Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 747/R/2008

Ședința publică din data de 11 decembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător

JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 640/9 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În ceea ce privește cererea formulată în cauză, constată că instanța de fond a considerat-o admisibilă în principiu, iar după cercetarea judecătorească, pe fond, a respins- Învederează faptul că a arătat la fond că toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160/2 alin. 1 și 2.pr.pen. sunt întrunite, respectiv că pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă este de 10 ani ( pentru ar. 257.pen. - trafic de influență ), fiind mai mică decât cea prev. de art. 160/2 alin. 1.pr.pen. și că nu există dovezi, probe indirecte sau date din care să rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul va încerca să zădărnicească urmărirea penală, fie prin influențarea părților, experților sau a martorilor, fie prin distrugerea probelor de la dosar.

Arată că începând cu data de 6 decembrie 2008 practic a fost finalizată urmărirea penală în cauză, iar începând cu acea dată s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală conform reprezentantului Parchetului. Procedura finalizării urmăririi penale s-a încheiat în cursul zilei de 8 decembrie 2008, sens în care s-au întocmit procese verbale, semnate de toate părțile, urmând ca procurorul să se pronunțe asupra cererilor formulate de inculpat, prin care conform art. 68.pr.pen. acesta încearcă să-și demonstreze nevinovăția, raportat la învinuirile aduse. În ceea ce privește urmărirea penală, rezultă fără dubii în opinia sa că inculpatul nu mai poate influența ancheta DNA, prin influențarea părților, martorilor sau a experților, ce ar putea fi folosite ca probe în acuzare. În aceste condiții apreciază că problema s-a pus și sub aspectul cererii, din perspectiva art. 136.pr.pen. în ce măsură această măsură preventivă mai poate servi scopului pentru care a fost instituită. Astfel, pentru faza de urmărire penală nu mai există nicio rațiune care să impună măsura arestului preventiv cât timp urmărirea penală este definitivă.

Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, într-o examinare critică, serioasă și profundă a tuturor probelor, ce ar putea invoca existența acestor temeiuri și în prezent, în opinia sa, în mod cert aceste temeiuri dacă au existat la momentul luării măsurii arestului preventiv, în acest moment nu mai subzistă. Primul temei al arestării preventive a fost cel prev. de art. 148 lit. b pr.pen. în sensul că există date sau indicii, numai din interceptările convorbirilor telefonice sau ambientale, că inculpatul ar încerca să-i determine pe denunțătorul de a face declarații neconforme cu realitatea și că în acest mod să fie influențată urmărirea penală. Câtă vreme denunțătorul a fost audiat în cauză, raportat la declarațiile de la dosar, unde denunțătorul a susținut că s-ar fi comis această faptă, este cel puțin ciudat în opinia sa cum se mai poate susține existența acestui temei al menținerii măsurii arestului preventiv, câtă vreme urmărirea penală a fost finalizată. De asemenea, s-a susținut că s-a încercat determinarea învinuitei de a altera sau distruge probe, însă solicită a se avea în vedere că toate actele suspuse certitudinii procurorului vis-a-vis de învinuirile aduse se află la dosar. În acest sens solicită a se avea în vedere actele contabile ale societății T.

Curtea atrage atenția apărătorului inculpatului că obiectul cauzei nu este recurs la măsura arestării.

Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că datorită cauzei evocă și aceste critici, dar se va raporta și la celelalte împrejurări.

Curtea constată că motivele de recurs au fost detaliate și în scris.

Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că, cauza este cu un caracter aparte, datorat unor fenomene ulterioare.

