Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 677/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 677
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, inculpatul și partea civilă -, împotriva deciziei penale nr. 148/A din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 05 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2560/3.12.2007 a Judecătoriei Bacăus -a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
În temeiul art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată, ca nefondate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 66 alin.1 Cod procedură penală "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".
Potrivit prevederilor art.66 alin. 2 Cod procedură penală "în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie".
Potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
În cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că în seara respectivă a fost atacat de către partea vătămată care l-a strâns de gât, motiv pentru care ripostat, îmbrâncind pe partea vătămată și lovind-o de 3-4 ori pentru a se elibera din strânsoarea acestuia.
Martorii audiați în cauză nu au putut confirma faptul că inculpatul a agresat pe partea vătămată, ajungând la locul săvârșirii faptei după terminarea conflictului și au auzit-o pe partea vătămată acuzând dureri la picioare, nu au văzut urme de sânge pe față sau pe hainele părții vătămate și au relatat că partea vătămată a plecat singură, pe picioarele ei către casă.
Partea vătămată afirmă că a fost agresată de două persoane cu niște bâte, ultima lovitură fiindu-i aplicată în zona capului, motiv pentru care și-a pierdut conștiința cel puțin 10 minute.
Mai mult partea vătămată afirmă că în momentul agresiunii, datorită strigătelor sale la fața locului au apărut mai multe persoane.
Partea vătămată afirmă că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua respectivă, însă este contrazis de declarațiile martorilor, care au declarat că partea vătămată se afla în stare de ebrietate.
În cauză nu există probe care să dovedească vreo legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului și leziunile suferite de partea vătămată, faptul că inculpatul este persoana care i-a cauzat acele leziuni, motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpatului.
Pretențiile formulate de către partea vătămată sunt în aceste condiții nefondate urmând a fi respinse.
Prin decizia penală nr. 280/A/5.06.2008 a Tribunalului Bacăus -a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit.b din Cod procedură penală admiterea apeluluiParchetului de pe lângă Judecătoria Bacăucât și apelul părții civile-declarate împotriva sentinței penale 2560/3 decembrie 2007 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul - pe care o desființează în totalitate.
S-a trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Bacău.
S-au menținut actele procedurale efectuate în cauză.
S-a constatat că intimatul inculpat a fost reprezentat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin decizia penală nr. 663/30.10.2008 a Curții de APEL BACĂUs -a dispus în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală, admiterea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 280/A din 5 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr. -, pe care a casat-o în totalitate.
S-a trimis cauza la aceeași instanță, respectiv TRIBUNALUL BACĂU pentru continuarea judecății.
S-a constatat că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Conform art. 192 al. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Astfel, TRIBUNALUL BACĂU este investit din nou cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de partea vătămată.
Parchetul critică sentința pentru netemeinicie deoarece art. 62 consacră rolul esențial al probelor în administrarea justiției și obligația instanței de judecată ca, în vederea aflării adevărului, să lămurească cauza sub toate aspectele numai pe bază de probe.
Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, astfel că aprecierea lor devine unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece este faza în care se concretizează soluția ce va fi dată în urma acestei activități.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că activitatea procesuală a probațiunii este guvernată, printre altele, atât de principul rolului activ al organelor judiciare (art. 4.C.P.P.) care presupune obligația acestora de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a ajunge la aflarea adevărului, cât și de libertatea administrării probelor și aprecierea acestora.
Ignorând aplicarea acestor exigențe la materialul probator al cauzei, instanța a concluzionat în mod greșit că inculpatul nu este autorul faptei de vătămare corporala prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cp. pentru care au fost trimiși în judecată.
Această soluție a fost motivată, pe de o parte, prin aceea că în materie penala funcționează principiul prezumției de nevinovăție iar inculpatul nu este obligat sa-si dovedească nevinovăția. Se mai motivează în hotărâre, că din dovezile administrate în cauza nu s-a format convingerea că fapta a fost săvârșită de către inculpat și în cauza nu exista probe care sa dovedească vreo legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului si leziunile suferite de către partea vătămată, faptul că inculpatul este persoana care i-a cauzat aceste leziuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului.
