Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 86/
Ședința publică din 05 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul -inculpat în stare de arest la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei potrivit disp. art. 304/1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În baza disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală curtea permite apărătorului ales să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat și reprezentantul parchetului,având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, în sensul liberării inculpatului, sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există probe că ar încerca să influențeze părțile vătămate sau martorii.
Totodată, arată că, potrivit disp. art. 136 Cod pr. pen. scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. De asemenea precizează că declarațiile părților vătămate date în instanță nu coincid cu cele de la urmărirea penală, iar martorii audiați au mințit și au precizat că nu cunosc nimic.
Se arată că inculpatul este arestat de un mare interval de timp, din data de 14.08.2007, are doi copii minori bolnavi, ambii săi părinți suferă de diferite afecțiuni medicale și recent a decedat fiului lor, iar pe de altă parte, probele administrate până în prezent nu confirmă învinuirile ce i se aduc.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Argeș, în sensul respingerii cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar și de cercetare a acestuia în stare de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt în baza disp. art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 29.06.1975 în G, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 19.01.2009, petentul inculpat a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 14.08.2007, în baza încheierii nr.77/CC/14.08.2007 a Tribunalului Argeș, în cauza penală în care petentul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a, art. 13 alin. 1 și 3, ambele din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2001, art. 25 Cod penal rap. la art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002.
În motivarea cererii, petentul a arătat că este arestat de un mare interval de timp, din data de 14.08.2007, are doi copii minori bolnavi, ambii săi părinți suferă de diferite afecțiuni medicale și, suplimentar, au mai trăit recent un eveniment puternic negativ constând în decesul fiului lor, iar, pe de altă parte, probele administrate până în prezent nu confirmă învinuirile ce i se aduc.
Instanța de fond, constatând îndeplinite condițiile de formă prev. de art.160/6 Cod pr.penală, și anume că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile intenționate nu este mai mare de 18 ani, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a trecut la soluționarea ei, după ascultarea inculpatului, a concluziilor avocatului ales și a concluziilor procurorului, conform art. 160/8a alin. 1.pr.pen.
Procedând la analizarea pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale în materie, ce reglementează condițiile de legalitate și temeinicie necesare admiterii ei, tribunalul a considerat că această cerere este neîntemeiată.
Astfel, instanța a constatat că petentul inculpat este trimis în judecată, alături de mulți alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat și instigare la spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a, art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2004, infracțiuni comise în formă continuată, reținându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 Cod penal rap. la art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, fapte petrecute atât pe teritoriul României cât și în Spania, în perioada cuprinsă între anii 2003-2007.
Totodată, tribunalul, având în vedere și deciziile pronunțate anterior în alte cauze cu privire la starea de libertate a inculpatului, reține, la fel ca și aceste instanțe, că faptele penale imputate inculpatului-petent și celorlalți inculpați, sunt pedepsite de textele incriminatoare cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de libertate a inculpatului generează un pericol public concret, ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor, din natura și obiectul juridic al infracțiunilor reținute, din rezonanța publică puternic negativă, liberarea inculpaților constituind o amenințare a ordinii de drept, în general, dar și a siguranței personale.
Considerând că sub aspectul legalității cererii de liberare sunt întrunite condițiile necesare, prima instanță, în aprecierea temeiniciei acesteia, dat fiind faptul că liberarea provizorie reprezintă o vocație a inculpatului și nu un drept ce se impune a fi obligatoriu, a considerat că cererea nu este întemeiată.
La evaluarea temeiniciei unei asemenea cereri, tribunalul a apreciat că în cauză există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, experți sau părți.
