Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 745/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 745/R/2008
Ședința publică din data de 11 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G- împotriva încheierii penale nr. 110/2 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G-, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G arată că au formulat recurs în cauză, pe care inculpatul și l-a însușit, apreciind că hotărârea atacată este nefondată și nelegală, fiind în opinia sa scandalos modul în care s-a trecut la soluționarea cererii, fără ca instanța să aibă la dispoziție toate piesele dosarului.
Constată că, conform dispozițiilor art. 160/2 alin. 2.pr.pen. liberarea nu se acordă când există dare că în libertate provizorie pe cauțiune inculpatul ar periclita realizarea justiției. Pentru a palpa aceste date instanța trebuia să aibă la dispoziție întreg dosarul, pentru că în lipsa existenței unor astfel de date, orice fel de afirmații rămân la simplu stadiu de supoziții. În acest sens, solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 2.pr.pen. căruia îi dă citire și conform căruia scopul măsurii preventive poate fi realizat prin liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar. Arată că nu poate recunoaște motivarea instanței de fond, care copiază încheierea de arestare preventivă și ultima prelungire, mai ales că nu s-a referit nici cu o virgulă la posibilele date, respectiv dacă acestea există sau nu cu privire la pericolul social, aceasta referindu-se doar la pericolul social abstract, care ar rezulta din împrejurările și intervalul mare de timp în care s-au petrecut presupusele fapte. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut o singură faptă, iar probe nu există pentru săvârșirea altei infracțiuni.
De asemenea, consideră că nu s-a făcut o analiză serioasă a cererii formulate în cauză, iar în acest sens i s-a replicat în sală că această cerere poate fi respinsă și pe fond nu numai pe admisibilitate.
Referitor la dispozițiile art. 160/2 alin. 2.pr.pen. solicită a se avea în vedere că și Curtea a fost pusă în situația de a nu putea verifica dacă există sau nu suficiente date, deoarece s-au depus copii xerox și nu întreg materialul probator. Chiar dacă s-ar fi depus întreg probatoriul apreciază că tot nu s-ar fi putut stabili dacă în stare de libertate inculpatul ar impieta cercetarea în cauză, deoarece DIICOT S nu prezintă suficiente garanții pentru înfăptuirea justiției.
Pe lângă probele administrate în cauză solicită a se avea în vedere și cele legate de persoana inculpatului, care este singurul întreținător de familie, din care face parte mama sa, iar tatăl este decedat, a fost angajat anterior arestării preventive, iar în lipsa sa, mama acestuia este într-o situație foarte grea.
În esență, solicită a se avea în vedere cele arătate pe larg în cererea inițială și în concluziile orale, cu consecința admiterii recursului și liberarea provizorie pe cauțiune, apreciind că, cuantumul cauțiunii de 30.000 lei este încă o garanție că inculpatul va respecta obligațiile care vor fi impuse.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea încheierii penale atacate, considerând că prima instanță în mod temeinic și legal a apreciat că acordarea acestui beneficiu nu se justifică cât timp temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă. Astfel, solicită a se avea în vedere că la dosar există probe din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele de o gravitate deosebită, raportat și la modul concret de săvârșire și urmările acestora.
În cauză, instanța de fond a constatat că cererea întrunește condițiile de admisibilitate, făcând referire la examinarea condițiilor prev. de art. 160/2 alin. 2.pr.pen. dar a examinat și temeinicia în raport de fapte, constatând judicios că nu se impune acordarea acestui beneficiu, raportat și la motivele din încheierea penală atacată.
Apărătorul inculpatului G solicită a se avea în vedere că nu a afirmat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, ci că nu există date din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul G-, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.110 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul G- (fiul lui G și, născut la data de 14.01.1976 în mun. G, jud. G, domiciliat în G,-, -.1,.8, jud.G, CNP -.
S-a dispus restituirea cauțiunii.
