Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 817/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.817
Ședința publică de la 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în localitatea, jud. D, împotriva deciziei penale nr.50 din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.452 din 3.11.2008 a Judecătoriei Târgoviște, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei, din care 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Prin această sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza disp. art. 180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a), art.37 alin.1 lit.a) și art. 37 lit. b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 26.10.1974 în P, județ P, domiciliat în comuna, județ D, CNP -, la două pedepse de câte 3 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.862/2007 pronunțată de Judecătoria Moreni și contopită pedeapsa de 3 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 409 zile care a mai rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1227/2005 pronunțată de Judecătoria Moreni, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit disp. art.34 lit.b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Conform art.71 alin.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art 64 alin.1 lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată, domiciliată în comuna, județ D, nu s-a constituit parte civilă, fiind însă obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 150 lei (din care 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției), conform art191 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, cu delegație avocațiale nr.2664/10.06.2009, depusă la fila 10 dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, recurentul-inculpat precizează că nu și.a angajat apărător ales și este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Potrivit disp. art.38514alin.11cod proc. penală, având în vedere că inculpatul nu s-a prezentat la soluționarea apelului și astfel nu a fost ascultat de aceasta, Curtea aduce la cunoștința recurentului că are posibilitatea să dea declarație în fața instanței de recurs sau să uzeze de dreptul la tăcere fără nici o consecință asupra situației sale procesuale.
După consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, recurentul inculpat, personal, arată că este de acord să fie ascultat de instanța de recurs, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 50 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind nulă și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că în fața instanței de apel inculpatul nu a beneficiat de apărare.
Se susține că așa cum rezultă din practicaua deciziei, fila 23 - verso dosar tribunal, apărătorul desemnat din oficiu prin concluziile formulate achiesează la cele ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind în defavoarea părții.
Astfel, așa cum s-a reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile pronunțate, această poziție procesuală reprezintă o lipsă de apărare a inculpatului, pentru acest motiv decizia atacată fiind lovită de nulitate.
În subsidiar, se solicită de apărătorul inculpatului-recurent, admiterea recursului declarat, casarea deciziei și a sentinței atacate și pe fond, redozarea pedepsei aplicate, cu stabilirea cuantumului sub minimul special prevăzut de textul incriminator, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante.
În ceea ce le privește pe acestea din urmă, se arată că instanțele anterioare nu au ținut cont de faptul că inculpatul a acționat într-un moment de tulburare emoțională, că s-a prezentat la locuința părții vătămate chemat fiind de aceasta, deoarece între ei au avut loc anterior relații intime, rezultând astfel o serie de dubii cu privire la comportamentul recurentului, dubii ce beneficiază acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea primului motiv de recurs invocat de inculpat, având în vedere faptul că la momentul soluționării căii de atac a apelului pentru acesta a fost desemnat apărător din oficiu, care și-a susținut pledoaria în mod corect, invocând motivele de netemeinicie ale hotărârii de fond.
Cu privire la fondul cauzei, referitor la motivele de reducere a pedepsei aplicate, solicită a se constata că din probatoriile administrate pe tot parcursul procesului rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv declarațiile date de martori la urmărire penală, coroborate cu cea a părții vătămate și certificatul medico-legal obținut de aceasta din urmă.
Din aceste probe rezultă că inculpatul a pătruns fără drept în locuința intimatei, fără consimțământul acesteia și a exercitat acte de violență asupra sa, vinovăția fiind stabilită cu certitudine.
Sub aspectul cuantumului pedepsei, se susține că aceasta a fost bine individualizată, raportat la gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, pe timp de noapte, prin forțarea ușii locuinței părții vătămate, lovirea acesteia, precum și la persoana inculpatului, recidivist, cu multiple alte condamnări pentru fapte de violență.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că nu mai are nimic de spus.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.452 din 3 noiembrie 2008, Judecătoria Târgoviștea condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 26.10.1974 în P, județul P, domiciliat în comuna, jud. D, CNP -, la pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 cod penal și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cod penal cu aplic. art.37 lit.a) cod penal.
În baza art.61 cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 409 zile închisoare, rămasă neexecutată din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr.1227/2005 a Judecătoriei Moreni.