Apreciază că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penala cât si in faza de judecată trebuia printr-o apreciere corecta să formeze convingerea instanței ca inculpatul este autorul faptei reținute în actul de sesizare si la data de 07.11.2006, în jurul orelor 23.00, a aplicat mai multe lovituri, cu picioarele, pârtii vătămate, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 30-35 de zile de îngrijiri medicale si pierderea unui organ - splina - de natura sa-i pună viata in primejdie.
Cu ocazia cercetărilor inculpatul a indicat locul unde a agresat fizic, de unul singur, partea vătămata si locul pe unde a fugit după comiterea agresiunii (filele 55 - 59 dosar urmărire penala).
Inculpatul, în prezența apărătorului ales, atât in momentul în care i s-a adus la cunoștința învinuirea, cat si cu ocazia prezentării materialului de urmărire penala a recunoscut ca a agresat partea vătămata în seara zilei de 07.11.2006.
Totodată, apreciază că sentința este și nelegală întrucât Spitalul de Urgenta Județean B s-a constituit parte civila în cadrul procesului penal cu suma de 1.104,41 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pârtii vătămate.
Conform art. 14 coroborat cu art. 346.C.P.P. instanța trebuia sa dispună si asupra acțiunii civile. Astfel în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunța prin aceeași sentința si asupra acțiunii civile. Prin sentința penala nr. 2560 din 03.12.2007 nu a dispus în nici un fel față de pretențiile părții civile - Spitalul de Urgenta Județean
Partea vătămată consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece a fost lovit de inculpat și, în ciuda probatoriului administrat în cauză, instanța a dispus achitarea acestuia.
De asemenea, apreciază că infracțiunea comisă de inculpat este tentativă de omor și nu vătămare corporală gravă.
Este nemulțumit de soluție și pentru că achitarea a avut efecte și asupra acțiunii sale civile.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată, cu privire la motivele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a considerat că ambele apeluri sunt întemeiate.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 cod penal întrucât la data de 7.11.2006, în jurul orelor 23,00 aplicat mai multe lovituri cu picioarele părții vătămate cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și pierderea unui organ (splina) de natură să-i pună viața în primejdie.
Pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești la prima instanță, tribunalul apreciază că inculpatul este vinovat de comiterea acestei infracțiuni.
Din declarațiile părții vătămate coroborate cu certificatul medico-legal nr. 2119/22.11.2006 și raportul de expertiză medico-legală nr. 2472/28.11.2006 emis de B și cu depozițiile martorilor, C-tin, și rezultă fără dubiu că partea vătămată a fost lovită cu pumnii și cu picioarele de către inc. C-tin. în seara zilei de 7 nov. 2006 în dreptul locuinței fam., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale și pierderea unui organ (splina).
Chiar inculpatul în declarațiile date în faza de urmărire penală (la filele 49-53) la datele de 11 ianuarie 2007 și 6.03.2007 recunoaște săvârșirea infracțiunii față de partea vătămată și detaliază în amănunt modul cum s-au desfășurat evenimentele.
Astfel, din acest probatoriu coroborat și cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și chiar în fața instanței de fond, tribunalul reține că între familia și familia există o relație conflictuală de câțiva ani datorită unui imobil, aspect recunoscut de ambele părți și cunoscut și de martorii audiați.
În seara zilei de 7 noiembrie 2006, în jurul orelor 23,00, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice mergând spre locuința unchiului s-a întâlnit cu partea vătămată, și ea aflată sub influența alcoolului, în dreptul locuinței lui și pe fondul stării conflictuale dintre aceștia, partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că-i dă foc la casă și îi taie gâtul șui și familiei sale. Apropiindu-se de inculpat, partea vătămată a ridicat sacoșa pe care o avea în mână și în care era un obiect metalic încercând să-l lovească. Atunci, inculpatul a parat cu mâna lovitura părții vătămate, după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona stomacului. Victima la prins de gât, apoi inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona abdomenului, după care au căzut la pământ, inculpatul peste partea vătămată. Acesta striga "ori eu, ori tu", timp în care ambele părți se loveau reciproc cu pumnii și cu picioarele.