Pentru apronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea depusă de inculpatul G-, acesta solicită liberarea provizorie pe cauțiune.
În motivarea cererii se arată următoarele:
Potrivit art.1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea nu se acordă în cazurile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Prin interpretarea "per o contrario" a textului de mai sus, în toate celelalte cazuri se acordă liberarea provizorie deoarece, așa cum spune legea, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și în forma liberării provizorii. Majoritatea probelor în cauza de față au fost administrate de către procuror iar perchezițiile informatice, ascultarea celorlalți inculpați sau constituirile de părți civile, nu pot fi în niciunfel influențate de lăsarea în libertate a inculpatului G-. Natura probelor ce urmează a fi administrate înlătură suspiciunea că acestea ar putea fi periclitate prin liberarea provizorie a inculpatului.
De asemenea, se susține că orice temere în acest sens este înlăturată și de atitudinea inculpatului care dorește să coopereze cu organele de anchetă însă în cele 80 de zile cât a stat în arest nu i s-a luat nici o declarație.
Se solicită instanței a se avea în vedere că inculpatul locuiește împreună cu mama sa, fiind unicul întreținător al familiei, în lipsa acestuia, mamei sale fiindu-i foarte greu să depășească dificultățile financiare prin care trece, datorită faptului că aceasta nu are un loc de muncă.
Se mai susține că pedeapsa pe care o riscă inculpatul G- este de maxim 12 ani, la fel ca și maximul special pentru furt simplu. Din limitele maxime de pedeapsă se poate deduce și pericolul social atribuit de legiuitor acestui gen de infracțiuni, respectiv un pericol social de grad mediu, în condițiile în care maximul general al pedepsei principale a închisorii este de 30 de ani conform art.53 alin.1 lit.
Or, în condițiile în care alte instanțe au acordat anterior liberarea provizorie pentru infracțiuni al căror maxim special de pedeapsă era mai mare de 12 ani, se consideră că există argumente suficiente și pentru liberarea pe cauțiune a inculpatului G-.
În drept, cererea de liberare pe cauțiune este întemeiată pe dispozițiile art.1604și urm. Cod procedură penală.
Se solicită admiterea cererii și liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului G-.
Asupra cererii de față s-au reținut următoarele:
Inculpatul G- este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.
S-a reținut în sarcina inculpatului G-, că împreună cu alți coinculpați au aderat la un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Aceștia au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței și Germaniei.
Prin Încheierea penală nr.28/C din 8 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G-, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 08.09.2008 ora 1530până la data de 06.10.2008 ora 1530, în baza art.149/1 Cod procedură penală.
Recursul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr.79/R/2008 din 11.09.2008 a Curții de APEL CLUJ.
Prin Încheierea penală nr.31/C din 20 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului G- pentru o perioadă de încă 30 de zile începând cu data de 06.10.2008, ora 1530până la data de 04.11.2008, ora 1530.
De asemenea, recursul inculpatului a fost respins.
Prin Încheierea penală nr.35/C din 28 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 4.11.2008, ora 1530până la data de 3.12.2008, ora 1530iar prin Încheierea penală nr.39/C din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului începând cu data de începând cu data de 3.12.2008, ora 1530până la data de 1.01.2009 ora 1530.
Recursurile formulate împotriva acestor încheieri penale au fost respinse.
Inculpatul G- a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune susținând că cererea îndeplinește condițiile impuse de art.1604și urm. Cod procedură penală.
Examinându-se cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta precum și dovada de depunere a cauțiunii, se constată că deși formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textelor de lege menționate, cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la această dată, s-a constatat că rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală și presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Astfel, inculpatul în anul 2007 l-a cunoscut pe numitul care i-a propus să meargă în Franța pentru a câștiga niște bani. Ajuns la, numitul i-a înmânat inculpatului G- în jur de 20 de carduri despre care inculpatul știa că sunt false spunându-i să efectueze niște extrageri de la bancomatele din de pe aceste carduri în schimbul a 20% din banii pe care urma să îi ridice. Inculpatul a efectuat extrageri în jur de 4.000 de euro de pe 8-10 carduri iar pe celelalte carduri le-a restituit împreună cu banii numitului, inculpatul primind în schimb comisionul promis. Cu banii astfel obținuți inculpatul s-a reîntors în țară.