Conform art.34 lit.b) cod penal s-au contopit pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății cu pedeapsa revocată și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimisîn judecată prin Rechizitoriul nr.141/P/2008 al Parchetului de pelângă Judecătoria Târgoviște pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin.2 și art.192 alin.2 cod penal și pe baza probatoriilor administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, ale martorilor și actul medico-legal, s-a stabilit vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății și următoarea situație de fapt:
În noaptea de 18/19 septembrie 2007, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate și prin forțarea ușii de acces a pătruns în locuința acesteia fără drept.
Ajuns în camera părții vătămate inculpatul a lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-8 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.
Zgomotul produs de forțarea ușii i-a trezit pe părinții acesteia care au mers în camera fiicei lor, unde l-au găsit pe inculpat, partea vătămată fiind lovită în zona feței, dantură și.
La vederea acestora, inculpatul a fugit.
Martora a declarat că a fost trezită de o bubuitură puternică și ieșind din camera în care dormea a mers către camera fiicei sale unde l-a văzut pe inculpat că o strângea de gât pe fiica sa, ce se afla căzută lângă fotoliu iar martorul arată că l-a găsit pe inculpat ascuns după ușă, că acesta i-a adresat injurii și în momentul în care soția sa a mers către postul de poliție, inculpatul a dispărut.
Martorii au arătat de asemenea că ușa de acces era spartă și peretele dărâmat.
Declarațiile martorilor, reține instanța de fond, se coroborează cu declarațiile părții vătămate, care a menționat că inculpatul a forțat ușa de acces, ceea ce a condus la dărâmarea peretelui, că acesta a intrat în camera sa, a lovit-o în zona feței și a strâns-o de gât și urmare a zgomotelor produse de forțarea ușii, părinții săi care dormeau în camere alăturate s-au trezit și au venit în camera sa, unde l-au găsit pe inculpat, moment în care acesta s-a ascuns după ușă.
Martorul, audiat la propunerea inculpatului, relatează că l-a transportat pe acesta în comuna, la partea vătămată, că în timpul deplasării inculpatul a vorbit cu aceasta la telefon, au convenit să se întâlnească mai târziu și a ieșit la poartă, discutând cu inculpatul peste gard.
Apărarea inculpatului în sensul că a pătruns în domiciliul părții vătămate la cererea și consimțământul acesteia a fost înlăturată, față de împrejurarea că inculpatul a distrus ușa de acces și peterele și a exercitat violențe asupra părții vătămate ulterior pătrunderii în domiciliu, aspecte din care rezultă lipsa acordului părții vătămate pentru accesul inculpatului în locuință.
La individualizarea pedepsei, instanța, având în vedere criteriile generale prev. de art.72 cod penal și atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o în cursul procesului penal, perseverența sa în comiterea infracțiunilor dovedită prin fișa de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul a fost condamnat în repetate rânduri pentru comiterea de infracțiuni împotriva patrimoniului și integritărții corporale ale persoanelor și chiar și pentru infracțiuni de violare de domiciliu, a aplicat pedepse în limite legale, orientate către minimul special prevăzut de textul incriminator.
Totodată, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a) cod penal și art.61 cod penal, faptele fiind săvârșite în cursul liberării condiționate, s-a revocat liberarea pentru pedeapsa de 409 zile închisoare, neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1227/2005 pronunțată de Judecătoria Moreni și s-a contopit cu pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, urmând ca în baza art.34 lit.b) cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel fără să arate în scris criticile pe care înțelege să le formuleze.
Prin decizia penală nr.50 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul inculpatului, cu motivarea că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și loviri sau alte violențe a fost dovedită cu probele administrate în cauză iar apărarea inculpatului, în sensul că a intrat în casă cu consimțământul părții vătămate, a fost corect înlăturată, fiind infirmată de probatoriile administrate în cauză.
Prima instanță de control judiciar mai arată că partea vătămată a avut probleme cu inculpatului, la locul de muncă, respectiv Penitenciarul Mărgineni, unde a fost profesoară și datorită acestor neînțelegeri și-a pierdut locul de muncă, așa cum aceasta a arătat în declarația dată în cursul urmăririi penale.