Când inculpatul a scăpat din strâmtoarea părții vătămate a fugit, lovind victima la locul faptei, mai ales că se apropia o patrulă de jandarmi.
După circa 30 minute, dându-și seama de gravitatea faptei, inculpatul a revenit la locul conflictului, dar victima nu se mai afla aici. La circa 300 s-a întâlnit cu martorul pe care l-a întrebat de patrula de jandarmi. Apoi în zona locului faptei a văzut-o pe gard pe martora pe care, de asemenea, a întrebat-o ce a făcut patrula de jandarmi. A aflat că jandarmii l-au văzut pe căzut la pământ, dar l-au lăsat acolo.
Toate aceste elemente dovedesc că inculpatul a fost prezent la locul faptei, s-a bătut cu partea vătămată, a fugit, ulterior a revenit la locul conflictului discutând cu martorii precizați.
A doua zi după incident, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean B unde a fost internată în perioada 8-17 noiembrie 2006 cu diagnosticul de "ruptură de splină" conform fișei de observație și a necesitat intervenție chirurgicală în urma căreia a suferit splenectomie. Apoi, în perioada 21-26.02.2007 parte vătămată a fost internată 5 zile în Spital Clinic de Urgență I unde a efectuat o serie de investigații medicale în urma leziunilor suferite în data de 7 noiembrie 2006.
Tribunalul nu poate reține apărarea inculpatului din apel precum că victima prezintă leziuni la membrele inferioare, iar el l-a lovit în stomac, deoarece din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a suferit leziuni în zona capului, a abdomenului, coapselor și gambei dreapta. Aceasta se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care a arătat că l-a lovit pe în abdomen de mai multe ori după care, căzând la pământ, s-au lovit reciproc pe unde au apucat să aplice loviturile.
Trebuie subliniat că declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (ce se coroborează cu cele ale părții vătămate și ale martorilor audiați) au fost date atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe în prezența unui apărător ales, deci nu poate invoca aspectul precum că nu sunt declarațiile sale, că i-au fost dictate, etc.
Tribunalul a reținut însă din tot probatoriul administrat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de provocare. Astfel, pe fondul stării conflictuale mai vechi, exercitarea amenințărilor cu moartea la adresa sa și a familiei sale de către inculpat, încercarea victimei de a-l lovi cu acea sacoșă în care inculpatul a crezut că este un obiect metalic i-au creat o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căruia l-a lovit pe.
În consecință, tribunalul a reținut la individualizarea judiciară a pedepsei această circumstanță atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b cod penal.
În drept, fapta inculpatului de a-i aplica mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale și lipsa posttraumatică a splinei ce reprezintă o pierdere de organ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 cod penal pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
Tribunalul, a considerat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului și că acesta beneficiază în continuare de prezumția de vinovăție. Mai mult decât atât, greșit motivează prima instanță că martorii ce au văzut victima după conflict nu au observat urme de sânge pe fața acesteia.
Nici nu aveau cum să vadă așa ceva întrucât cele mai multe lovituri au fost aplicate în zone abdomenului și picioarelor (și mai puți asupra feței) ceea ce au determinat în final splenectomioa.
Tribunalul apreciază că prezumția de vinovăție a inculpatului a fost răsturnată, vinovăția sa dovedită cu actele medicale, declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, și și declarațiile inculpatului.
De asemenea, din modul în care s-au desfășurat evenimentele și anume victima este cea care a provocat conflictul, ea i-a adresat amenințări inculpatului, ea a inițiat bătaia, apoi după loviturile aplicate de inculpat au căzut ș au continuat să se lovească reciproc, iar când a putut scăpa din prinsoarea părții vătămate, inculpatul a fugit, nu rezultă că inculpatul a avut în intenție să-l omoare pe, ci a fost o bătaie cu consecințele splenoctomiei. Ca atare, este nefondată cererea părții vătămate de schimbare a încadrării juridice din vătămare corporală gravă în tentativă de omor și va fi respinsă pentru acest motiv.