Art.1602alin.1 Cod procedură penală condiționează admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune de maximul special ce nu poate depăși 18 ani iar încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 este închisoare de la 5 la 20 de ani însă alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa nu va putea depăși maximul special al infracțiunii scop. În cazul de față pedeapsa maximă pentru infracțiunea scop reținută în sarcina inculpatului G- este mai mică de 18 de ani, sens în care cererea de liberare provizorie pe cauțiune este admisibilă.
Instanța constată astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul G- și ceilalți coinculpați prezintă un grad sporit de pericol social atât datorită modalității în care au fost săvârșite cât și scopului urmărit, a perseverenței inculpaților în comiterea acestor fapte și prejudiciului mare produs.
În raport de gravitatea faptei care așa cum s-a arătat denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care determină consecințe grave inclusiv pentru imaginea țării, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive.
În speță însă, pentru motivele arătate mai sus, s-a apreciat că nu se impune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului G-.
Împotriva încheierii menționate inculpatul Gad eclarat recurs în termen.
În susținerea recursului a criticat hotărârea atacată susținând că liberarea provizorie pe cauțiune nu se poate acorda doar atunci când există date că liberarea provizorie a inculpatului ar periclita realizarea justiției; a menționat că instanța de fond motivează încheierea la fel ca în cazul arestării preventive în condițiile în care inculpatul a recunoscut o singură faptă.
A solicitat să fie avute în vedere datele personale ale inculpatului care este singurul întreținător al familiei, respectiv a mamei sale.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță analizând cererea de liberare provizorie pe cauțiune a recurentului a reținut că acesta este cercetat pentru infracțiunile prev.de art.42 al.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.24 al.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.27 al.1 și 2 din același act normativ cu aplic.art.41 al.2 pen. și pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că împreună cu alți coinculpați a aderat la un grup infracțional organizat săvârșind infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice prin instrumentarea documentelor de plată electronice falsificate și prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare ale deținătorilor de carduri bancare, reușind în acest fel să facă retrageri în numerar din bancomate din România, Franța și Germania.
Justificat a mai reținut că la data de 8.09.2008, Tribunalul Sălaja dispus arestarea preventivă a recurentului.
În mod corespunzător pe baza tuturor actelor de la dosar, prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului este nefondată și nu se impune față de faptele pentru care este cercetat atât el cât și ceilalți inculpați și față de complexitatea și anvengura cercetărilor care se efectuează.
Este adevărat că recurentul în declarația dată în 7.09.2008 (87) a recunoscut că în 2007 l-a cunoscut pe coinculpatul care i-a propus să retragă euro din bancomate de pe teritoriul Franței cu carduri primite de la el, recurentul urmând să-și rețină un procent de 20% din retrageri.
În același timp a declarat că a purtat discuții cu pentru a-i achiziționa instrumente de clonare a cardurilor însă în final nu a procurat asemenea instrumente; a precizat că suma totală a retragerilor pe care le-a făcut personal se ridică la 4.000 euro.
Curtea apreciază că activitatea infracțională pentru care este cercetat inculpatul trebuie privită în contextul întregii activități infracționale a grupului infracțional organizat, astfel încât liberarea provizorie a acestuia este de natură să împiedice aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Faptul că tatăl recurentului a murit in 18.02.2001 (20) și că inculpatul este singurul întreținător al mamei sale, nu prezintă relevanță asupra admisibilității cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G- arestat în Arestul IPJ S împotriva încheierii penale nr. 110 din 02.12.2008 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2008.
PREȘEDINTE UDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
16.12.08/3 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