Existența acestei stări de pericol avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, raportat la momentul alegerilor din data de 30 noiembrie 2008, apreciază neîndoios că efectul arestului preventiv nu a fost în sensul justificării unei atitudini sociale negative în raport de presupusele fapte imputate inculpatului. O colectivitate informată public, că inculpatul este cercetat pentru fapte grave de corupție, îl alege de acesta din urmă deputat. În aceste condiții, în ce măsură mai există acea stare de pericol cât timp un număr mare de oameni l-au ales pe inculpat. Arată că susține cu fermitate că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. întrucât nu pot fi înlăturate aceste evenimente, dar situația particulară a inculpatului a determinat formularea cererii pentru ca în calitate de deputat trebuie să-și exercite atribuțiile care-i revin prin lege. În data de 15 decembrie 2008, conform decretului președintelui României, când sunt convocate cele două camere ale Parlamentului, inculpatul trebuie să fie prezent în ședința comună a celor două camere. Din informațiile lor, procedura validării se va derula pe cel puțin 2 zile, respectiv 15-16 decembrie, iar la data de 16 decembrie 2008 expiră mandatul de arestare preventivă, cu mențiunea că urmează a fi sesizată și instanța de judecată. Indiferent de ce se întâmplă până la data de 15 sau 16 decembrie 2008 probleme legate de starea de libertate a inculpatului vor genera un conflict constituțional, ce pentru a fi evitat a impus formularea cererii de libertate provizorie sub control judiciar, cu mențiunea că a mai formulat și alte cereri, la această dată fiind fixat termen de judecată pentru soluționarea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, luându-și toate măsurile pentru a exercita legal toate acțiunile și căile de atac, pentru prevenirea încălcării drepturilor și obligațiilor inculpatului, în situația în care acesta va fi cercetat în continuare în stare de arest preventiv.

Consideră că este vorba de o situație absolut de neînlăturat în care inculpatul în calitate de deputat ales nu va fi prezent la lucrările celor două camere reunite ale Parlamentului. În acea ședință se va proceda la validarea mandatelor parlamentare, nefiind vorba doar de un drept ci și de o obligație.

Solicită a se avea în vedere că în cauză nu există o hotărâre de condamnare definitivă, care să fi produs efecte anterior datei alegerilor, fiind vorba doar de măsura arestului preventiv, de drepturi și obligații născute din acest proces constituțional, ce-l obligă pe inculpat să participe la toate actele de urmărire penală și care vin în contradicție cu drepturile și obligațiile sale constituționale ce trebuie să fie exercitate și asumate începând cu data de 15 decembrie 2008. În momentul în care nu se va putea asigura prezența inculpatului, un număr de zile necesar derulării procedurii constituționale, va apărea acest conflict.

Consideră că trebuie relevată o situație, care să permită evitarea unui conflict constituțional, lăsând la o parte că urmărirea penală este finalizată, indiferent de poziția apărării, urmează a fi sesizată instanța de judecată și astfel inculpatul nu va mai putea împiedica această împrejurare indiferent de ce ar face. Invocă și această împrejurare, respectiv că începând cu data de 15 decembrie 2008 inculpatul trebuie să fie prezent în Parlament.

Apreciază că acest lucru este o soluție de compromis, pentru că prin obligațiile ce ar putea fi instituite în persoana inculpatului s-ar putea preveni împiedicarea realizării scopului legii penale așa cum acesta a fost definit în art. 136.pr.pen. Este o soluție de compromis pentru că așa ar fi înlăturate toate elementele unui conflict constituțional între două puteri ale statului și s-ar da satisfacție votului popular. Este evident, în opinia sa, că votanții, care i-au acordat inculpatului votul de încredere, sunt interesați de această soluție.

Pentru aceste motive, apreciază că admiterea în principiu a cererii nu mai poate fi pusă în discuție în niciun fel, iar temeinicia unei astfel de decizii e mai presus decât orice evidență. În susținerea recursului solicită a se avea în vedere motivele de recurs depuse la dosar.

Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere că întrunirea condițiilor de admisibilitate în principiu nu atrage automat și admiterea cererii, pentru că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 160/2 alin. 1 și 2.pr.pen. și art. 160/8 pr.pen. de unde rezultă dacă liberarea provizorie poate fi acordată, însă instanțele de judecată sunt ținute și chemate să aprecieze și în ceea ce privește temeinicia. Consideră că Tribunalul Cluja făcut o justă analiză a tuturor elementelor cauzei, respectiv fapta, conduita și persoana inculpatului, iar concluzia a fost că, raportat la împrejurarea că din probele administrate în cauză rezultă că a încercat zădărnicirea aflării adevărului, influențarea martorilor și distrugerea mijloacelor de probă ( ce a determinat și reținerea dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. la luarea măsurii arestului preventiv ) justifică temerea că va proceda și pe viitor în aceeași manieră.