Față de toate acestea, tribunalul în baza art. 3798 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 2560/3.12.2007 a Judecătoriei Bacău pe care a desființat-o în totalitate.
Reținând cauza spre rejudecare și în fond, a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei tribunalul a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, periculozitatea inculpatului care este infractor primar, consecințele faptei asupra victimei (pierderea unui organ), situația că inculpatul a suferit fapta în stare de provocare, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, apreciind că aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special prevăzut de lege este necesar și suficient pentru reeducarea inculpatului.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a considerat față de modalitatea comiterii faptei, gradul de pericol social al acesteia, persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a manifestat sinceritate, regretând infracțiunea săvârșită, că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea ei în regim de detenție efectivă. Ca atare, în baza art. 81 cos penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit conform art. 82 cod penal termenul de încercare de 3 ani. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor are. 83 cod penal.
Totodată, tribunalul a suspendat și pedeapsa accesorie aplicată pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 5 cod penal.
Fiind stabilită răspunderea penală a inculpatului, este angajată și răspunderea civilă a acestuia. Astfel, trebuie să fie obligat la repararea prejudiciului cauzat prin propria faptă atât părții vătămate cât și celor două unități spitalicești.
Partea vătămată a dovedit cu înscrisuri și cu martori ( ) că a suferit o pagubă materială reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, hrană, transportul la spital la I, medicamente, bani împrumutați de la rude sau cunoștințe.
De asemenea, datorită leziunilor suferite, precum și pierderii splinei este evident că victima a suferit și un prejudiciu moral care trebuie reparat de autorul acestui prejudiciu.
Însă, fiind reținute dispozițiile art. 73 lit. b cod penal, culpa părților în comiterea faptei fiind stabilită de instanță de 50%, și cuantumul daunelor materiale și morale vor fi reduse cu 50%.
Ca atare, în baza art. 14, 346 Cod pr. penală și art. 998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5000 lei despăgubiri civile și suma de 5000 lei daune morale.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean de Urgență B și Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimei în sumă de 1225,115 lei respectiv 138,875 lei.
Constatând culpa procesuală a inculpatului acesta a fost obligat conform art. 191 al. 1 Cod pr.penală să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare și părții civile suma de 350 lei cu același titlu conform art. 193 al. 1 Cod pr.penală reprezentând onorariu apărător ales.
Potrivit art. 192 al. 3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare in apel au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu din fondul către Baroul d e Avocați
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 148/A din 2.04.2009 pronunțata de TRIBUNALUL BACĂUs -a espins ca nefondata cererea părții vătămate de schimbare a încadrării juridice din art. 182 al. 2.penal în art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i penal.
In baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.penala s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lingă Judecătoria Bacău si de partea civila împotriva nr. 2560/3.12.2007 pronunțata in dosarul nr. - al Judecătoriei Bacău.
S-a desființat in totalitate sentința atacată.
S-a reținut cauza spre rejudecare si in fond:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29.08.1979 in B, jud. B, domiciliat in. Veche, sat, jud. B, cetățean român, studii 10 clase, ocupația-agent de paza, căsătorit, 2 copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, --, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala prevăzuta de art. 182 al. 2.penal cu aplicarea art. 73 lit. b penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b penal pe durata si in condițiile prevăzute de art. 71 al. 2.penal.
Conform art. 81.penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei.
S-a fixat termen de încercare de 3 ani potrivit art. 82.penal si s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.penal.
S-a dispus suspendarea pedepsei accesorii prevăzuta de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b penal pe durata si in condițiile prevăzute de art. 71 al. 5.penal.