In acest sens, tribunalul a arătat că prin declarațiile date nemijlocit atât părțile cât și martorii audiați de instanță și-au modificat în mod substanțial, dar uneori și lipsit de logică și coerență, declarațiile anterioare, astfel că există pericolul influențării celorlalte părți vătămate și de martori ce urmează a fi audiați, impunându-se, în consecință, sub acest aspect, menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, instanța a mai arătat că indicii în sensul pericolului de a mai comite alte infracțiuni, inclusiv similare, se regăsesc în antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru infracțiuni de același tip, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, tribunalul a reținut, că inculpatul petent a mai formulat numeroase cereri de liberare provizorie sub control judiciar pe același motiv, singura diferență constând în intervenirea decesului fratelui său, inculpatul, apreciind că atât prin prisma motivelor ce se mențin (mare parte din ele și nedovedite) cât și prin prisma acestui nou motiv -decesul inculpatului, că cererea nu este întemeiată, considerentele ce impun privarea de libertate în continuare primând față de acestea.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, conform dispozitivului enunțat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că se impune admiterea cererii sale sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există probe din care să rezulte că ar încerca să influențeze părțile vătămate sau martorii în cauză.
Totodată, inculpatul susține că este arestat de mai mult timp, are doi copii minori bolnavi iar unul dintre copii - - a decedat recent, părinții suferă de afecțiuni medicale, situații care conduc, de asemenea, la admisibilitatea cererii sale de liberare provizorie.
O altă critică vizează și faptul că din probele administrate până în prezent nu se confirmă învinuirile ce i se aduc, scopul măsurilor preventive, potrivit art.136 Cod pr.penală, urmând a fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum a solicitat.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, curtea consideră, ca și tribunalul, că în cauză există date din care rezultă că inculpatul dacă ar fi pus în libertate ar zădărnici aflarea adevărului printr-o eventuală influențare a părților și martorilor ce urmează a fi audiați, având în vedere susținerile oscilante ale părților și martorilor audiați până în prezent, modificarea declarațiilor acestora față de cele date în faza de urmărire penală.
Cealaltă critică vizând faptul că este arestat de o perioadă mare de timp, respectiv din data de 14 august 2007, nu poate fi apreciază ca încălcând termenul rezonabil de soluționare a cauzei, având în vedere complexitatea cauzei, numărul inculpaților, criterii ce conduc la concluzia că soluționarea unei astfel de cauze nu se poate face într-un termen relativ scurt.
Cu referire, de asemenea, la situația sa familială invocată, curtea apreciază că acesta nu se circumscrie criteriilor prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, privind liberarea sub control judiciar, pentru a fi analizate și a aprecia în funcție de aceste criterii cu privire la admiterea cererii.
Totodată, nu poate fi reținută nici o altă critică a inculpatului, în sensul că nu sunt probe care să demonstreze învinuirile ce i se aduc, deoarece din actul de trimitere în judecată, ca și din ansamblul probator administrat până în prezent în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, rezultă astfel de probe cu privire la presupusa activitate infracțională desfășurată de inculpat.
In fine, susținerea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că scopul măsurilor preventive poate fi realizat prin liberare sub control judiciar, nici aceasta nu poate fi primită.
De altfel, sub acest aspect, de menționat, că incidența acestei critici poate viza prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în care se precizează că, liberarea provizorie sub control judiciar "se poate acorda" nefiind o obligație imperativă dacă ar fi împlinite, de pildă, condițiile prevăzute la alin.2 al acestui articol, ci facultativă, luându-se în considerare scopul măsurilor preventive, prevăzut de art.136 Cod pr.penală, ce nu poate fi disociat de pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă acesta ar fi pus în libertate, și nici pe ansamblu, de scopul procesului penal instituit de dispozițiile art.1 alin.2 Cod pr.penală.
Astfel, curtea având în vedere presupusa activitate infracțională a inculpatului, căruia i se reține în sarcină multiple infracțiuni de trafic de persoane majore și minore, proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat, instigare la spălare de bani, la care se adaugă și antecedentele penale ale acestuia pentru activități infracționale de același tip, poate ajunge la concluzia că scopul instituit de art.136 alin.1 Cod pr.penală, vizând buna desfășurare a procesului penal, de asemenea, alegerea măsurii preventive potrivit prevederilor art.136 alin.8 Cod pr.penală, ambele subsumate scopului procesului penal prevăzut de art.1 alin.2 Cod pr.penală, ce are în vedere apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, nu pot fi realizate, decât prin menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest.
Așa fiind, pe considerentele ce preced, curtea apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Argeș de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică și, în consecință, în baza art.385/15 păct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul ca nefundat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.06.1975 în G, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
10 februarie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