Conform art. 160/2 alin. 2.pr.pen. liberarea provizorie nu se acordă când există date sau indicii că trebuie împiedicat să zădărnicească aflarea adevărului, alterarea sau distrugerea unor probe. Solicită a se avea în vedere că la acest moment Tribunalul Cluja fost sesizat cu Rechizitoriu și că această instanță este chemată să verifice art. 300/1 pr.pen. pentru a se stabili dacă această măsură va fi menținută. Susținerile că urmărirea penală este finalizată și astfel inculpatul nu va mai putea influența derularea procesului penal nu sunt justificate. Consideră că Tribunalul Cluja făcut o apreciere justă a condițiilor de admisibilitate pe fondul cererii și a reținut netemeinicia acesteia, în condițiile legale, raportat la faptul că din probe nu rezultă nici un element pentru punerea în libertate, raportat la încercarea de zădărnicie a adevărului. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a măsurii arestului preventiv, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătorul inculpatului, în replică, constată că sesizarea instanței cu rechizitoriul anterior soluționării acestui recurs este nelegală în opinia sa, pentru că procurorul nu mai era investit și cauza trebuie să se afle în faza de cercetare judecătorească. Apărarea este limitată la a formula cereri, memorii și la a depune probe, dar nu poate preveni abuzurile de natură procedurală. Apreciază că ceea ce se susține de procuror este grav abuz procedural, fiind inadmisibil a se susține că nu au apărut alte împrejurări, fiind inadmisibilă înlăturarea fără argument a tuturor elementelor apărării.

Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere că procurorul are abilitatea legală de a sesiza instanța de judecată în cauzele pe care le instrumentează cu rechizitoriu și nu are posibilitatea de a fi desesizat dacă inculpatul a declarat recurs. Nu există norme procedurale de împiedicare a procurorului să-și facă, cât timp urmărirea penală se finalizează.

Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că astăzi era obligatoriu ca dosarul de urmărire penală să fie în fața instanței de judecată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și susținut de apărătorul său, la ale cărui concluzii achiesează. Arată că la data de 15 decembrie 2008 are obligația constituțională de a-și prelua mandatul de deputat.

CURTEA

Prin încheierea penală nr.640 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.160/8a alin.6 din pr. pen. raportat la dispozițiile art.160/2 din pr.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 04 februarie 1968 în municipiul Câmpia, jud. C,.în municipiul T,-,.A,.1, jud.C, CNP: -, în prezent arestat preventiv în dosarul nr.113/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea prezentei cauze penale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. prin cererea înregistrată sub nr.5147/117/04 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, inculpatul, prin apărătorul său ales, av., în temeiul dispozițiilor art.160/6 pr.pen. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar întrucât în prezent este arestat preventiv în dosarul nr.113/D/P/2008 al Direcți ei Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj solicitand instanței să constate că acesta îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a liberării provizorii sub control judiciar și, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar stabilind în sarcina inculpatului obligațiile pe care le consideră necesare în raport de dispozițiile art.160/2 pr.pen. și, pe cale de consecință să se dispună, punerea sa de îndată în libertate.(2)

În motivarea cererii dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art.160/2 pr.pen. inculpatul a învereat în esență că sunt îndeplinite condițiile liberării impuse de către acest text de lege, atât cele referitoare la cuantumul pedepsei, cât și cele referitoare la persoana inculpatului.

Referitor la cuantumul pedepsei s-a susținut că, se poate observa că maximul special al pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă respectiv cea de trafic de influență, în formă continuată, incriminată de art.257 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. este de 10 ani închisoare împrejurare ce permite admiterea cererii atâta timp cât condiția referitoare la pedeapsă este îndeplinită, și chiar în condițiile în care s-ar aplica regulile de la concursul de infracțiuni, tot nu s-ar atinge pragul de 18 ani, impus de legiuitor.

În ceea ce privește restul condițiilor, s-a arătat că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze în vreun anumit mod desfășurarea urmăririi penale, prin influențarea unor martori, părți experți ori prin alterarea, distrugerea acestor mijloace de probă, sau că acesta ar fi pe cale să săvarșească o nouă faptă prevăzută de legea penală. Totodată inculpatul a mai învederat faptul că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistand riscul ca lăsarea acestuia în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei, în acest moment neexistand probe concrete din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică, în sprijinul acestui din urmă argument invocand alegerea sa de către cetățenii municipiului T ca deputat cu ocazia alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008.

