Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 744/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 744/R/2008
Ședința publică din data de 11 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 121/3 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că au existat repetate încercări de a obține continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate sau obținerea unei încheieri de respingere a cererii de prelungire a DIICOT și toate aceste demersuri sunt fără succes, măsura arestului dispusă față de inculpat expirând la data de 28 decembrie 2008. formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, respinsă de Tribunalul Sălaj nu ca inadmisibilă, după cum a cerut DIICOT, respectiv pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă este mai mare de 18 ani închisoare, ci ca neîntemeiată. Apreciază că există o practică sau două diametral opuse în ceea ce privește tratarea acestei cereri, prima care apreciază că nu ar îndeplinită condiția referitoare la pedeapsă și cea de-a doua, care spune că pedeapsa cea mai gravă nu poate depăși pentru infracțiunea scop, care în cazul inculpatului este de 12 ani închisoare.
Constată, de asemenea, că în mod paradoxal, instanța de fond a soluționat cererea fără ca dosarul de urmărire penală să se afle atașat la dosar, neexistând decât ceea ce există și astăzi la dosar. Arată că nici nu putea fi prezentat dosarul de urmărire penală cât timp procurorul a început prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatului prezentându-i-se materialul de urmărire penală în data de 9 decembrie 2008. Apreciază că s-ar fi putut prin alte mijloace ca dosarul să ajungă la judecător, dar este vorba de modul în care a motivat instanța de fond, respectiv că a reținut că inculpatul ar prezenta un grad de pericol social ridicat, că este vorba de prestigiul țării și că nu este normal ca inculpatul să fie urmărit penal în stare de libertate, cu mențiunea că în opinia sa motivarea instanței de fond apare ca o motivare la o cerere de revocare a măsurii arestului preventiv. Cu toate că a încercat să explice rostul acestei măsuri și că aceasta poate fi luată fără nici un fel de restricții indiferent de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, nu a fost ascultat. Solicită a se avea în vedere că nu este prevăzut nicăieri că dacă a fost arestat în baza unui temei sau dacă este recidivist nu se poate libera provizoriu, ci există condiția ca pedeapsa să nu depășească 18 ani închisoare. În speță aceste condiții sunt îndeplinite, iar suma de 30.000 lei stabilită ca și cauțiune este o sumă foarte mare pentru familia inculpatului, care are o situație familială precară. De asemenea, obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și pe care instanța de judecată le poate stabili, sunt măsuri menite să asigure buna desfășurare a procesului, prezența inculpatului, de a împiedica înfăptuirea actului de justiție și eventual, că va răspunde penal dacă se va pronunța o hotărâre de condamnare.
Totodată, solicită a se avea în vedere că, comportamentul inculpatului a fost cât se poate de pozitiv, întrucât a recunoscut de la început comiterea faptei, s-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, a contribuit la aflarea adevărului și cu privire la alte fapte care nu aveau legătură cu el. În acest sens, arată că la începutul urmăririi penale, când față de inculpat nu s-a luat nici o măsură preventivă, a răspuns la orice solicitare a organelor de cercetare și nu a fost nevoie de măsura arestului preventiv pentru asigurarea prezenței acestuia, deoarece s-a prezentat de bună voie. Mai mult, a fost întrebat, iar inculpatul a răspuns cu sinceritate la toate acuzațiile și le-a recunoscut în totalitate. În aceste condiții, nu se poate vorbi în opinia sa de o stare de insecuritate pentru că nu există cadru procesual, dar există aceste premize, pe care le supune atenției instanței că în situația de față sunt îndeplinite toate condițiile liberării pe cauțiune.
