta cercetată nu există.
S-a reținut că, la data de 03.12.2004, colectivul de inventatori format din, și au sesizat lucrătorii de poliție, solicitând efectuarea de cercetări față de conducerea SC SA O pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. în plângere, reclamanții au precizat faptul că sunt beneficiarii unor drepturi de autor decurgând din valorificarea brevetului de invenție nr.67932/31.01.1975 la SC SA O, instanța de judecată stabilind valoarea acestuia la suma de 6.185.059.430 ROL. La data de 0.03.2004, între conducerea SC SA O și colectivul de inventatori s-a încheiat contractul de tranzacție nr. 190/2004 prin care societatea se obliga să achite în rate lunare suma stabilită de instanță. După începerea efectuării plății, conducerea SC SA O nu a mai respectat prevederile contractului, încetând plățile, reclamanții considerând că au fost induși în eroare de conducerea societății prin renunțarea la executarea solicită și încheierea unui contract de tranzacții în scopul vădit de a nu se efectua plățile.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat netemeinicia plângerii formulate, în condițiile în care litigiul dintre părți este strict de natură civilă, reprezentanții conducerii SC SA O neavând intenția infracțională de a induce în eroare co-contractanții. Astfel, tranzacția a fost încheiată înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară din data de 31.03.2004, decizia sistării plăților revenind administratorului judiciar SC SRL care a notificat toți creditorii SC SA (inclusiv reclamanții)să se înscrie la masa credală.
Petenții, și - au arătat că soluția de este netemeinică și nelegală întrucât au fost induși în eroare cu rea credință și determinați să renunțe la executarea silită ce avea ca obiect recuperarea sumelor datorate.
Analizând însă actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că nu se confirmă nici unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nici a unei alte infracțiuni, context în care a respins ca nefondată plângerea petenților, și. S- menținut soluția atacată și a fost obligat fiecare petent la plata de cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 pr.pen.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat recurs în termen legal petenții, și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, petenții au apreciat în esență că prima instanță a procedat la o evaluare greșită a probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că materialul probator existent la dosarul cauzei, relevă vinovăția intimaților și sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 al.3,5
Cod PenalÎn considerarea criticilor invocate, recurenții au solicitat admiterea recursurilor,casarea soluției recurate și în fond, admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, efectuarea acesteia și trimiterea în judecată a intimaților.
Analizând sentința penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În mod corect Tribunalul Bacăua respins plângerea formulată de recurenții petenți împotriva rezoluției de netrimitere în judecată intimaților și sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 al.3,5
Cod PenalDin examinarea actelor de cercetare efectuate de organul de urmărire penală, se observă că acestea nu conțin nici un fel de elemente de natură a releva existența unor acțiuni de inducere în eroare comise de către intimații menționați cu ocazia încheierii și executării contractului de tranzacție 190/2004, care au determinat prejudicierea materială a petenților petenții, și.
Analizând situația faptică ce rezultă din actele premergătoare efectuate de organul de urmărire penală în prezenta cauză, Curtea în deplin acord cu opinia instanței de fond constată că încetarea plăților către petenții, și, constituie un incident natură civilă, respectiv o neexecutare a obligațiilor asumate de către O prin contractul de tranzacție nr.190/10.03.2004, iar nu o manoperă dolosivă comisă de intimați cu intenția prejudicierii petenților.
În mod judicios atât procurorul prin soluția atacată, cât și Tribunalul Bacău cu ocazia verificării acesteia, au remarcat, că tranzacția încheiată între O și cei trei petenți, a fost încheiată și pusă parțial în executare în condiții de legalitate.
Se observă că decizia sistării plăților a aparținut administratorului judiciar SRL desemnat în urma deschiderii procedurii de insolvență O, iar nu voinței celor trei intimați în calitatea de persoane cu atribuții de dispoziție în cadrul societății susmenționate.
Sumele de bani datorate de O în baza convenției încheiate la data de 10.03.2004, constituie drepturi de creanță ale intimaților, care vor putea fi valorificate exclusiv de către aceștia în cadrul procedurii de reorganizare judiciară a debitoarei.
Pentru toate cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de, și.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2,4 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții, și împotriva sentinței penale nr.256/D din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2,4 Cod procedură penală obligă fiecare recurent petent să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
Aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
red. sent.
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
30.11.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