Inculpatul a mai arătat faptul că în prezent nu a mai avut tangență cu legea penală avand un comportament adecvat în societate și în familie, arătand întotdeauna respect față de valorile sociale și morale. (2-5)

Examinand cererea formulată de inculpatul în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de apărător trebuie sa fie însușită, potrivit dispozițiilor art.160/7 alin.2 pr.pen. de către inculpat, iar declarația acestuia se consemnează pe cerere, după care poate fi soluționată numai după ascultarea inculpatului, conform dispozițiilor art.160/8 pr.pen. aspect procedural ce a fost îndeplinit la termenul de judecată din data de 09 decembrie 2008.(5)

În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a trecut la examinarea în cadrul procedurii reglementate în art.160/8 pr.pen. a îndeplinirii condițiilor prevăzute în art.160/6 pr.pen. privind admisibilitatea în principiu a cererii. Ca urmare, ulterior examinării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii regelementate de art.160/8 pr.pen. constatându-se îndeplinite condițiile formale de admisibilitate în principiu, instanța a trecut la examinarea temeiniciei acesteia, în raport cu dispozițiile art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen.

Verificând actele de urmărire penală, s-a constatat că față de inculpatul inculpatul există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de trafic de influență, incriminată de art.257 pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, incriminată de art.25 pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 modif. cu referire la art.290 pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în lunile decembrie 2007 și martie-aprilie 2008, în calitatea de consilier județean în cadrul Consiliului Județean C, deținută la acea dată, a pretins de la numitul suma totală de 80.000 euro, din care a primit în trei tranșe sumele de 100.000 lei, 30.000 lei și respectiv 30.000 euro, pentru ca prin influența pe care o are asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul B și Transilvania Nord, precum și asupra președintelui Consiliului Județean C să determine reprezentanții acestor instituții să încheie contracte de execuție lucrări instalații electrice și să aprobe plăți suplimentare pentru firma O (al cărei administrator este numitul ). De asemenea, de la aceeași persoană, inculpatul a mai pretins și primit 50% din părțile sociale ale O pentru a interveni pe lângă factorii de decizie din cadrul autorității contractante pentru fonduri Sapard în vederea aprobării cererii de plată aferente unui contract de finanțare pentru construirea unui hotel pe raza stațiunii turistice, jud.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.160/8 alin.2 pr.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. nu atrage automat și acordarea liberării provizorii, instanța apreciind întotdeauna și asupra temeiniciei cererii formulate.

Folosind sintagma "se poate acorda", legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței aprecierea privind acordarea sau nu a liberării provizorii sub control judiciar și nu obligativitatea acordării acesteia. Această facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a acesteia, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță, instanța a reținut îndeplinită condiția pozitivă enunțată de alin.1, care se referă la limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru fapta penală și neincidente condițiile alin.2, potrivit cărora, nu poate fi acordată această formă de liberare atunci când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului în săvârșirea altor infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau să altereze, să distrugă mijloace de probă.