De asemenea, solicită a se reține și că inculpatul este student în anul II la Facultatea de și a încercat să ajute organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului, spre deosebire de alți inculpați ce au negat cu vehemență. La un moment dat chiar și asupra inculpatului s-au făcut presiuni de alt inculpat, fără ca, clientul său să răspundă acestei solicitări, continuând să-și arate disponibilitatea la aflarea adevărului. S-au lămurit și acele tranzacții de pe E-, deși în sesizarea inițială s-a menționat că a cumpărat un aparat de scanare a datelor de pe cardurile bancare și că în memoria calculatorului său s-au găsit 2 serii ale unor carduri bancare. Învederează că acel echipament era de citire a cartelelor telefonice și 15 dolari, de altfel nu poate fi cumpărat de pe internet și nici nu putea fi de folos la comiterea infracțiunii. Arată și că din procesul verbal de efectuare a percheziției rezultă că toată aparatura s-a restituit inculpatului pentru că nu conținea informații necesare organelor de cercetare sau că s-ar fi găsit în memoria calculator cele două serii de carduri. S-a stabilit în final că inculpatul împreună cu trei prieteni au cumpărat un scanner, punând fiecare câte 1.500 euro, s-au dus în Germania, au încercat să folosească dispozitivul cumpărat, obținând astfel date, care au condus la clonarea unor carduri bancare de alte persoane și apoi au primit 60 de carduri pe care le-au împărțit, dar nu au putut ridica nimic pentru că alții au fost mai rapizi. Inculpatul a recunoscut, a colaborat și nu încearcă să păcălească pe nimeni, a crezut doar că este vorba de afacerea vieții sale. De asemenea, inculpatul a recunoscut că este recidivist, dar chiar dacă există această recidivă solicită a se avea în vedere în ce condiții a fost condamnat, iar dacă se va pronunța o hotărâre în cauză până la finalul anului 2009 apreciază că instanța are posibilitatea de a lua suficiente măsuri în afară de cea prev. de art. 160 alin. 3, inclusiv cea prev. la alin. 3/1 pr.pen. deoarece inculpatul prin comportamentul său oferă garanții.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru liberare provizorie pe cauțiune,respectiv cele prev. de art. 160/2 pr.pen. iar scopul măsurii arestării preventive s-a epuizat.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, considerând că instanța legal și temeinic a constatat că deși formal sunt întrunite condițiile de admisibilitate prev. de art. 160/6 pr.pen. cererea apare ca fiind neîntemeiată în raport de probele administrate în cauză, care conturează pe deplin gravitatea faptei, raportat la modul de concepere și executare a faptelor, timpul îndelungat și că este recidivist. Instanța a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest. Soluția atacată fiind legală și temeinică, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului apreciază că, concluziile Parchetului sunt formale, pentru că nu este vorba de fapte penale, ci de o faptă penală. Astfel, cei patru au cumpărat un scanner, au plecat în Germania, au încercat să-l folosească, nu au reușit și inculpatul s-a întors acasă, însă inculpatul nu a prejudiciat pe nimeni, în condițiile în care există persoane care au prejudiciat cu mii de euro și de la acea dată nu s-a mai întâlnit cu nimeni din grup.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și liberarea provizorie pe cauțiune.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.121 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul -, fiul lui - și -, născut la data de 13.04.1985 în municipiul O, județul B, domiciliat în municipiul O,-, --51,.50, județul B și reședința în municipiul O,-, jud.
S-a dispus restituirea cauțiunii.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea depusă de inculpatul -, acesta solicită liberarea provizorie pe cauțiune.
În motivarea cererii se arată următoarele: Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - pentru o perioadă de 29 de zile iar prin încheierea penală a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT pentru prelungirea duratei arestului preventiv pentru încă 30 de zile.
Prin ambele încheieri s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal inculpatul sunt de peste 4 ani și că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
Se susține că dispozițiile art.1604- 1605Cod procedură penală și art. 1606- 16010Cod procedură penală nu conțin nicio restricție, în sensul de a interzice acordarea liberării provizorii pe cauțiune în situațiile în care arestarea preventivă s-a dispus în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală. Potrivit dispozițiilor art.1605alin.1 Cod procedură penală, cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberării provizorii, iar potrivit art.1608aalin.3 cu referire la dispozițiile art.1602alin.2 și 31Cod procedură penală, instanța instituie obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe timpul liberării provizorii pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, stabilirea adevărului, eliminarea sustragerii de la răspundere penală.
Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile necesare acordării unei liberări provizorii pe cauțiune până la soluționarea cauzei, deoarece inculpatul a recunoscut faptele pentru care este cercetat, a colaborat și va colabora la aflarea adevărului, nu a prejudiciat în mod direct pe nimeni și este student. De asemenea, se arată că nu există date din care să rezulte necesitatea ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni pentru că nici în perioada de aproximativ 2 luni cât a fost cercetat în stare de libertate nu a comis infracțiuni și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ci dimpotrivă a concurat la aflarea lui.
