Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 768/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune la dosar o adeverință care dovedește situația inculpatului, și anume, că acesta este înscris la Colegiul Tehnic Agricol "Al. ".
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și liberarea condiționată a inculpatului în condițiile art. 60 Cod penal, având în vedere situația școlară a inculpatului, care trebuie să-și continue studiile. Apreciază că nu sunt elemente care ar împiedica liberarea sub control judiciar, inculpatul neîncercând a impieta urmărirea penală sau a influența martori sau experți. Arată că singura dovada împotriva inculpatului este declarația colaboratorului DIICOT care a depus acel plic și care a declarat că a cumpărat droguri de la inculpat. Apreciază că conduita socială ulterioară a inculpatului depinde de continuarea studiilor.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că instanța a analizat cererea de liberare provizorie și a ajuns la concluzia că cerințele art. 1602alin. 2 Cod penal ar fi prezente în cauză. Arată că inculpatul a fost deja condamnat pentru același gen de infracțiuni, chiar dacă hotărârea de condamnare nu este încă definitivă. Precizează că instanța a reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Apreciază că nu există nici un temei pentru a admite recursul și arată că chiar dacă prin adeverința depusă rezultă că inculpatul ar urma cursurile liceale, această împrejurarea nu contează în acest moment.
Inculpatul recurent, avânt ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei constată următoarele:
Prin încheierea penală din 14 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, în temeiul art. 160/8 pr.penală a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în temeiul art. 192 alin.2 pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46 din 20 octombrie 2009, s-a dispus arestarea preventivă în baza art. 143, art.148 al.1 lit.a, d și f Cod proc.penală a inculpatului.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită prin încheierea penală nr. 50 din 10.11. 2009, prelungire care expiră în 18.11.2009.
Motivele invocate de inculpat, respectiv art. 160/2 al.2 C.P.P. sunt motive de legalitate, iar îndeplinirea acestora nu împiedică instanța să analizeze cererea sub aspectul temeinicei în raport și de alte motive.
Astfel, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului a fost făcută de către judecătorul delegat cu soluționarea măsurilor preventive pe temeiul prev. de art. 148 lit."a, d și f" C.P.P. respectiv că s-a sustras de la judecată și de la urmărire, că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și că a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
În fapt, în sarcina inculpatului, s-au reținut indicii temeinice de traficare de droguri de risc circumscrise în drept infracțiunii prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000, în formă continuată și de consum de droguri, faptă încadrată juridic în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, iar măsura luată față de inculpat respectă principiul proporționalității în raport de interesul general al societății. Cu alte cuvinte, la situația dată în concret primează interesul general față de interesul individual al inculpatului.
Distincția operată în apărare între pericolul generic al faptelor penale și pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi primită. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventiv este o infracțiune de pericol, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că simpla deținere a unor substanțe interzise precum drogurile, este într-atât de periculoasă încât trebuie sancționată penal cu pedepse foarte mari. Ca atare, lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunea imputata ar înfrânge scopul legiferării și ar re-crea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.
Instanța a reținut și că inculpatul fost trimis în judecată în dosarul nr. 46 D/P/2007 al - H tot pentru infracțiuni legate de droguri, fiind condamnat nedefinitiv de Tribunalul Hunedoara la 2 închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 303/17.11.2009.
În ceea ce privește circumstanțele personale, acestea au relevanță cu ocazia judecării cauzei în fond, și nu legitimează liberarea inculpatului sub control judiciar în acest moment procesual.
De asemenea actele medicale depuse la dosar nu sunt temeiuri pentru liberarea inculpatului sub control judiciar.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin.2 pr.penală, neexistând date din care să rezulte că inculpatul va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, și pe cale de consecință este justificată liberarea provizorie sub control judiciar în vederea continuării studiilor liceale.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la cazurile de casare prev. de art. 385/9 pr.penală instanța va examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, din perspectiva disp. art. 385/6 alin.3 pr.penală.
Recursul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
Împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată și a săvârșit o nouă infracțiune, evidențiază persistența infracțională a inculpatului.
Existența unei hotărâri de condamnare, nedefinitivă, la 2 ani închisoare pentru infracțiuni prev. de Legea nr. 143/2000, reliefează riscul de recidivare a inculpatului.
Din coroborarea celor de mai sus, rezultă suficiente temeiuri care să justifice necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, iar intenția inculpatului de a continua studiile liceale nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În mod corect prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu pericolul concret pentru ordinea publică, în acest stadiu procesual nefiind oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 21.12.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