Examinarea condițiilor arătate, s-a realizat prin raportare și la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile,începând cu data de 18 noiembrie 2008 și până la data de 16 decembrie 2008, rin p. încheierea penală nr.69/C/18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, (încheiere penală ce a fost menținută de către Curtea de Apel Cluj ) respectiv dispozițiile art.148 alin.1 lit."b", "c" și "f" pr.pen. și având în vedere exclusiv infracțiunile de trafic de influență, în formă continuată, incriminată de art.257 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.25 pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 modif. cu referire la art.290 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.33 lit.a pen. pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Astfel, în ceea ce privește temeiurile prevăzute de art.148 lit.b și c pr.pen. instanța a reținut că, așa cum rezultă din notele de redare ale convorbirilor telefonice purtate între inculpat și învinuita -, inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea învinuitei și alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, mai precis inculpatul solicitându-i în repetate rânduri învinuitei să nu prezinte documentele justificative solicitate de către organele de urmărire penală (solicitare căreia învinuita i-a dat curs), respectiv să mute aceste documente de la domiciliul său în altă parte, pentru a nu fi descoperite în eventualitatea efectuării unei percheziții domiciliare (277-299) iar din conținutul discuției purtate între inculpat și numitul la data de 31 octombrie 2008, reiese în mod clar intenția inculpatului de a comite și alte infracțiuni similare, respectiv de a-și invoca influența pentru a obține importante sume de bani, relevante în acest sens fiind afirmațiile inculpatului "deci nu rămâne moartă așa, eu vreau să mai câștig de pe tineda fii atent cum facem, că no să pot vorbi pă telefon cu, hai să vorbesc cu ăsta de la Consiliul Județean, să vină, să facem aceeași șmecherie, știi, când îți spun eu îl sunăm pe sau vorbești cu el, numai un telefon să-i deie lui după ce-i lucrarea la el" (268-273). În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza Iat extului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor însă la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gradul de pericol social foarte ridicat al faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul, având calitatea de consilier județean la acea dată, a pretins și primit o sumă mare de bani de la denunțător pentru "a-i rezolva încheierea unor contracte de execuție lucrări instalații electrice și aprobarea unor plăți din fonduri Sapard", prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul B și Transilvania Nord, respectiv din cadrul autorității contractante pentru fonduri Sapard, precum și asupra președintelui Consiliului Județean C, de la acea dată, aruncând astfel o suspiciune de corupție și asupra acestor persoane), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o infracțiune de corupție ce a ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit astfel de fapte penale (fiind binecunoscut impactul negativ pe care faptele de corupție îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce) întreținand climatul infracțional și creind făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Un ultim aspect relevant este dat și de calitatea funcției de consilier județean folosită de acesta cu privire la fapta de trafic de influență pentru care este cercetat penal. În consecință, instanța a apreciat că în speța de față dedusă judecății nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatului sub control judiciar, existand temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, întrucat o astfel de intenție a caracterizat comportamentul său și înainte de arestarea preventivă, motiv pentru care unul dintre temeiurile privării sale de libertate a fost și cel prevăzut de art.148 lit.b pr.pen. alături de dispozițiile art.148 lit.c și f pr.pen. așa cum au fost expuse detaliat anterior.

Împotriva încheierii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul.

Se solicită, oral și în scris, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În ceea ce privește cererea formulată în cauză, constată că instanța de fond a considerat-o admisibilă în principiu, iar după cercetarea judecătorească, pe fond, a respins- Învederează faptul că a arătat la fond că toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160/2 alin. 1 și 2.pr.pen. sunt întrunite, respectiv că pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă este de 10 ani ( pentru ar. 257.pen. - trafic de influență ), fiind mai mică decât cea prev. de art. 160/2 alin. 1.pr.pen. și că nu există dovezi, probe indirecte sau date din care să rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul va încerca să zădărnicească urmărirea penală, fie prin influențarea părților, experților sau a martorilor, fie prin distrugerea probelor de la dosar. Se arată că, începând cu data de 6 decembrie 2008, practic a fost finalizată urmărirea penală în cauză, iar începând cu acea dată s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală conform reprezentantului Parchetului. În ceea ce privește urmărirea penală, rezultă fără dubii că inculpatul nu mai poate influența ancheta DNA, prin influențarea părților, martorilor sau a experților, ce ar putea fi folosite ca probe în acuzare. În aceste condiții apreciază că problema s-a pus și sub aspectul cererii, din perspectiva art. 136.pr.pen. în ce măsură această măsură preventivă mai poate servi scopului pentru care a fost instituită. Astfel, pentru faza de urmărire penală nu mai există nicio rațiune care să impună măsura arestului preventiv cât timp urmărirea penală este definitivă. Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, într-o examinare critică, serioasă și profundă a tuturor probelor, în mod cert, aceste temeiuri,dacă au existat la momentul luării măsurii arestului preventiv, în acest moment nu mai subzistă. Temeiul arestării preventive a fost și cel prev. de art. 148 lit. b pr.pen. în sensul că există date sau indicii, numai din interceptările convorbirilor telefonice sau ambientale, că inculpatul ar încerca să-i determine pe denunțătorul de a face declarații neconforme cu realitatea și că în acest mod să fie influențată urmărirea penală. Câtă vreme denunțătorul a fost audiat în cauză, raportat la declarațiile de la dosar, unde denunțătorul a susținut că s-ar fi comis această faptă, este cel puțin ciudat cum se mai poate susține existența acestui temei al menținerii măsurii arestului preventiv, câtă vreme urmărirea penală a fost finalizată. De asemenea, s-a susținut că s-a încercat determinarea învinuitei de a altera sau distruge probe, însă solicită a se avea în vedere că toate actele suspuse certitudinii procurorului vis-a-vis de învinuirile aduse se află la dosar. În acest sens solicită a se avea în vedere actele contabile ale societății T. Existența unei stări de pericol avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, raportat la momentul alegerilor din data de 30 noiembrie 2008, apreciază neîndoios că efectul arestului preventiv nu a fost în sensul justificării unei atitudini sociale negative în raport de presupusele fapte imputate inculpatului. O colectivitate informată public, că inculpatul este cercetat pentru fapte grave de corupție, îl alege de acesta din urmă deputat. În aceste condiții, nu mai există acea stare de pericol cât timp un număr mare de oameni l-au ales pe inculpat. Nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. întrucât nu pot fi înlăturate aceste evenimente, dar situația particulară a inculpatului a determinat formularea cererii pentru ca în calitate de deputat trebuie să-și exercite atribuțiile care-i revin prin lege. În data de 15 decembrie 2008, conform decretului președintelui României, când sunt convocate cele două camere ale Parlamentului, inculpatul trebuie să fie prezent în ședința comună a celor două camere. Procedura validării se va derula pe cel puțin 2 zile, respectiv 15-16 decembrie, iar la data de 16 decembrie 2008 expiră mandatul de arestare preventivă, cu mențiunea că urmează a fi sesizată și instanța de judecată. Indiferent de ce se întâmplă până la data de 15 sau 16 decembrie 2008 probleme legate de starea de libertate a inculpatului vor genera un conflict constituțional, ce pentru a fi evitat a impus formularea cererii de libertate provizorie sub control judiciar.