În drept, cererea de liberare pe cauțiune este întemeiată pe dispozițiile art.1604și urm. Cod procedură penală.
Se solicită admiterea cererii și punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului -.
Asupra cererii de față s-au reținut următoarele:
Inculpatul - este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.
S-a reținut că începând cu anul 2005, inculpatul împreună cu alți coinculpați, au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronică sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronică cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei și Germaniei.
Prin Încheierea penală nr.36/C din 28 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 28.10.2008 ora 2100până la data de 25.11.2008 ora 2100, în baza art.149/1 Cod procedură penală.
Prin Încheierea penală nr.39/C din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de încă 30 de zile începând cu data de 25.11.2008 ora 2100până la data de 24.12.2008 ora 2100.
Examinându-se cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta precum și dovada de depunere a cauțiunii, se constată că deși formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textelor de lege menționate, cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la această dată, s-a constatat că rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală și presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Astfel, începând cu anul 2005, inculpatul împreună cu alți coinculpați, au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronică sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronică cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei și Germaniei.
Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind o compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale.
Inculpatul - a avut rolul de a se deplasa în străinătate împreună cu alți membrii ai grupului, respectiv -, Do-adu-, -, unde au montat aparatură de citire a benzii magnetice a cardurilor pe bancomate din diferite orașe de pe teritoriul Germaniei. După care demontau aparatura și se deplasau în Franța, unde la săli de internet, învinuitul - descărca datele obținute și le transmitea în România unei persoane neidentificată până în prezent, care le decripta și le retransmitea în Franța.
Inculpatul a achiziționat împreună cu, Do-adu, echipamente de skimming în luna septembrie 2007 de la o persoană poreclită "" din
Art.1602alin.1 Cod procedură penală condiționează admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune de maximul special al pedepsei ce nu poate depăși 18 ani iar încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 este închisoare de la 5 la 20 de ani însă alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa nu va putea depăși maximul special al infracțiunii scop. În cazul de față pedeapsa maximă pentru infracțiunea scop reținută în sarcina inculpatului - este mai mică de 18 de ani, sens în care cererea de liberare provizorie pe cauțiune este admisibilă.
Instanța a constatat însă că faptele pentru care este cercetat inculpatul - și ceilalți coinculpați prezintă un grad sporit de pericol social atât datorită modalității în care au fost săvârșite cât și scopului urmărit, a perseverenței inculpaților în comiterea acestor fapte și prejudiciului mare produs.
În raport de gravitatea faptei care așa cum s-a arătat denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care determină consecințe grave inclusiv pentru imaginea țării, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul ce a insistat cu cererea sa de liberare. A solicitat a se avea în vedere că, comportamentul inculpatului a fost cât se poate de pozitiv, întrucât a recunoscut de la început comiterea faptei, s-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, a contribuit la aflarea adevărului și cu privire la alte fapte care nu aveau legătură cu el. În acest sens, arată că la începutul urmăririi penale, când față de inculpat nu s-a luat nici o măsură preventivă, a răspuns la orice solicitare a organelor de cercetare și nu a fost nevoie de măsura arestului preventiv pentru asigurarea prezenței acestuia, deoarece s-a prezentat de bună voie. Mai mult, a fost întrebat, iar inculpatul a răspuns cu sinceritate la toate acuzațiile și le-a recunoscut în totalitate. În aceste condiții, nu se poate de o stare de insecuritate pentru că nu există cadru procesual, dar există aceste premize că în situația de față sunt îndeplinite toate condițiile liberării pe cauțiune.
