Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 702/
Ședința publică din 17 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Ministerul Public - T-Serviciul teritorial Pitești este reprezentat prin procuror G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A- Serviciul teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 12 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenții-inculpați și, în stare de arest, asistați de avocat ales; recurenții-inculpați A și -, în stare de arest, asistați de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorilor aleși să ia legătura cu inculpații, deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestora.
Reprezentantul T, procuror G, solicită admiterea recursului în baza disp. art. 385/15pct.2 Cod procedură penală, casarea încheierii din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș ca netemeinică, pentru următoarele motive: în mod greșit s-a dispus admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților deoarece există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni de acest gen și că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte, cu cheltuieli judiciare.
Pentru recurenții-inculpati și, avocat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate deoarece nu există dovezi că inculpații ar încerca în vreun mod să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea nu există nici un motiv pentru care inculpații să se afle în continuare în stare de arest preventiv, complexitatea cauzei nefiind una majoră, urmând a se avea în vedere si poziția sinceră a inculpaților, faptul că au recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor.
Pentru recurenții inculpați A și -, av, solicită respingerea recursului declarat de parchet si menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond, întrucât nu exista posibilitatea ca inculpații să influențeze părțile vătămate care sunt cetățeni străini, de asemenea nici martorii din cauză.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică solicită a se avea in vedere faptul că aceștia au recunoscut faptele și că sunt infractori primari, neavând antecedente penale.
Recurentii-inculpati -, A, și, având pe rând ultimul cuvânt, potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicită respingerea recursului și judecarea lor în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 12 2009, Tribunalul Argeș, n baza art.160/8a alin.2 Cod proc.penală, a admis cererile și a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților ( fiul lui G și, născut la data de 16.08.1986 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.3, jud.A), A (fiul lui și, născut la 04.09.1986 în B CNP- -, domiciliat în A,-, -.A,.2, jud. T), (fiul lui și, născut la data de 24.10.1988 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.2,jud. A) și ( fiul lui și,născut la 30.04.19877 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.2,jud. A), toți aflați în Penitenciarul Colibași.
În baza art. 160/8a alin.3 Cod procedură penală, a instituit în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 Cod proc.penală, respectiv:
- să nu depășească limita teritorială a localităților de domiciliu;
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la poliția de domiciliu, organ desemnat cu supravegherea
lor, conform programului întocmit;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a instituit în sarcina inculpaților și următoarele obligații:
- să nu se deplaseze în localuri care posedă Internet;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv să nu opereze pe Internet.
În baza art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților că nerespectarea obligațiilor stabilite atrage arestarea lor preventivă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, s-a reținut că inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații respectiv precum și inculpata, în scopul de a înșela prin intermediul internetului pe alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind desfășurate în mod continuat în perioada cuprinsă între anii 2006 - 2008, în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
Inculpații postau astfel, în mod fraudulos, diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloare bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, ȘI.
Examinând cererile celor patru inculpați Tribunalul a considerat că acestea îndeplinesc condițiile cerute de art. 160/2 Cod proc.penală, fiind în același timp întemeiate.
Astfel, sub aspectul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, Tribunalul constată că acestea se înscriu în limita stabilită de alin.1 al art.160/2 Cod procedură penală.
Potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege "liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte."
Tribunalul a apreciat că niciuna dintre condițiile negative impuse de textul citat nu se regăsește în speță, astfel încât privarea în continuare de libertate a inculpaților să se justifice.
În dosarul cauzei nu există date care să conducă la presupunerea rezonabilă că, lăsați în libertate, inculpații vor comite alte infracțiuni.
Din economia textului de lege ( " necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni") rezultă fără dubiu că săvârșirea altor infracțiuni trebuie să fie iminentă, realizarea rezoluției infracționale depinzând exclusiv de starea de libertate a inculpaților.
În dosar nu există date în legătură cu o atare iminență, necesitatea de a-i opri de la săvârșirea altor fapte penale fiind astfel inexistentă ea însăși.
Pe de altă parte, în speță nu există date că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna dintre modalitățile arătate de art.160/2 alin.2 Cod proc.penală.
Dată fiind natura cauzei, acuzarea s-a bazat exclusiv pe probe tehnice a căror denaturare este imposibilă în timpul judecății.
Martori nu au fost audiați în cauză, iar părțile vătămate și civile sunt cetățeni străini pe care, obiectiv, inculpații, lăsați în libertate, nu au cum să le influențeze.
Prin urmare, Tribunalul apreciat că zădărnicirea adevărului este puțin probabilă.
În legătură cu temeinicia cererilor, Tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpaților nu mai este oportună în momentul de față, la șapte luni și de la data arestării preventive, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică ce a determinat arestarea s-a estompat.
În acest context, Tribunalul a considerat că mai convingătoare și mai pertinentă în raport cu scopul general al măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod proc.penală, este liberarea provizorie sub control judiciar, cu respectarea obligațiilor prevăzute de lege ce reprezintă, ele însele, restrângeri ale libertății individuale.
Dată fiind vârsta și nivelul de instruire al inculpaților, se apreciază că scopul măsurii preventive poate fi realizat prin liberarea lor sub control judiciar.
Împotriva încheierii primei instanțe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A- Serviciul teritorial Pitești, care a criticat-o pentru netemeinicie, apreciindu-se că, în mod greșit tribunalul a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, deoarece există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni de acest gen și că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul fondat al recursului, în raport de următoarea argumentație.
Situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală.
Analizând situația judiciară a inculpatului, curtea reține că, sub aspectul formal, acesta are vocație la liberare provizorie pe cauțiune, în raport cu faptul că îndeplinește condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea respingerii, ca netemeinică, a cererii, curtea - în opinie majoritară -, consideră că se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu mai multe elemente care configurează amploarea participării infracționale a inculpatului, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens, trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod procedură penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea aspectelor esențiale ce țin de instituția liberării provizorii sub control judiciar trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
În altă ordine de idei, curtea - în opinie majoritară - apreciază că este exclusă liberarea provizorie în condițiile în care temeiurile arestării justifică, în continuare, privarea inculpaților de libertate.
În acest sens, s-a concluzionat, în nenumărate decizii de speță și acest raționament rezultă din conținutul sensibil diferit al arestării preventive în raport cu liberarea provizorie, ceea ce presupune că aceste două măsuri nu pot fi aplicate simultan, aceleiași persoane.
În concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea - în opinie majoritară - surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpați.
În raport de toate acestea, se constată, în acord cu opinia parchetului, că hotărârea ce face obiectul recursului este neîntemeiată.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A- Serviciul teritorial Pitești, va casa în totalitate încheierea recurată și rejudecând va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților, A, și, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare, în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A- Serviciul teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 12 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și rejudecând respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților, A, și, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare, în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
dr.- ---
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./04.12.2009
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
pentru respingerea recursului promovat de procuror, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate.
Contrar aprecierilor făcute de majoritatea membrilor completului de judecată, consider că judecătorul fondului în mod întemeiat a decis punerea în libertate a celor patru intimați - inculpați, întrucât ei îndeplinesc, sub toate aspectele (al admisibilității și al temeiniciei cererilor lor) condițiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate sub control judiciar.
Aceasta, întrucât scopul preventiv prevăzut de art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală ar putea fi atins și în modalitatea adoptată de către instanța de fond, în deplină concordanță cu dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol.
Este neîndoielnic că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt grave, urmările produse de acestea fiind prejudicierea cu sume importante de bani a persoanelor interesate a achiziționa diverse produseon line.
Totodată, modul de a acționa al inculpaților, ce s-au constituit în grup organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru al grupului, reflectă o periculozitate sporită a celor în cauză.
Gradul de pericol social al infracțiunii nu este, însă, singurul criteriu pe care legiuitorul l-a prevăzut în aprecierea măsurii ce urmează a fi luată, în alin. 8 al art. 136.
Acest text de lege impune a se ține cont, pe lângă aceasta, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Or, este important de menționat, din perspectiva celor anterior arătate, că inculpații sunt cu toții foarte tineri, vârstele lor depășind cu puțin pe cea a majoratului, că niciunul dintre ei nu posedă antecedente penale, aceasta fiind prima lor abatere de la rigorile legii, că poziția adoptată de ei este una sinceră, de recunoaștere a faptelor de comiterea cărora sunt acuzați și de colaborare cu organele de anchetă.
Aceste circumstanțe, împreună cu împrejurarea că cei în cauză au petrecut deja o perioadă de timp în penitenciar (8 luni), în care au putut să realizeze consecințele grave pe care le atrag asemenea fapte, sunt de natură a convinge, în opinia mea, concordantă cu cea a judecătorului fondului, că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezenta la momentul arestării lor s-a diminuat în prezent, nemaifiind necesară detenția preventivă.
Concluzia că liberarea provizorie trebuie acordată se impune cu atât mai mult cu cât reiese clar că în speță sunt realizate nu numai condițiile de admisibilitate a cererilor, dar și cele prevăzute de art. 160/2 alin. 2, întrucât nu există la dosar niciun fel de date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau a martorilor.
Dimpotrivă, atitudinea lor sinceră, de recunoaștere a faptelor și de descriere a împrejurărilor în care ele au fost comise, pledează în favoarea inculpaților și, împreună cu circumstanțele anterior enumerate, conduc la concluzia că, odată puși în libertate, aceștia se vor abține de la orice faptă care, încălcând condițiile liberării provizorii, ar fi menită să atragă din nou arestarea.
Susținerea recurentului, că ar exista astfel de date (din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte), nu este confirmată prin probele aflate la dosar.
Este doar o prezumție, răsturnată și ea prin probele la care am făcut referire, cum și de argumentele pertinente invocate de către judecătorul fondului, acelea că acuzarea nu a propus proba testimonială, bizuindu-se exclusiv pe probele tehnice care, fiind deja efectuate, nu ar mai putea fi în vreun mod influențate, iar față de părțile vătămate, cetățeni ai altor state, nu poate fi exercitată în mod obiectiv vreo influență, pe de o parte, iar pe de altă parte că poziția de recunoaștere adoptată de inculpați ne determină să le acordăm șansa de a fi judecați în continuare în stare de libertate și de putea dovedi că, pe viitor, se vor feri să comită orice fel de abatere care ar atrage revocarea beneficiului liberării.
De aceea, ar fi trebuit pronunțată o soluție de menținere a încheierii atacate, prin respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
JUDECĂTOR,
Red.:
Tehnored.:
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
