Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 6446,-
DECIZIA PENALĂ NR. 820
Ședința publică de la 13 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 martie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.6446,-, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, domnul avocat, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.224/13.11.2009, depusă la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul ales al recurentului, aflat în stare de arest, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerul Public - P, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 5 2009 prin care Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În susținere, se arată că deși instanța de fond își întemeiază hotărârea de respingere a cererii inculpatului pe dispozițiile art.1602cod proc. penală, în considerentele reținute se face trimitere la motivele care justifică menținerea arestării preventive față de acesta, fără a da eficiența cuvenită prevederilor alin.2 din articolul sus-menționat.
Se precizează că în mod nelegal se motivează că există riscul zădărnicirii aflării adevărului în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, în condițiile în care martorii din dosar au fost audiați iar expertiza contabilă dispusă a se efectua în cauză este aproape finalizată, astfel că inculpatul nu are cum să influențeze martorii sau expertul desemnat în denaturarea adevărului.
Mai arată că trebuie avut în vedere și faptul că ceilalți trei coinculpați din dosar, deși cercetați pentru aceleași fapte ca și recurentul, se afă în stare de libertate, pentru unul dintre ei chiar instanța de față a dispus punerea în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Prin urmare, și față de inculpatul se poate lua o măsură neprivativă de libertate, reținându-se că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru motivele prezentate oral, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, constatându-se că tribunalul și-a motivat hotărârea numai pe aspectele ce au dus la luarea, prelungirea și menținerea arestului preventiv, fără a da eficiență prevederilor cuprinse în alin.2 din art.1602cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public - P, având cuvântul, susține că dispozițiile art.1602cod proc. penală arată înmod clar cazurile în care o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată, însă aceasta nu înseamnă că instanța are posibilitatea să aibă în vedere alte criterii în a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei unei astfel de cereri.
Mai arată că practica judiciară în materie a reținut că instanțele judecătorești, în analizarea solicitărilor privind punerea în libertate provizorie sub control judiciar, s-au raportat și se raportează în continuare la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, la modalitatea de comitere a faptei sau faptelor reeținute în sarcina acestuia, în speță, fiind vorba de crearea unui prejudiciu deosebit și în plus, de apartenența recurentului la un grup infracțional organizat conform art.7 din Legea nr.39/2003.
Astfel, față de aceste criterii și nu în ultimul rând raportat la pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, se solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales, respectiv că în situația în care va fi pus în libertate nu ar avea cum anume să influențeze aflarea adevărului în cauză, în condițiile în care martorii audiați au declarat că nu au avut nici o legătură cu el, astfel că nu ar avea interesul să ia legătura cu aceștia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05 2009 Tribunalului Dâmbovițas -a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la 23 martie 1980 în Târgoviște, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și aderarea la un grup infracțional organizat prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că în perioada august-septembrie 2008 ar fi aderat în deplină cunoștință de cauză la un grup infracțional organizat, format din mai mulți inculpați, în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare și autoturisme.
În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul a susținut că are doi copii minori și că veniturile realizate de soția sa sunt insuficiente pentru întreținerea lor și că starea de sănătate a acesteia este precară, urmând să efectueze o intervenție chirurgicală, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi liberat așa cum în aceeași cauză s-a procedat și față de alți coinculpați.
Pe baza actelor efectuate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească și având în vedere dispozițiile prev. de art. 1602alin. 1.C.P.P. instanța a reținut că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului și la examinarea unei astfel de cereri trebuie să se analizeze îndeplinirea dispozițiilor art. 1602alin. 2.C.P.P. conform cărora liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Față de gravitatea faptelor deduse judecății și ținând seama că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, urmând a fi administrate în continuare probe testimoniale și cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei expertize grafice și contabile s-a apreciat că prin lăsarea în libertate, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului și ar îngreuna desfășurarea procesului penal întrucât, audierea martorului este importantă în stabilirea situației de fapt și mai multe există date din care rezultă că acesta se teme de anturajul inculpatului.
Totodată, s-a arătat că temeiul arestării preventive prev. de art. 148 lit. C.P.P. nu s-a schimbat, pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatului persistă în continuare, astfel că înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură este neîntemeiată, păstrarea ordinii publice constituie un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a persoanei, jurisprudența CEDO fiind constantă în sensul că, continuarea încarcerării este justificată dacă indiciile concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat cu prioritate.
Activitatea infracțională a inculpatului prin racolarea unor persoane dornice să intre în posesia unor sume de bani și a unor autoturisme în mod fraudulos, pe baza unor documente falsificate, prin intimidare și amenințare, la care se adaugă amploarea fenomenelor infracționale de această natură și rezonanța deosebită pe care o au în rândul comunității precum și profilul inculpatului care are statut de recidivist, demonstrează pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatului.
Aspectele familiale invocate de inculpat în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt suficiente pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică, reținându-se că pentru aceleași motive inculpatul a mai solicitat liberarea provizorie și prin încheierile pronunțate în cauză - 16 aprilie, 04 mai, 14 iulie, 22 septembrie și 16 octombrie 2009 - cererile formulate au fost respinse.