De asemenea, solicită a se reține și că este student în anul II la Facultatea de și a încercat să ajute organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului, spre deosebire de alți inculpați ce au negat faptele cu vehemență. Arată și că din procesul verbal de efectuare a percheziției rezultă că toată aparatura s-a restituit inculpatului pentru că nu conținea informații necesare organelor de cercetare sau că s-ar fi găsit în memoria calculator cele două serii de carduri. S-a stabilit în final că inculpatul împreună cu trei prieteni au cumpărat un scanner, punând fiecare câte 1.500 euro, s-au dus în Germania, au încercat să folosească dispozitivul cumpărat, obținând astfel date, care au condus la clonarea unor carduri bancare de alte persoane și apoi au primit 60 de carduri pe care le-au împărțit, dar nu au putut ridica nimic pentru că alții au fost mai rapizi. A recunoscut, a colaborat și nu încearcă să păcălească pe nimeni, a crezut doar că este vorba de afacerea vieții sale. De asemenea, a recunoscut că este recidivist, dar chiar dacă există această recidivă solicită a se avea în vedere în ce condiții a fost condamnat, iar dacă se va pronunța o hotărâre în cauză până la finalul anului 2009 apreciază că instanța are posibilitatea de a lua suficiente măsuri în afară de cea prev. de art. 160 alin. 3, inclusiv cea prev. la alin. 3/1 pr.pen. deoarece prin comportamentul său oferă garanții. Apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru liberare provizorie pe cauțiune,respectiv cele prev. de art. 160/2 pr.pen. iar scopul măsurii arestării preventive s-a epuizat.
Curtea analizând recursul formulat, motivele exprese invocate prin prisma disp.art.385/6 pr.pen. reține următoarele:
Inculpatul - este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.
S-a reținut că începând cu anul 2005, inculpatul împreună cu alți coinculpați, au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronică sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronică cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei și Germaniei.
Prin Încheierea penală nr.36/C din 28 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, pe o durată de 29 de zile.
Examinându-se de către instanța de fond cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta precum și dovada de depunere a cauțiunii, s-a constatat corect că deși formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textelor de lege menționate, cererea este neîntemeiată.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei, rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală și presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, inculpatul a și recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, nefiind cazul în a minimaliza activitatea infracțională pretins săvârșită de către acesta.
Astfel, începând cu anul 2005, inculpatul împreună cu alți coinculpați, au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Aceștia au utilizat instrumente de plată electronică sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronică cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei și Germaniei. Concret, aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind o compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale.
Inculpatul - a avut rolul de a se deplasa în străinătate împreună cu alți membrii ai grupului, respectiv -, Do-adu-, -, unde au montat aparatură de citire a benzii magnetice a cardurilor pe bancomate din diferite orașe de pe teritoriul Germaniei, după care demontau aparatura și se deplasau în Franța, unde la săli de internet, învinuitul - descărca datele obținute și le transmitea în România unei persoane neidentificată până în prezent, care le decripta și le retransmitea în Franța. Inculpatul a achiziționat împreună cu, Do-adu, echipamente de skimming în luna septembrie 2007 de la o persoană poreclită "" din
Nu sunt de făcut comentarii pe aspectele de ordin formal vizând admisibilitatea cererii, aspecte de altfel profitabile inculpatului, art.1602alin.1 Cod procedură penală condiționează admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune de maximul special al pedepsei ce nu poate depăși 18 ani iar încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 este închisoare de la 5 la 20 de ani însă alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa nu va putea depăși maximul special al infracțiunii scop. În cazul de față pedeapsa maximă pentru infracțiunea scop reținută în sarcina inculpatului - este mai mică de 18 de ani.
Instanța de fond însă a constatat temeinic că faptele pentru care este cercetat inculpatul - prezintă un grad sporit de pericol social atât datorită modalității în care au fost săvârșite cât și scopului urmărit, a perseverenței inculpaților, în ansamblu - un anumit rol revenindu-i și inculpatului de față, în comiterea acestor fapte și prejudiciului produs.
Atâta vreme cât liberarea se solicită din măsura arestului nu este de înlăturat total abordarea acestei din urmă instituții. Ori, în raport de gravitatea faptei care așa cum s-a arătat, denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care pot determina consecințe grave, se apreciază și la nivelul instanței de recurs că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În același context, acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive, iar acest lucru nu s-a constatat.
Așa fiind, pe temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va resinge recursul formulat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, arestat în Arestul IPJ S împotriva încheierii penale nr. 121 din 03.12.2008 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
17.12.08/3 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