Cu privire la pedepsele aplicate, se arată că instanța de fond a realizat o coretă individualizare a pedepselor, fiind în concordanță cu dispozițiile art.72 cod penal, reținându-se corect dispozițiile art.37 alin.1 lit.a) cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății până la împlinirea duratei executării pedepsei anterioare, astfel că s-au aplicat dispozițiile art.61 cod penal, privind revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat care s-a contopit cu pedepsele stabilite în cauză.
Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a încălcat dreptul la apărare iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora sub minimul special prevăzut de textul incriminator, prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Potrivit art.38514alin.11cod proc. penală inculpatul a fost audiat în fața instanței de recurs (fila 25), acesta menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, în sensul că a fost invitat de partea vătămată la locuința acesteia, deoarece erau prieteni "intimi" de mai mulți ani, nefiind real că a forțat intrarea în locuință.
Examinând hotărârile atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cursul judecății asistența juridică este obligatorie potrivit art.171 alin.3 cod proc. penală în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În speță, pentru infracțiunile deduse judecății asistența juridică este obligatorie și inculpatul nefăcând dovada angajării unui apărător ales, instanța de apel potrivit art.171 alin.4 cod proc. penală a luat măsura pentru desemnarea unui apărător din oficiu, inculpatul fiind reprezentat de doamna avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar apel, așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei criticate.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la instanța de apel, fiind reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu așa cum s-a consemnat în decizia atacată, astfel că nu se poate invoca nulitatea acestei decizii pe motiv că i s-a încălcat dreptul la apărare, motiv pentru care critica formulată de recurent nu poate fi primită.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și se coroborează cu plângerea și declarația părții vătămate, cu certificatul medico-legal nr.1129 din 20.09.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală, în sensul că în noaptea de 18/19.09.2007 recurentul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, a lovit-o și a strâns-o de gât, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Martorii au arătat că au fost treziți din somn de zgomotul produs de inculpat prin forțarea ușii de acces în locuință și dărâmarea peretelui și când au intrat în camera fiicei lor l-au văzut pe inculpat și au observat că partea vătămată prezenta leziuni de violență la nivelul feței. Conform certificatului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și comprimare interdigitală.
Inculpatul recurent recunoaște că a lovit-o pe partea vătămată, susținând însă că pătrunderea sa în domiciliul părții vătămate s-a făcut cu consimțământul și la invitația acesteia, apărare care în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond precum și de instanța de apel, întrucât modalitatea de pătrundere prin distrugerea ușii de acces și dărâmarea peretelui precum și loviturile aplicate părții vătămate după pătrunderea în domiciliu demonstrează în mod clar că inculpatul a intrat în locuință fără acordul acesteia.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată a lucrat ca profesoară la Penitenciarul Mărgineni și a avut probleme cu inculpatul, determinând-o pe aceasta să părăsească locul de muncă, întrucât acesta avea obsesie pentru ea, fiind exclusă așadar, susținerea recurentului că a fost invitat de partea vătămată cu care era prieten de mai mulți ani și avea relații intime cu aceasta.
Așa fiind, vinovăția inculpatului a fost corect reținută, fiind dovedită fără putință de tăgadă de întregul material probator administrat în cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că pedepsele aplicate sunt orietante către minimul special prevăzut de textele incriminatoare, criteriile prev. de art.72 și art.52 cod penal fiind evaluate corespunzător.
Având în vedere condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii, pătrunderea fără drept, pe timp de noapte în locuința părții vătămate, atitudinea inculpatului de negare a faptelor comise în pofida probelor care demonstrează clar vinovăția sa, precum și statutul de recidivist al acestuia, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 13 dosar urmărire penală rezultă multiplele condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, tâlhărie și distrugere, pedeapsa de executat de 3 ani închisoare nu este deloc aspră, cum a susținut recurentul, astfel că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea cuantumului sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Concluzionând, în raport de considerentele învederate, Curtea constată că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art.3859pct.6 și 14 cod proc. penală și drept urmare, hotărârile criticate fiind legale și temeinice, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, a nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 26 octombrie 1974, domiciliat în, județul D, împotriva deciziei penale nr.50 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.452 din 3 noiembrie 2008 Judecătoriei Târgoviște.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./ 24 noiembrie 2009
. apel - Trib.
Jud. apel,
. fond - Jud. Târgoviște
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Mihai Viorel