Pentru aceste motive, apreciază că admiterea în principiu a cererii nu mai poate fi pusă în discuție în niciun fel, iar temeinicia unei astfel de decizii e mai presus decât orice evidență.

Curtea analizând recursul formulat, motivele expres invocate în sprijinul acestuia, prin prisma disp.art.385/6 pr.pen. reține următoarele:

Verificând actele de urmărire penală, se constată că față de inculpatul există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de trafic de influență, incriminată de art.257 pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, incriminată de art.25 pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 modif. cu referire la art.290 pen.

În deplină legalitate, instanța de fond a redat că,potrivit dispozițiilor cuprinse în art.160/8 pr.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. nu atrage automat și acordarea liberării provizorii, instanța apreciind întotdeauna și asupra temeiniciei cererii formulate. Folosind sintagma "se poate acorda", legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței aprecierea privind acordarea sau nu a liberării provizorii sub control judiciar și nu obligativitatea acordării acesteia. Această facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a acesteia, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Instanța de fond a reținut îndeplinită condiția pozitivă enunțată de alin.1, care se referă la limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru fapta penală și neincidente condițiile alin.2, potrivit cărora, nu poate fi acordată această formă de liberare atunci când există date din care ar rezulta necesitatea împiedicării inculpatului în săvârșirea altor infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau să altereze, să distrugă mijloace de probă.

Examinarea condițiilor arătate, cu corectitudine s-a realizat prin raportare și la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile,începând cu data de 18 noiembrie 2008 și până la data de 16 decembrie 2008, rin p. încheierea penală nr.69/C/18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, (încheiere penală ce a fost menținută de către Curtea de Apel Cluj ) respectiv dispozițiile art.148 alin.1 lit."b", "c" și "f" pr.pen. și având în vedere infracțiunile de trafic de influență, în formă continuată, incriminată de art.257 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.25 pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 modif. cu referire la art.290 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.33 lit.a pen. pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, până la urmă liberarea solicitându-se din această măsură a arestului preventiv.

Cu toate acestea, în ceea ce privește temeiurile prevăzute de art.148 lit.b și c pr.pen. instanța a reținut că, așa cum rezultă din notele de redare ale convorbirilor telefonice purtate între inculpat și învinuita -, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea învinuitei și alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, mai precis inculpatul solicitându-i în repetate rânduri învinuitei să nu prezinte documentele justificative solicitate de către organele de urmărire penală, respectiv să mute aceste documente de la domiciliul său în altă parte pentru a nu fi descoperite în eventualitatea efectuării unei percheziții domiciliare iar din conținutul discuției purtate între inculpat și numitul la data de 31 octombrie 2008, ar reieși intenția inculpatului de a comite și alte infracțiuni similare, respectiv de a-și invoca influența pentru a obține importante sume de bani.