Prin urmare, s-a concluzionat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate nu se justifică, respingându-se în temeiul art. 1608aalin. 6.C.P.P. ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de fond a omis să analizeze dispozițiile legale prev. de art. 1602al. 1 și 2 Cod proc. penală, care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, făcând referire în considerentele încheierii numai la temeiurile care justifică menținerea arestării preventive a inculpatului.
Recurentul prin apărătorul ales mai arată că prin punerea sa în libertate nu există riscul zădărnicirii aflării adevărului, întrucât martorii au fost audiați și nu poate influența raportul de expertiză dispus în cauză, acesta fiind în fază finală.
De asemenea, se invocă și faptul că în aceeași cauză, trei coinculpați sunt judecați în stare de libertate, recurentul apreciind că pentru egalitate de tratament, cererea sa este admisibilă, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii formulate.
Curtea, examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, alături de alte persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 cu aplic. art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că în perioada august - septembrie 2008, în deplină cunoștință de cauză a aderat la grupul infracțional formulat din mai multe persoane, grup constituit în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare și autoturisme " " precum și pentru faptul că în mod repetat în realizarea aceleași hotărâri infracționale, împreună cu alte persoane folosindu-se de manopere dolosive a obținut autoturisme, produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 30 din 09 decembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 148 lit. f reținându C.P.P.-se că există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapte penale, pedepsele prevăzute de legiuitor sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, Curtea consideră că în mod judicios prima instanță a stabilit că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă din punct de vedere formal, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602alin. 1.C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată se situează sub 18 ani închisoare însă la admiterea unei astfel de cereri trebuie să se evalueze criteriile prevăzute în alineatul 2 potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din probatoriile administrate în cauză până la acest moment și din fișa de cazier judiciar, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite aceste cerințe întrucât prin lăsarea în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, respectiv să influențeze în mod direct sau indirect pe martorul, precum și pe inculpatul și pe tatăl acestuia, din declarațiile constante ale acestora rezultă temerea lor față de inculpat și de anturajul acestuia să declare realitatea faptelor comise.
Într-adevăr, potrivit art. 136 al. 2 C.P.P. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar, însă în cauză o atare măsură nu se justifică, cum corect a constatat și instanța de fond.
Modalitatea de concepere și săvârșire a infracțiunilor respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite și bunuri, numărul mare al inculpaților și antecedentele penale ale inculpatului, potrivit fișei judiciar, acesta a fost condamnat de mai multe ori, ultima pedeapsă fiind de 8 ani închisoare, iar în timpul liberării condiționate din această pedeapsă a comis faptele deduse judecății, demonstrează periculozitatea socială și perseverența infracțională a inculpatului, existând așadar riscul ca prin liberarea provizorie acesta să comită alte infracțiuni de același gen și să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea în mod direct sau indirect a martorilor ce urmează a fi audiați în cauză.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la o stare de neliniște și tulburare în rândul societății și ar afecta valorile care trebuie ocrotite de către justiție, creându-se o stare de indignare și dezaprobare în rândul opiniei publice că organele abilitate să asigure respectarea ordinii de drept nu acționează suficient de ferm împotriva infractorilor care săvârșesc fapte grave cum sunt cele pretins a fi comise de către inculpat.
Așa fiind, în mod just instanța a constatat că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar nu este temeinică, nefiind îndeplinite dispozițiile prev. de art. 1602alin. 2 Cod proc. penală.
Susținerea recurentului că instanța de fond nu a argumentat respingerea cererii pe dispozițiile art. 1602.C.P.P. ci a făcut referire numai la temeiurile de menținere a arestării preventive, este neîntemeiată, deoarece din considerentele încheierii atacate reiese că s-au analizat condițiile de temeinicie prevăzute de legiuitor, reținându-se (fila 4 alineat penultim) că o atare cerere nu este oportună întrucât inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului și îngreuna buna desfășurare a procesului penal prin influențarea unui martor a cărui declarație este necesară și determinantă pentru stabilirea situației de fapt.
Aspectele familiale invocate de recurent în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt de natură a determina admiterea unei atari cereri, din analiza dispozițiilor art. 1602alin. 2 rezultă C.P.P. că o astfel de măsură nu constituie un drept ci o vocație a inculpatului, respectiv pe lângă îndeplinirea condițiilor de formă, admiterea acesteia este condiționată de evaluarea necesității protejării interesului public în raport cu pericolul concret prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului precum și asigurarea bunei administrări a justiției pentru aflarea adevărului.
Corect s-a reținut că recurentul a formulat anterior pentru aceleași aspecte patru cereri de liberare provizorie sub control judiciar care au fost respinse ca neîntemeiate și instanța de control judiciar a menținut aceste soluții ca legale și temeinice.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul invocat de recurent în sensul că s-ar încălca principiul egalității de tratament întrucât, în aceeași cauză, trei inculpați sunt judecați în stare de libertate, deoarece situația juridică a inculpatului este diferită de a celorlalți inculpați la care se face referire și nu poate constitui un temei pentru adoptarea unei soluții similare și pentru recurent.
Concluzionând, în raport de considerentele învederate, Curtea constată că încheierea recurată este temeinică și legală, sub toate aspectele și drept urmare criticile invocate fiind neîntemeiate, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, a nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 5 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.6446,-.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./16 2009
. fond 6446,- Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zainescu, Mihai Viorel