În baza art. 14, art. 346.pr.penala si art. 998.civil a fost obligat inculpatul sa plătească părții civile suma de 5.000 lei despăgubiri materiale si 5.000 lei daune morale.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească sumele de 1225,115 lei Spitalului Județean de Urgenta B si 138,875 lei Spitalului Clinic de Urgenta "Prof. Dr. " I reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei.
Potrivit art. 191 al. 1.pr.penala a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Conform art. 193 al. 1.pr.penală a obligat inculpatul sa plătească părții civile suma de 350 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales la prima instanța.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.penala cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
S-a luat act ca partea civila nu a solicitat cheltuieli judiciare in apel.
S-a dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din fondul MJ. către Baroul d e Avocați B- pt. av.
A constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU,partea vătămată și inculpatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂUa înțeles să critice decizia recurată sub următoarele aspecte:
Invocă netemeinicia deciziei penale, întrucât la individualizarea judiciară a pedepsei, TRIBUNALUL BACĂUa reținut circumstanța atenuantă a provocării.
În drept, fapta inculpatului de a-i aplica mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și lipsa post-traumatică a splinei ce reprezintă o pierdere de organ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală în varianta prev. de art. 182 al.2 Cod penal.
În mod netemeinic instanța de apel a reținut acțiunea agresivă a părții vătămate, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată în abdomen de mai multe ori, după care căzând la pământ sau lovit reciproc. Prin atitudinea sa partea vătămată nu l-a provocat pe inculpat, ci doar a adresat reproșuri acestuia, pe fondul stării conflictuale mai vechi.
Această atitudine a părții vătămate nu poate fi considerată ca o acțiune de provocare a inculpatului, nefiind de natură să producă o tulburare puternică sau emoție care să justifice violența manifestată de inculpat.
Așadar, vă solicităm să înlăturați circumstanța atenuantă a provocării, urmând a obliga inculpatul către furnizorii de servicii medicale a despăgubirilor solicitate.
Deși, s-a reținut de către instanța de apel culpa părților în proporție de 50 %, aceasta a redus atât cuantumul daunelor morale cât și cuantumul daunelor materiale, TRIBUNALUL BACĂU nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de recurentul-parte civilă.
La fila 49 dosar instanța de fond, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata unei prestații periodice lunare, dovedind cu acte medicale o incapacitate totală de muncă, TRIBUNALUL BACĂU prin decizia recurată nepronunțându-se în nici un fel asupra acestei cereri.
Din probele administrate în prezenta cauză rezultă că partea civilă a suferit o pagubă materială, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, hrană, transportul la spital la I, medicamente și bani împrumutați de la rude și cunoștințe. De asemenea, este evident că victima a suferit și un prejudiciu moral, ca urmare a pierderii splinei, prejudiciu cu caracter nepatrimonial care trebuie reparat de autorul faptei ilicite.
În concluzie, s-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, majorarea pedepsei și admiterea în totalitate a acțiunii civile formulată de recurentul-parte civilă.
Partea civilă a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate sub aspectul cuantumul prea redus al pedepsei aplicate inculpatului și al despăgubirilor acordate părții civile, precum și în ceea ce privește omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra cererii de obligare a inculpatului la plata unei contribuții periodice lunare față de partea civilă.
Inculpatul a criticat decizia recurată în ceea ce privește netemeinicia soluției de condamnare adoptată de TRIBUNALUL BACĂU, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea soluției de achitare pronunțată de prima de instanță.
Analizând decizia penală recurată, în raport de motive invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că doar recursurile procurorului și părții vătămate sunt fondate urmând a fi admise în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Instanța de apel în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului, iar soluția de condamnare pronunțată de către aceasta este justă.
În deplin acord cu opinia Tribunalului Bacău,instanța de recurs constatată pe baza probelor administrate în cauză că inculpatul, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, în seara zilei de 7.11.2006 a lovit victima cu pumnii și picioarele acțiuni care au cauzat acesteia din urmă leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile îngrijiri medicale și pierderea splinei.