Fără a trata la modul efectiv problema subzistenței sau nu a acestor temeiuri ce au stat la baza arestării inculpatului, realizată la data de 18 noiembrie 2008, atâta vreme cât ne aflăm în cadrul instituției juridice a liberării provizorie sub control judiciar, dar neînlăturând tangența cazurilor de arestare cu cerințele înscrise în cuprinsul art. 160/2 al.2 proc.pen. redăm împrejurarea esențială că supozițiile nu mai sunt de actualitate câtă vreme denunțătorul a fost audiat în cauză, raportat la declarațiile de la dosar, unde denunțătorul a susținut că s-ar fi comis această faptă; este nepotrivit a se mai susține existența acestor temeiuri ce țin de măsura arestului preventiv, câtă vreme urmărirea penală a fost finalizată., pentru momentul actual, este de redat că nu există nici cele mai mici indicii de necesitate a împiedicării inculpatului în săvârșirea de alte infracțiuni, nu se pot face astfel de afirmații întrucât nu există argumente concrete pentru a le încerca. Date concrete ca pe viitor, într-o posibilă situație de liberare a sa, acesta să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, nu deținem. Dacă astfel de situații au fost temeinic și corect reținute pentru momentul luării măsurii arestului, vizând conjunctura existentă la acel moment, pentru momentul de față astfel de întâmplări nu mai sunt certificate. Mai mult, tocmai obligațiile impuse de art.160/2 al.3 pr.pen. în caz de liberare provizorie a sa, pot să satisfacă pe deplin temerea ca pe viitor inculpatul să se abțină de la orice fel de manifestări contrare aflării adevărului, printre acestea se poate regăsi și aceea de la art.160/2 al.3 pr.pen. respectiv aceea de a nu se apropia de anumite persoane implicate în dosar, în cazul de față învinuita precum și toți ceilalți martori sau experți, fie direct fie indirect.

Revenind și tratând pe substanță cererea, respectiv împrejurarea dacă se poate dispune liberarea sau nu a inculpatului de față din măsura arestului, reiterăm că, concret, în lunile decembrie 2007 și martie -aprilie 2008, în calitatea sa de consilier județean, deținută la acea dată, ar fi pretins de la numitul suma totală de 80.000 Euro din care a și primit 100.000 lei, 30.000 lei și respectiv 30.000 euro, pentru ca prin influența pe care ar avea asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul SC""SA B și Transilvania Nord precum și asupra președintelui Consiliului Județean C, să determine reprezentanții acestor instituții să încheie contracte de execuție lucrări, instalații electrice și să aprobe plăți suplimentare pentru firma al cărei administrator este. De asemenea, de la aceeași persoană, inculpatul ar fi pretins și primit 50% din părțile sociale ale SC""SRL O pentru a interveni pe lângă factorii de decizie din cadrul autorității contractante pentru fonduri Sapard în vederea aprobării cererii de plată aferente unui contract de finanțare pentru construirea unui hotel pe raza stațiunii turistice.

temeinice în acest sens reies,indubitabil, din verificarea documentelor aflate în cadrul dosarului de urmărire penală. Relevante,sub acest aspect, sunt susținerile denunțătorului, declarațiile unor martori audiați în cauză și înregistrarea video ambientală realizată de către anchetator.

De consemnat este că ne aflăm în fața unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, ceea ce presupune, din capul locului, cunoașterea de către acesta a obligațiilor legale ce i-ar reveni în caz de admitere a sa, cu declarație expresă că își însușește întrutotul motivarea cererii formulată de către apărătorul său (5 dosar de fond), împrejurările privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. Și acest aspect are o anumită importanță, în contextul în care inculpatul s-a rezervat în cuprinsul declarațiilor sale să se mulțumească în a arăta că nu recunoaște comiterea infracțiunilor de care este învinuit, că se consideră nevinovat, deși ne aflăm într-un cadru procesual inițiat de acesta ce vizează doar liberarea sa din măsura arestului preventiv,cu o serie de obligații ce țin de un viitor control judiciar ce s-ar exercita asupra acestuia, și nu formularea unei cereri de revocare a măsurii arestului,întemeiată pe lipsa vreunui temei care să mai justifice măsura.

S-a constatat temeinic, la nivelul primei instanțe, că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate în principiu a unei astfel de cereri.

.-se cerințele formale vizând admisibilitatea unor astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar, este de trecut la pasul următor, respectiv argumentele concrete ce ar putea sta la baza acordării acestui beneficiu inculpatului, legiuitorul lăsând la latitudinea exclusiv a instanței în a acorda sau nu un astfel de privilegiu.

Raportat la acest din urmă aspect, instanța de fond are o poziție opusă cu opinia judecătorilor instanței de recurs, în sensul că a apreciat neîntemeiată cererea raportându-se la natura infracțiunilor comise, periculozitatea socială, la comportamentul neadecvat din partea inculpatului. S-a făcut trimitere la instituția juridică a arestului preventiv, dinăuntrul căruia se solicită această liberare, cu detalierea cazului de arestare de la art.148 lit.f pr.pen. cu redarea împrejurării că există probe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică în caz de lăsare în libertate a sa.

sunt aceste din urmă împrejurări și, mergând pe linia acordării facultative a liberării provizorii sub control judiciar, instanța de recurs constată că nu mai există,pentru momentul de față, pericol social din partea inculpatului în cazul în care ar beneficia de această liberare provizorie.

Esențial,din acest punct de vedere, este de redat împrejurarea concretă că inculpatul deține certificat doveditor al alegerii sale ca deputat în circumscripția electorală nr.13 jud.C, Colegiul uninominal nr.8 la alegerile din data de 30.11.2008. Ori atâta vreme cât această persoană a fost investită de către populație cu una dintre cele mai importante funcții în stat, în niciun caz nu se poate susține că, aceeași persoană ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, adică tocmai pentru persoanele ce l-au investit cu această demnitate.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că ne aflăm într-o situație oarecum atipică,în sensul că, deși există indicii temeinice concludente în sensul că o persoană,precum cea de față, ar fi pretins, în calitatea de consilier județean pe care a avut-o, nu mai puțin de 80.000 euro, din care a și primit sume semnificative de 100.000 lei, 30.000 lei și respectiv 30.000 euro (pretinsa activitate infracțională fiind chiar mai amplă), așadar argumente suficiente pentru a presupune că ne aflăm în fața unui corupt - ce se pare că ar fi acumulat sume pentru care restul membrilor societății depun eforturi uriașe, uneori întinse pe durata unei întregi vieți, pentru a le acumula, din punct de vedere al publicului, nu prezintă niciun fel de pericol atâta vreme cât l-a ales în al reprezenta în cel mai înalt for al Statului Român. Altfel spus, dacă acesta este nivelul de percepere al populației românești privitor la astfel de situații infracționale, de a răspunde în felul arătat, evident că și judecării, angajați ai statului și până la urmă aflați în slujba populației, nu pot decât să se conformeze voinței populare.

Față de cele expuse, procedural, soluția instanței de recurs este aceea ca în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. să admită recursul inculpatului, să caseze în întregime încheierea atacată și rejudecând cauza să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiind de considerat,în funcție de ultimele precizări aduse,că acest beneficiu se impune a fi acordat acestuia, cu punerea sa de îndată în libertate și cu obligarea în a respecta o serie de măsuri legale adiacente.

Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 februarie 1968, împotriva Încheierii penale nr.640/2008 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și în consecință dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art.160 ind.2 alin.3 C.P.P. pe timpul liberarii provizorii inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa nu depaseasca teritoriul României, decat in conditiile stabilite de instanta;

b) sa se prezinte la la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

c) sa se prezinte la Poliția T, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere ce se va intocmi sau ori de cate ori este chemat;

d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;

e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.

f) sa nu se apropie de învinuita și de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua împotriva acestuia măsurii arestului preventiv.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina

- - - - - -

GREFIER

- -

RED.SM/MR

17.12.08/3 EX.

Președinte:Chitidean Valentin
Judecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina

#Judecator Chitidean Valentin

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Cluj