Existența faptei și vinovăția inculpatului pentru fapta imputată prin rechizitoriul procurorului, rezultă cu certitudine din elementele de fapt ce derivă din declarațiile părții vătămate care îl indică pe inculpat ca fiind persoana care l-a agresat fizic, coroborate cu informațiile din lucrările medico-legale existente la dosarul cauzei, declarațiile martorilor audiați în cursul procesului penal coroborate și declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală prin care recunoaște acuzațiile aduse și prezintă detaliat modalitatea de comitere.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit.b Cod penal în favoarea inculpatului.
Situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator, nu relevă împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări cauzate de conduita victimei.
În conformitate cu prevederile art. 73 lit. b) Cod penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Existența stării de puternică tulburare, la care se referă textul invocat de recurent trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta. Or, argumentele menționate de TRIBUNALUL BACĂU ca temei al scuzei provocării, în sensul că victima ar fi promovat amenințări cu moartea la adresa inculpatului și că partea vătămată ar fi încercat sa-l lovească pe inculpat cu o sacoșă nu se confirmă prin probele administrate, fiind simple afirmații ale inculpatului.
Chiar și în ipoteza în care susținerile inculpatului, împărtășite de instanța de apel ar fi reale, acestea nu pot fi reținut drept acte de provocare, întrucât pretinsele manifestări ale părții vătămate nu erau de natură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol.
Așa fiind, instanța de apel va înlătura circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit.b Cod penal reținută în favoarea inculpatului.
Ca urmare a înlăturării circumstanței atenuante sus menționate, Curtea va modifica latura penală a cauzei în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită la limita minimă prevăzută de textul incriminator, menținându-se dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării acesteia.Ca o consecință directă a reindividualizării pozitive a pedepsei se va majora și termenul de încercare fixat inculpatului proporțional cu noua pedeapsă.
Decizia recurată urmează a fi reformată și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
Având în vedere că fapta inculpatului, a determinat spitalizarea victimei în două unități sanitare, ca urmare a reținerii unei culpe exclusive a inculpatului pentru fapta comisă, Curtea va majora cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat către părțile civile Spitalul de Urgență B și Spitalul Clinic de Urgență "Prof.Dr. " I la cel solicitat de către cele două părți civile prin înscrisurile de la filele 38 și 42 dosar apel.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul a fost soluționată incomplet.
Astfel, din cuprinsul declarației luată părții civile de către Judecătoria Bacău (fila 31 dosar), precum și din conținutul înscrisul de la fila 49 dosar fond, rezultă că partea civilă a solicitat alături de cererea de acordare de despăgubiri civile și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare ca urmare a pierderii totale sau parțiale a capacității de muncă, consecință directă a infracțiunii săvârșite de inculpat.
Având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la această cerere esențială pentru partea civilă, Curtea constatând incidența în speță a cazului de casare prev. de art.385/9 al.1 pct.10 Cod procedură penală va trimite cauza Tribunalului Bacău în vederea rejudecării acțiunii civile formulate de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul.
În considerarea celor expuse în baza art. 385/15 pct.2 lit.c,d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și partea vătămată numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal, cuantumul pedepsei și al termenului de încercare și modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei,casând în parte decizia recurată.
Rejudecând cauza, hotărârea recurată va fi modificată în sensul celor arătate mai sus, menținând celelalte dispoziții.
În lumina considerentelor expuse, constatând lipsa de temeinicie a criticilor invocate de inculpatul va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.2,3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.2 lit. c, d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 148/A din 2.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, cuantumul pedepsei și al termenului de încercare și modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
Casează în parte decizia penală recurată.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Înlătură reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art.73 lit.b Cod penal și, în consecință majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al.2 Cod penal de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.
Majorează termenul de încercare fixat inculpatului de la 3 ani la 4 ani.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat către părțile civile Spitalul de Urgență B și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, de la 1225,115 lei, respectiv 138,875 lei, la 2450,23 lei, respectiv 277,75 lei.
Trimite cauza Tribunalului Bacău în vederea rejudecării acțiunii civile formulate de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
In baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.11.2009.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
Aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red. Șt.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
30.11.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
